ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 470/2003

S-a luat în examinare recursurile declarate de cetățenii M.V.și

M.D. împotriva sentinței nr.2 din 14 ianuarie 2003 a Curții de Apel Constanța.

Recurenții

au fost prezenți în stare de arest, asistați de apărătorul din oficiu, avocat C.N.

Procedura

de citare îndeplinită.

Apărătorul,

având cuvântul, a solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârii și

respingerea cererii de extrădare deoarece nu s-a făcut dovada că recurenții au

comis infracțiuni, ei fiind arestați doar pe baza unor suspiciuni.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursurilor declarate, ca nefondate.

În

ultimul cuvânt, pe rând recurenții au declarat că sunt de acord cu concluziile

apărătorului lor.

C U R T E A

Asupra

recursului de față,

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.2/P din 14 ianuarie 2003, Curtea de Apel Constanța, Secția

penală, în baza art.37 (4) din Legea nr.296/2001 privind extrădarea, a admis

cererea de extrădare formulată de Autoritățile judiciare din Elveția, ca

întemeiată și, în consecință a dispus extrădarea cetățenilor din Republica

Moldova:

M.V.

și M.D., și a menținut, în continuare, măsura arestării preventive luată față

de aceștia, în vederea predării lor autorităților elvețien.

Onorariul

traducător în sumă de 350.000 lei s-a dispus a fi plătit din fondurile

Ministerului Justiției.

Pentru

a pronunța această hotărâre, s-a reținut următoarea situație de fapt:

Autoritățile

competente din Elveția, prin intermediul Ambasadei Elveției din București, au

formulat Ministerului Justiției din România, cerere de extrădare a cetățenilor M.V.și

M.D. în baza Convenției Europene de Extrădare semnată la Paris la 13 decembrie

1957, cu motivarea că împotriva acestora, au fost emise mandate de arestare în

dosarul nr.INC.2002.9296/GR/MT de către Procurorul Public în numele Republicii

SS Cantonului Tessin, pentru acuzația de acte infracționale pregătitoare de

asasinat și organizație criminală, prevăzute de art.260 bis cps și art.260 ter

CPS.

În

mandatele de arestare s-a menționat că cetățenii M.V.și M.D., în localități

neprecizate din Germania, România și Moldova, în anul 2002, împreună cu alți

complici, au luat parte, conform unui plan pus la cale de O.K.I. și

recompensați cu bani de către acesta din urmă, ca membrii ai unei organizații

criminale, având ca scop comiterea de acte de violență criminală, și atragerea

unui profit din acestea, la planul criminal finalizat cu omuciderea a trei

gardieni de frontieră elvețieni pe care Opriș dorea să se răzbune. Asasinatul

s-a concretizat în final, printr-un caz, LA PONTE CAPRIASCA pe 3 decembrie

2002, în ceea ce o privește pe B.L., soția unuia dintre gardienii din

frontieră, vizați de O.K.I. crimă făptuită de acesta din urmă și de unul din

complici a cărui identitate nu se cunoaște încă.

La

cererea autorităților competente din Elveția, Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Constanța a dispus în baza art.33 din Legea nr.296/2001 arestarea

provizorie a celor 2 cetățeni moldoveni, măsură menținută de către Curtea de

Apel Constanța, prin încheierea nr.30/P din 17 decembrie 2002, rămasă

definitivă conform deciziei penale nr.5699 din 24 decembrie 2002 a Curții

Supreme de Justiție.

În

vederea soluționării cererii, Curtea de Apel Constanța a reținut că, în speță,

sunt îndeplinite dispozițiile art.2 privind preeminența   dreptului

internațional, art.4 privind persoanele supuse extrădării, art.8 privind dubla

incriminare, art.12 privind gravitatea pedepsei, art.18 privind asigurarea

garanțiilor fundamentale de procedură și de protecție a drepturilor la apărare

de către statul solicitant, din Legea nr.296/2001, privind extrădarea.

Împotriva

sentinței instanței de fond, au declarat recurs numiții M.V.și M.D. solicitând

casarea acesteia și, după rejudecare, respingerea cererii de extrădare întrucât

nu s-a făcut dovada că sunt vinovați de săvârșirea infracțiunilor de care sunt

acuzați.

Recursurile

declarate nu sunt fondate.

Potrivit

art.37 (1) lit.c din Legea nr.296/2001 instanțele române sunt competente să

constate doar dacă sunt sau nu întrunite condițiile extrădării, dispoziții care

au fost îndeplinite, întocmai, de către Curtea de Apel Constanța.

Pe

de altă parte, instanțele române nu sunt competente, potrivit art.37 (2), din

aceeași lege, să se pronunțe asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării

pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra oportunității

extrădării.

În

raport de cele expuse, cererea de respingere a extrădării  formulată de

recurenți  nu poate fi primită, motiv pentru care, în conformitate cu

dispozițiile art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge,

ca nefondate, recursurile declarate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge

recursurile declarate de cetățenii M.V.și M.D. împotriva sentinței nr.2 din 14

ianuarie 2003 a Curții de Apel Constanța, ca nefondate.

Menține

măsura arestării.

Obligă

pe fiecare recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare în

care se include și onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de câte 300.000

lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului de Justiție.

Pronunțată

în ședință publică, azi 30 ianuarie 2003.