ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 470/2003

S-a luat în examinare recursurile declarate de cetățenii M.V.și M.D. împotriva sentinței nr.2 din 14 ianuarie 2003 a Curții de Apel Constanța. Recurenții au fost prezenți în stare de arest, asistați de apărătorul din oficiu, avocat C.N. Procedura de citare îndeplinită. Apărătorul, având cuvântul, a solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârii și respingerea cererii de extrădare deoarece nu s-a făcut dovada că recurenții au comis infracțiuni, ei fiind arestați doar pe baza unor suspiciuni. Procurorul a pus concluzii de respingere a recursurilor declarate, ca nefondate. În ultimul cuvânt, pe rând recurenții au declarat că sunt de acord cu concluziile apărătorului lor.

C U R T E A Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.2/P din 14 ianuarie 2003, Curtea de Apel Constanța, Secția penală, în baza art.37 (4) din Legea nr.296/2001 privind extrădarea, a admis cererea de extrădare formulată de Autoritățile judiciare din Elveția, ca întemeiată și, în consecință a dispus extrădarea cetățenilor din Republica Moldova: M.V. și M.D., și a menținut, în continuare, măsura arestării preventive luată față de aceștia, în vederea predării lor autorităților elvețien. Onorariul traducător în sumă de 350.000 lei s-a dispus a fi plătit din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut următoarea situație de fapt: Autoritățile competente din Elveția, prin intermediul Ambasadei Elveției din București, au formulat Ministerului Justiției din România, cerere de extrădare a cetățenilor M.V.și M.D.

în baza Convenției Europene de Extrădare semnată la Paris la 13 decembrie 1957, cu motivarea că împotriva acestora, au fost emise mandate de arestare în dosarul nr.INC.2002.9296/GR/MT de către Procurorul Public în numele Republicii SS Cantonului Tessin, pentru acuzația de acte infracționale pregătitoare de asasinat și organizație criminală, prevăzute de art.260 bis cps și art.260 ter CPS. În mandatele de arestare s-a menționat că cetățenii M.V.și M.D., în localități neprecizate din Germania, România și Moldova, în anul 2002, împreună cu alți complici, au luat parte, conform unui plan pus la cale de O.K.I. și recompensați cu bani de către acesta din urmă, ca membrii ai unei organizații criminale, având ca scop comiterea de acte de violență criminală, și atragerea unui profit din acestea, la planul criminal finalizat cu omuciderea a trei gardieni de frontieră elvețieni pe care Opriș dorea să se răzbune.

Asasinatul s-a concretizat în final, printr-un caz, LA PONTE CAPRIASCA pe 3 decembrie 2002, în ceea ce o privește pe B.L., soția unuia dintre gardienii din frontieră, vizați de O.K.I. crimă făptuită de acesta din urmă și de unul din complici a cărui identitate nu se cunoaște încă. La cererea autorităților competente din Elveția, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a dispus în baza art.33 din Legea nr.296/2001 arestarea provizorie a celor 2 cetățeni moldoveni, măsură menținută de către Curtea de Apel Constanța, prin încheierea nr.30/P din 17 decembrie 2002, rămasă definitivă conform deciziei penale nr.5699 din 24 decembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție.

În vederea soluționării cererii, Curtea de Apel Constanța a reținut că, în speță, sunt îndeplinite dispozițiile art.2 privind preeminența dreptului internațional, art.4 privind persoanele supuse extrădării, art.8 privind dubla incriminare, art.12 privind gravitatea pedepsei, art.18 privind asigurarea garanțiilor fundamentale de procedură și de protecție a drepturilor la apărare de către statul solicitant, din Legea nr.296/2001, privind extrădarea. Împotriva sentinței instanței de fond, au declarat recurs numiții M.V.și M.D. solicitând casarea acesteia și, după rejudecare, respingerea cererii de extrădare întrucât nu s-a făcut dovada că sunt vinovați de săvârșirea infracțiunilor de care sunt acuzați.

Recursurile declarate nu sunt fondate. Potrivit art.37 (1) lit.c din Legea nr.296/2001 instanțele române sunt competente să constate doar dacă sunt sau nu întrunite condițiile extrădării, dispoziții care au fost îndeplinite, întocmai, de către Curtea de Apel Constanța. Pe de altă parte, instanțele române nu sunt competente, potrivit art.37 (2), din aceeași lege, să se pronunțe asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra oportunității extrădării. În raport de cele expuse, cererea de respingere a extrădării formulată de recurenți nu poate fi primită, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursurile declarate de cetățenii M.V.și M.D. împotriva sentinței nr.2 din 14 ianuarie 2003 a Curții de Apel Constanța, ca nefondate. Menține măsura arestării. Obligă pe fiecare recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare în care se include și onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de câte 300.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului de Justiție. Pronunțată în ședință publică, azi 30 ianuarie 2003.