ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2047/2003

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr.

16/P din 9 aprilie 2003, Curtea de Apel Constanța, în baza art. 37 alin. (4)

din Legea nr. 296/2001 privind extrădarea, a admis cererea de extrădare

formulată de Republica Turcia, prin autoritățile sale judiciare, ca întemeiată.

Ca urmare, a dispus extrădarea în Republica Turcia

a cetățeanului turc R.Y., S-a menținut măsura arestării preventive luată față

de acesta, în vederea predării sale autorităților turce. Durata arestului a

fost computată de la 14 martie 2003 la zi.

Curtea de apel a reținut, că

autoritățile judiciare din Republica Turcia, prin intermediul Ambasadei

Republicii Turcia din București, au înaintat Ministerului Justiției din România

cererea de extrădare privind pe cetățeanul turc R.Y., în baza Convenției

Europene de Extrădare, semnată la Paris la 13.12.1957. S-a motivat că împotriva

acestuia a fost emis mandatul de arestare în contumacie, pentru încălcarea art.

27/1 și art. 27/3 din Legea privind prevenirea și urmărirea contrabandei, în

baza hotărârii nr. 2003/17 din 26 februarie 2003 a Tribunalului de Pace Saray,

iar Parchetul General Republican din localitatea Saray desfășoară ancheta

privind organizarea în scopul efectuării contrabandei. R.Y., căpitanul vasului

F.I., a părăsit Turcia, fiind dat în urmărire internațională.

Anterior înaintării cererii de extrădare

și a actelor anexe, autoritățile judiciare din Republica Turcia, prin

intermediul Ministerului Justiției din România, au solicitat arestarea

provizorie a aceluiași cetățean turc, în vederea extrădării.

În baza art. 33 din Legea nr.

296/2001 privind extrădarea, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a

dispus arestarea provizorie a cetățeanului turc R.Y., emițând mandatul de

arestare provizorie nr. 16/14 martie 2003, pe timp de 30 de zile. Prin

încheierea nr. 13/P din 25 martie 2003, Curtea de Apel Constanța a confirmat și

menținut măsura arestării preventive a cetățeanului turc R.Y., în vederea

extrădării acestuia.

Ulterior, după primirea în original

a cererii de extrădare și a actelor anexe, s-a trecut la comunicarea acesteia

persoanei extrădabile, iar conform art. 34 alin. (2) din Legea nr. 296/2001 a

fost luat interogatoriul acesteia. Cel interogat a susținut că nu este vinovat

și că nu este de acord cu extrădarea sa.

În urma verificării cererii de

extrădare și a actelor anexate acesteia, în temeiul art. 2, art. 4, art. 8,

art. 18, art. 21, art. 23, art. 33 alin. (6) și a art. 37 alin. (4) din Legea

nr. 296/2001, curtea de apel a admis cererea de extrădare, dispunând extrădarea

cetățeanului turc R.Y. în Republica Turcia. S-a menținut măsura arestării

preventive și a fost computată durata arestului începând de la 14 martie 2003

la zi.

Împotriva acestei sentințe, persoana

extrădabilă a declarat recurs, susținând că nu este vinovat, iar extrădarea sa

în Turcia îi pune în pericol viața.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele care urmează:

Potrivit art. 37 alin. (2) din Legea

nr. 296/2001 privind extrădarea, curtea de apel nu este competentă să se

pronunțe asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea

străină cere extrădarea, nici asupra oportunității extrădării.

Prin urmare, aceste aspecte nu au

nici o relevanță în cauză, întrucât singurele autorități judiciare competente

să se pronunțe asupra lor sunt autoritățile din Republica Turcia.

De asemenea, motivul invocat de recurent

referitor la agravarea situației sale prin extrădare, (fiind de etnie kurdă),

este nefondat în raport cu prevederile art. 9 din Legea nr. 296/2001.

Astfel, potrivi art. 9 alin. (1) din

legea menționată, extrădarea nu se acordă dacă infracțiunea pentru care este

cerută este considerată de statul solicitat ca infracțiune politică sau ca

faptă conexă unei asemenea infracțiuni.

Alin. (2) al aceluiași articol

prevede că aceeași regulă se aplică dacă statul solicitat are motive temeinice

de a crede că cererea de extrădare motivată printr-o infracțiune de drept comun

a fost prezentată în vederea urmăririi sau pedepsirii unei persoane din

considerente de rasă, de religie, de naționalitate sau de opinii politice, ori

că situația acestei persoane riscă să fie agravată pentru unul sau altul dintre

aceste motive.

Curtea constată că nu există nici un

asemenea motiv temeinic, deoarece persoana extrădată este cercetată pentru

infracțiuni de drept comun (asociere în vederea organizării contrabandei), iar

nu pentru infracțiuni politice, iar situația persoanei extrădabile nu riscă să

se agraveze din considerente de naționalitate, religie sau opinii politice.

Eventuala sa condamnare nu reprezintă un argument legal pentru respingerea

cererii de extrădare, ci, în cazul existenței dovezilor încriminatorii, este o

consecință firească a săvârșirii unei infracțiuni.

Pe de altă parte, simpla împrejurare

că recurentul este de o altă naționalitate nu constituie, de asemenea, un

argument pentru respingerea cererii de extrădare, în absența situațiilor

prevăzute în art. 9 din Legea nr. 296/2001.

Curtea constată că instanța de fond

a verificat îndeplinirea tuturor condițiilor pentru extrădare prevăzute Legea

nr. 296/2001, condiții referitoare la proeminența dreptului internațional, precum

și la condițiile în care poate fi admisă cererea de extrădare (privitoare la

persoane, fapte, pedeapsă, procedură), pronunțând o soluție conformă legii.

În consecință, Curtea va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă.

În baza art. 29 din Legea nr.

296/2001, se va menține măsura arestării preventive a acesteia.

Onorariul interpretului de limba

turcă, se va plăti din fondul Curții Supreme de Justiție.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de

avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de persoana extrădabilă R.Y., împotriva sentinței penale nr. 16/P din

16 aprilie 2003 a Curții de Apel Constanța.

Menține măsura arestării luată față

de acesta.

Onorariul interpretului de limba

turcă se va plăti din fondul Curții Supreme de Justiție.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de

2.000.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând

onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 aprilie 2003.