ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4470/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 139 din 4 iunie 2003, Tribunalul Mureș a condamnat pe inculpatul V.C. la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), d) și e), cu aplicarea art. 13, art. 99, art. 109 și a art. 71 raportat la art. 64 C. pen. Instanța a dedus din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 2 septembrie 2001 la 26 septembrie 2001 și a obligat pe inculpatul minor, în solidar cu inculpatul G.I.A., condamnat și el în cauză, și cu părțile responsabile civilmente V.G. și V.E., să plătească părții civile S.G. 10.274.084 lei, despăgubiri materiale, 50.000.000 lei daune morale și 3.000.000 lei cheltuieli judiciare.

În aceleași condiții, tribunalul a obligat pe inculpatul V.C. să plătească părții civile Spitalul clinic județean Mureș 4.058.652 lei, despăgubiri civile și 1.670.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Hotărând astfel, instanța a reținut, în fapt, că, în noaptea de 2 septembrie 2001, inculpatul se afla împreună cu G.I.A. într-un bar din satul Cipău, unde era și partea vătămată S.G., aflată în stare de ebrietate. Inculpații au observat că aceasta avea o sumă importantă de bani asupra sa, fapt ce i-a determinat să hotărască luarea ei, astfel că, în jurul orei 3, 30 , când S.G. a părăsit localul, inculpații au plecat după el și când l-au ajuns l-a atacat cu violență, deposedându-l de un lanț din aur, un inel și suma de 100 mărci germane.

Potrivit concluziilor Raportului medico-legal, întocmit de Institutul de medicină legală din Târgu Mureș, sub nr. 2727 din 5 septembrie 2001, numitul S.G. a prezentat leziuni traumatice (politraumatism prin agresiune, traumatism toracic stâng cu fractura coastelor IX-X arc postero-lateral stg. și contuzie abdominală), care s-au putut produce prin loviri directe repetate cu corp dur, contondent, pentru vindecare necesitând 18 - 19 zile de îngrijiri medicale. Împotriva sentinței au declarat apel, în termen legal, partea civilă și inculpații, criticând-o pentru netemeinicie în ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate și modalitatea de executare, acesta solicitând ca, prin admiterea apelului și desființarea sentinței, să de dispună reducerea sancțiunilor și suspendarea condiționată a executării lor.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală, prin decizia nr. 155 din 13 noiembrie 2002 a respins ca nefondate, apelurile inculpaților, apreciind că pedepsele reprezintă, din punctul de vedere al cuantumului, minimul special prevăzut de lege, aspect care reflectă circumstanțele personale prezentate de către inculpați, și anume lipsa de antecedente penale și atitudinea cooperantă din timpul desfășurării procesului penal. În ceea ce privește modalitatea de executare, instanța de control judiciar a constatat că s-au respectat cerințele cuprinse în dispozițiile art. 52 C. pen., referitoare la scopul pedepsei. În termen legal, inculpatul minor V.C. a declarat recurs, prin care consideră decizia netemeinică, invocând același motiv referitor la întinderea pedepsei și modalitatea ei de executare.

Examinând hotărârea atacată în raport cu cazul de recurs prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 teza întâi C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins. La stabilirea și menținerea pedepsei, cât și la modalitatea ei de executare, instanțele au apreciat în mod judicios criteriile de individualizare cuprinse în art. 72 C. pen., dând semnificația cuvenită împrejurărilor comiterii faptei (în timpul nopții, cu aplicarea unor lovituri deosebit de periculoase pentru viața părții vătămate), cât și atitudinii sincere, manifestată de inculpat pe parcursul desfășurării procesului penal, dar care nu se va putea reintegra în societate, fiind la adăpostul săvârșirii de noi infracțiuni, decât prin executarea pedepsei cu privare de libertate.

În consecință, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, constatând neîndeplinite cerințele cazului de recurs invocat, nici a celor care se iau în considerare din oficiu, astfel cum prevăd dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) din același cod, va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.C. și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.C. împotriva deciziei penale nr. 155 A din 13 noiembrie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată, în ședință publică, azi 14 octombrie 2003.