ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4470/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 139 din 4

iunie 2003, Tribunalul Mureș a condamnat pe inculpatul V.C. la 2 ani și 6 luni

închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită

de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), d) și e), cu aplicarea art. 13, art. 99,

art. 109 și a art. 71 raportat la art. 64 C. pen.

Instanța a dedus din pedeapsa

aplicată, timpul arestării preventive de la 2 septembrie 2001 la 26 septembrie

2001 și a obligat pe inculpatul minor, în solidar cu inculpatul G.I.A.,

condamnat și el în cauză, și cu părțile responsabile civilmente V.G. și V.E.,

să plătească părții civile S.G. 10.274.084 lei, despăgubiri materiale,

50.000.000 lei daune morale și 3.000.000 lei cheltuieli judiciare.

În aceleași condiții, tribunalul a

obligat pe inculpatul V.C. să plătească părții civile Spitalul clinic județean

Mureș 4.058.652 lei, despăgubiri civile și 1.670.000 lei cheltuieli judiciare

către stat.

Hotărând astfel, instanța a reținut,

în fapt, că, în noaptea de 2 septembrie 2001, inculpatul se afla împreună cu

G.I.A. într-un bar din satul Cipău, unde era și partea vătămată S.G., aflată în

stare de ebrietate.

Inculpații au observat că aceasta

avea o sumă importantă de bani asupra sa, fapt ce i-a determinat să hotărască

luarea ei, astfel că, în jurul orei 3,

30

, când S.G. a părăsit localul,

inculpații au plecat după el și când l-au ajuns l-a atacat cu violență,

deposedându-l de un lanț din aur, un inel și suma de 100 mărci germane.

Potrivit concluziilor Raportului

medico-legal, întocmit de Institutul de medicină legală din Târgu Mureș, sub

nr. 2727 din 5 septembrie 2001, numitul S.G. a prezentat leziuni traumatice

(politraumatism prin agresiune, traumatism toracic stâng cu fractura coastelor

IX-X arc postero-lateral stg. și contuzie abdominală), care s-au putut produce

prin loviri directe repetate cu corp dur, contondent, pentru vindecare

necesitând 18 - 19 zile de îngrijiri medicale.

Împotriva sentinței au declarat

apel, în termen legal, partea civilă și inculpații, criticând-o pentru

netemeinicie în ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate și modalitatea

de executare, acesta solicitând ca, prin admiterea apelului și desființarea

sentinței, să de dispună reducerea sancțiunilor și suspendarea condiționată a

executării lor.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

penală, prin decizia nr. 155 din 13 noiembrie 2002 a respins ca nefondate,

apelurile inculpaților, apreciind că pedepsele reprezintă, din punctul de

vedere al cuantumului, minimul special prevăzut de lege, aspect care reflectă

circumstanțele personale prezentate de către inculpați, și anume lipsa de

antecedente penale și atitudinea cooperantă din timpul desfășurării procesului

penal.

În ceea ce privește modalitatea de

executare, instanța de control judiciar a constatat că s-au respectat cerințele

cuprinse în dispozițiile art. 52 C. pen., referitoare la scopul pedepsei.

În termen legal, inculpatul minor

V.C. a declarat recurs, prin care consideră decizia netemeinică, invocând

același motiv referitor la întinderea pedepsei și modalitatea ei de executare.

Examinând hotărârea atacată în raport

cu cazul de recurs prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 teza

întâi C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din

dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.

La stabilirea și menținerea

pedepsei, cât și la modalitatea ei de executare, instanțele au apreciat în mod

judicios criteriile de individualizare cuprinse în art. 72 C. pen., dând

semnificația cuvenită împrejurărilor comiterii faptei (în timpul nopții, cu

aplicarea unor lovituri deosebit de periculoase pentru viața părții vătămate),

cât și atitudinii sincere, manifestată de inculpat pe parcursul desfășurării

procesului penal, dar care nu se va putea reintegra în societate, fiind la

adăpostul săvârșirii de noi infracțiuni, decât prin executarea pedepsei cu privare

de libertate.

În consecință, Curtea Supremă de

Justiție, secția penală, constatând neîndeplinite cerințele cazului de recurs

invocat, nici a celor care se iau în considerare din oficiu, astfel cum prevăd

dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) din același cod, va respinge ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul V.C. și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.C.

împotriva deciziei penale nr. 155 A din 13 noiembrie 2002 a Curții de Apel

Târgu Mureș.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei, cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi

14 octombrie 2003.