ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2326/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 784 din 19

noiembrie 2003, Tribunalul Dolj, secția penală, a schimbat încadrarea juridică

a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. d)

și art. art. 176 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174,

raportat la art. 175 lit. d) C. pen., text de lege în baza căruia a condamnat

pe inculpatul D.M. la 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Totodată, a condamnat pe același

inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

192 alin. (2) C. pen., a contopit pedepsele și a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a luat act că în cauză nu există

constituire de parte civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut următoarea situație de fapt, în baza probatoriului administrat

în cauză:

În seara zilei de 17

martie 2002, în jurul orei 1,00, inculpatul D.M., după ce a sărbătorit „lăsata

secului” împreună cu martorii Ț.M., A.G., C.G. și alte persoane, a plecat spre

domiciliul său.

Când a ajuns în dreptul locuinței

victimei B.M., s-a hotărât să pătrundă în domiciliul acesteia, așa cum a mai

procedat și altă dată, pentru a sustrage bani.

În scurt timp după intrarea acestuia

în locuință, victima, nevăzătoare, l-a recunoscut după voce și a încercat să se

ridice din pat.

Inculpatul a împins victima cu

putere și, pentru ca țipetele acesteia să nu se audă, i-a acoperit gura cu

mâna, a strâns-o de gât și i-a apăsat cu putere pieptul.

Înțelegând că victima a decedat,

inculpatul a părăsit locuința acesteia.

Raportul de expertiză

medico-legală efectuat în cauză a concluzionat că moartea victimei a fost

violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, ca urmare a

asfixiei mecanice prin sugrumare și compresiune toraco-abdominală.

Împotriva hotărârii primei instanțe,

inculpatul a declarat apel susținând că nu este autorul infracțiunii de omor

calificat reținute în sarcina sa și, în subsidiar, a solicitat redozarea

pedepsei.

Curtea de Apel Craiova, secția

penală, prin decizia penală nr. 53 din 2 februarie 2004, a respins apelul ca

nefondat, reținând că fapta săvârșită de acesta este dovedită fără echivoc de

materialul probator administrat în cauză, iar pedeapsa este just

individualizată.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

inculpatul a declarat recurs, solicitând reindividualizarea pedepsei, în sensul

reducerii cuantumului acesteia.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Inculpatului i-a fost aplicată o

pedeapsă de 20 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat,

pentru care norma incriminatoare prevede o pedeapsă cuprinsă între 15 ani și 25

ani închisoare.

La stabilirea acestei pedepse,

menținută de instanța de control judiciar prin respingerea apelului declarat de

inculpat, instanța de fond, conform prevederilor art. 72 C. pen., a avut în

vedere pericolul social ridicat al infracțiunilor săvârșite, relevat de

modalitatea în care acestea au fost comise, ca și de datele ce caracterizează

persoana inculpatului.

Examinând cauza prin prisma cazului

de casare invocat, se constată că pedeapsa aplicată inculpatului constituie o

replică socială adecvată gravității infracțiunii și periculozității

inculpatului, în măsură a realiza scopul și funcțiile pedepsei prevăzute de

art. 52 C. pen.

Totodată, în cauză nu se constată

alte elemente în circumstanțiere care să justifice reducerea pedepsei sub

cuantumul menționat.

Ca atare, pedepsele stabilite fiind

just individualizate, hotărârile atacate nu sunt supuse cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Examinând cauza și în raport de

dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată nici

cazuri de casare susceptibile a fi luate în considerare din oficiu.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea

va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M. care, în baza

art. 192 alin. (2) din același cod, va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 537 din 2 februarie

2004 a Curții de Apel Craiova.

Compută din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 19 martie 2002 la zi.

Obligă pe inculpat să plătească

statului 1.500.000 lei în care se include și onorariul apărătorului din oficiu,

în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 aprilie 2004.