ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2326/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 784 din 19 noiembrie 2003, Tribunalul Dolj, secția penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. d) și art. art. 176 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. d) C. pen., text de lege în baza căruia a condamnat pe inculpatul D.M. la 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Totodată, a condamnat pe același inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen., a contopit pedepsele și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt, în baza probatoriului administrat în cauză: În seara zilei de 17 martie 2002, în jurul orei 1,00, inculpatul D.M., după ce a sărbătorit „lăsata secului” împreună cu martorii Ț.M., A.G., C.G. și alte persoane, a plecat spre domiciliul său. Când a ajuns în dreptul locuinței victimei B.M., s-a hotărât să pătrundă în domiciliul acesteia, așa cum a mai procedat și altă dată, pentru a sustrage bani. În scurt timp după intrarea acestuia în locuință, victima, nevăzătoare, l-a recunoscut după voce și a încercat să se ridice din pat. Inculpatul a împins victima cu putere și, pentru ca țipetele acesteia să nu se audă, i-a acoperit gura cu mâna, a strâns-o de gât și i-a apăsat cu putere pieptul.

Înțelegând că victima a decedat, inculpatul a părăsit locuința acesteia. Raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză a concluzionat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, ca urmare a asfixiei mecanice prin sugrumare și compresiune toraco-abdominală. Împotriva hotărârii primei instanțe, inculpatul a declarat apel susținând că nu este autorul infracțiunii de omor calificat reținute în sarcina sa și, în subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei. Curtea de Apel Craiova, secția penală, prin decizia penală nr. 53 din 2 februarie 2004, a respins apelul ca nefondat, reținând că fapta săvârșită de acesta este dovedită fără echivoc de materialul probator administrat în cauză, iar pedeapsa este just individualizată.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, inculpatul a declarat recurs, solicitând reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă de 20 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, pentru care norma incriminatoare prevede o pedeapsă cuprinsă între 15 ani și 25 ani închisoare. La stabilirea acestei pedepse, menținută de instanța de control judiciar prin respingerea apelului declarat de inculpat, instanța de fond, conform prevederilor art. 72 C. pen., a avut în vedere pericolul social ridicat al infracțiunilor săvârșite, relevat de modalitatea în care acestea au fost comise, ca și de datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Examinând cauza prin prisma cazului de casare invocat, se constată că pedeapsa aplicată inculpatului constituie o replică socială adecvată gravității infracțiunii și periculozității inculpatului, în măsură a realiza scopul și funcțiile pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen. Totodată, în cauză nu se constată alte elemente în circumstanțiere care să justifice reducerea pedepsei sub cuantumul menționat. Ca atare, pedepsele stabilite fiind just individualizate, hotărârile atacate nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Examinând cauza și în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată nici cazuri de casare susceptibile a fi luate în considerare din oficiu.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M. care, în baza art. 192 alin. (2) din același cod, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 537 din 2 februarie 2004 a Curții de Apel Craiova. Compută din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 19 martie 2002 la zi. Obligă pe inculpat să plătească statului 1.500.000 lei în care se include și onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 aprilie 2004.