ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1996/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 444 din 4 septembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Dolj, inculpatul B.C. a fost condamnat după cum urmează: - 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.; - 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.; - 20 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și f) C. pen. În temeiul art. 33 și art. 34 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor, stabilindu-se rezultanta de 20 ani închisoare. În baza art. 58 C. pen. și art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 1 iunie 2001, la zi.

Sub aspectul laturii civile s-a constatat recuperat prejudiciul produs părții vătămate N.O. Potrivit dispozițiilor art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului. Pentru a adopta această soluție, instanța de fond, pe baza probelor administrate la urmărirea penală și în mod nemijlocit în faza cercetării judecătorești, declarațiile părții vătămate, răspunsurile inculpatului la interogatoriu, concluziile procesului verbal de cercetare la fața locului, raportul de constatare tehnico-științifică și depozițiile martorilor N.A., G.V., B.L., B.M., M.G. a reținut următoarea situație de fapt: Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în seara zilei de 31 mai 2001, fiind în stare de ebrietate, inculpatul a pătruns, prin escaladare, în casa soților N., l-a lovit puternic pe N.A., doborându-l la podea, după care, prin acte de violență a violat-o pe partea vătămată N.O.

chiar în prezența soțului său, obligând-o să-i dea suma de 400.000 lei, a mai încercat să aibă un raport sexual cu victima, dar nu a reușit după care a plecat după ce și-a mai însușit câteva obiecte din casă. Faptele au primit caracterizarea juridică menționată. Apelul inculpatului, care viza reducerea pedepselor, a fost respins de Curtea de Apel Craiova prin decizia penală nr. 575 din 12 decembrie 2002, instanța de apel însușindu-și integral argumentația și considerentele instanței de fond, inclusiv în privința sancțiunii care a fost apreciată ca just individualizată, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 71 C. pen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând redozarea sancțiunilor în raport de împrejurarea că a comis faptele fiind în stare avansată de ebrietate și, pe de altă parte, că are o familie mare, cu 3 copii minori și soția bolnavă, care au rămas fără vreun mijloc de existență.

Prin recursul său inculpatul a avut în vedere cazul de la art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recursul este nefondat, urmând a fi respins în condițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Activitatea infracțională și vinovăția inculpatului, au fost corect stabilite, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, caracterizarea juridică atribuită faptelor este cea legală, iar pedepsele au fost just individualizate, apreciindu-se în mod corect gravitatea socială concretă a acțiunilor infracționale și respectându-se întocmai criteriile generale prevăzute de art. 172 C. pen. Faptele comise de inculpat prezintă o gravitate socială deosebită, corect apreciată de instanțele anterioare, care au reținut și valorificat corespunzător datele referitoare la greutățile familiei făptuitorului, faptul că acesta se găsește la prima confruntare cu legea penală, stabilind pedepse de natură a asigura reeducarea celui în cauză și prevenirea repetării unor asemenea fapte.

O reducere a pedepselor, nu s-ar justifica în raport cu scopul și funcțiile sancțiunii penale și nici nu s-ar concilia cu exigențele prevenției generale și speciale. Văzând și prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. și examinând din oficiu hotărârea atacată, Curtea constată că nu există temeiuri de casare susceptibile a fi considerate din oficiu. Așa fiind, Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 575 din 12 decembrie 2002 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 1 iunie 2001, până la 17 aprilie 2003. Obligă recurentul la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 17 aprilie 2003.