ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4288/2003

Deliberând asupra recursului de față, Reclamanta, SC V.A. SA Ploiești, a solicitat, prin cererea înregistrată sub nr. 6371 din 8 septembrie 1999, obligarea pârâtei, SC S.T.I. SRL, la plata sumei de 10.457.623 lei chirie și prestări servicii cât și cheltuieli de judecată. Motivându-și acțiunea, reclamanta arată că a închiriat pârâtei, prin contractul nr. 109 din 1 martie 1996, un rezervor A 23 și a pompat benzină în rezervor conform contractului nr. 108/1996. Pentru chiria și serviciile prestate reclamanta a emis facturi, însă pârâta nu le-a achitat. Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 4639 din 1 octombrie 1999, a admis acțiunea reclamantei, a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 10.457.623 lei chirie și prestări servicii, cât și 842.457 lei cheltuieli de judecată.

S-a reținut că, între părți au intervenit două contracte, unul de închiriere a rezervorului A 23, iar celălalt de prestări servicii, respectiv de pompare a benzinei în rezervor, pentru care pârâta datora chirie și contra-valoarea serviciilor prestate, dar pe care aceasta nu le-a plătit. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, susținând că nu a fost legal citată la judecata în fond, neavând cunoștință de termenul de judecată la care a fost soluționată cauza, iar, pe fond, este criticată sentința pentru că în mod greșit ar fi fost obligată pârâta la plata unor facturi prescrise. Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 155 A din 5 noiembrie 2000, a respins ca nefondat apelul pârâtei, reținând că procedura de citare a fost legal îndeplinită, întrucât pentru termenul de 1 octombrie 1999, citația a fost afișată la sediul indicat, negăsindu-se nici o persoană.

Pe fond, s-a apreciat că nu se pot considera prescrise o parte dintre facturi, deoarece data facturilor este 9 septembrie 1996, iar acțiunea este formulată la 3 septembrie 1999, deci în interiorul termenului de prescripție de 3 ani. Nici chiar factura din 6 septembrie 1996 nu este prescrisă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, susținând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se arată că factura nr. 14175 din 16 septembrie 1996, privește debite începând cu data de 6 septembrie 1996, iar acțiunea a fost introdusă la 8 septembrie 1999, astfel că este prescrisă.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Este adevărat că data înregistrării acțiunii la instanța de fond este 8 septembrie 1999, dar plicul cu care a fost expediată acțiunea poartă data poștei de 3 septembrie 1999. Pentru calcularea termenului de prescripție, în mod corect, a fost luată în calcul data de 3 septembrie 1999, ca dată a introducerii acțiunii, aceasta fiind data expedierii acțiunii. Așadar, în mod corect, instanțele au apreciat că nu este prescrisă acțiunea reclamantei conform art. 3 din decretul 167/1958, astfel că urmează a fi respins ca nefondat recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta, SC S.T.I. SRL București, împotriva deciziei nr. 155 A din 5 noiembrie 2002, a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 noiembrie 2003.