ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9054/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I. La 5 decembrie 2001, reclamantul S.G.I.

a chemat în judecată pe pârâta Primăria Orașului Amara, solicitând obligarea

acesteia la restituirea în natură a unui teren intravilan de 1335,05 mp și

plata unor sumelor de 300.000.000 lei, despăgubiri pentru suprafața de 250,98

mp ocupată de construcții, și 1.000.000.000 lei contravaloarea imobilelor

demolate.

Printr-o cerere separată, formulată în

anul 2002, reclamantul S.N. a chemat în judecată pe aceeași pârâtă, solicitând

anularea Deciziei nr. 255 din 5 iunie 2002, restituirea în natură a suprafeței

libere și acordarea unei alte suprafețe în echivalent, precum și 4.000 dolari

SUA despăgubiri pentru construcțiile demolate abuziv.

La 13 august 2003, reclamanții S.N. și S.I.

au chemat în judecată pe pârâta Primăria Orașului Amara, solicitând anularea

dispozițiilor nr. 255 din 5 iunie 2002 și nr. 131 și 132, ambele din 9

noiembrie 2001.

Tribunalul Ialomița, secția civilă, a

conexat succesiv cele 3 cereri și apoi, prin sentința nr. 96 din 17 martie

2005, le-a admis și, drept consecință, a anulat dispozițiile contestate, a

dispus restituirea către reclamanți, în indiviziune, a unui teren intravilan de

1046,40 mp și a constatat că aceștia sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în

echivalent, sub forma despăgubirilor de 3.091.280.398 lei, pentru construcțiile

demolate și suprafața de 681,6 mp, ocupată de blocuri.

Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 1506 din 9

noiembrie 2005, irevocabilă prin nerecurare, a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de reclamantul S.I. și pârâta Primăria Orașului Amara.

II. La 18 iunie 2007, reclamantul S.G.I. a

solicitat revizuirea sentinței nr. 96/2005, susținând că această hotărâre îi

încalcă drepturile de unic moștenitor al defunctului proprietar al imobilelor

preluate abuziv de stat și că reclamantul S.N. ar fi depus la dosar înscrisuri

false și incomplete.

Inițial, revizuientul nu a indicat

temeiul juridic al cererii dar ulterior, prin precizarea din 17 iulie 2007, s-a

referit la art. 322 pct. 1-2 C. proc. civ. și a solicitat revizuirea aceleiași

hotărâri și pentru cazul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., susținând

că istoricul de rol fiscal menționat în adeverința nr. 4947, emisă de Primăria

Orașului Amara la 23 mai 2007, constituie un înscris doveditor pe care nu l-a

prezentat instanței din motive mai presus de voința sa.

Tribunalul Ialomița, secția civilă, prin

sentința nr. 465 din 22 aprilie 2008, a admis excepția invocată de intimații S.N.

și Primăria Orașului Amara și a respins cererea de revizuire, ca tardivă.

S-a reținut că:

- în raport de data comunicării deciziei

nr. 1506/ 2005, pentru cazurile de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 1-2 C.

proc. civ. revizuientul a depășit considerabil termenul de o lună stabilit de

art. 324 pct. 1 C. proc. civ.;

- potrivit propriilor sale susțineri,

revizuientul a primit pretinsul înscris doveditor chiar în ziua eliberării

(respectiv 23 mai 2007) și apoi, în copie, la 4 iunie 2007, astfel că este

tardivă și cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ.,

care a fost formulată la 17 iulie 2007.

Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 647 din 15

septembrie 2008, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuient, cu

motivarea că apelantul nu și-a dovedit susținerile că ar fi primit la 16 iulie

2007 înscrisul doveditor invocat în cererea de revizuire întemeiată pe art. 322

pct. 5 C. proc. civ.

III. Revizuientul a declarat recurs, prin

care a solicitat casarea ultimelor două hotărâri și trimiterea cauzei, spre

rejudecare, la prima instanță.

În motivarea recursului, întemeiat pe

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., revizuientul a susținut că nu a primit istoricul

de rol fiscal la 23 mai 2007, când a solicitat eliberarea acestui înscris, ci

de abia la 16 iulie 2007, iar relațiile în sens contrar comunicate de Primăria

Orașului Amara nu corespund adevărului.

Aceste critici nu se încadrează în textul

invocat de recurentul revizuient și, de altfel, în niciunul din celelalte

motive de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., prezentul recurs va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

revizuentul S.G.I. împotriva deciziei nr. 647/A din 15 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie

2009.