ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7547/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7547/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Deliberând asupra recursului de față, în condițiile
art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin sentința
civilă nr. 96/F din l7 martie 2005, Tribunalul Ialomița, secția civilă, a admis
cererile formulate de reclamanții S.I. și S.N.
în contradictoriu cu pârâta Primăria Amara, a dispus anularea
dispozițiilor
nr. 131 din 9 noiembrie
2001 și nr. 255 din 5 iunie 2002 emise de Primăria Amara în
temeiul Legii 10/2001 și restituirea în natură,
în indiviziune, către
reclamanți a
suprafeței de 1046,40 mp teren situat în intravilanul orașului
Amara.
S-a
constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii
prin echivalent sub formă de despăgubiri
bănești în cuantum de
3.091.280.398 lei
reprezentând contravaloarea construcțiilor demolate
abuziv și a suprafeței de 681,6 mp teren ocupat de
blocuri de locuințe și a
fost
respinsă cererea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru
a pronunța această sentință, Tribunalul a făcut aplicarea art. 9 alin. (3) și
art. 24 alin. (2) din Legea 10/2001 (în numerotarea existentă la data
soluționării litigiului) iar pentru a stabili
cuantumul despăgubirilor
cuvenite
reclamanților a dispus efectuarea unui raport de expertiză, raport
prin care s-a concluzionat că valoarea
construcțiilor demolate este de
3.080.000.000
lei, iar a suprafeței de 681,60 mp, este de 198.350.000 lei.
Instanța
a reținut că în valoarea construcțiilor stabilite prin raportul
de expertiză este
inclusă și suma de 187.079.602 lei care reprezintă
valoarea materialelor însușite
de reclamantul S.I. și a stabilit că
această sumă trebuie dedusă din valoarea despăgubirilor
stabilite de
expert,
astfel încât a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri
reparatorii prin
echivalent sub formă de despăgubiri bănești în cuantum de
3.091.280.398 lei.
Împotriva
acestei sentințe au declarat apel reclamantul S.I. și
pârâta Primăria orașului Amara prin Primar.
Motivele de apel formulate de pârâtă au vizat cuantumul, considerat
de apelantă prea
ridicat, al despăgubirilor acordate deoarece expertul nu a avut în vedere
gradul de uzură al construcțiilor, aplicarea prevederilor art.
9 alin. (3) din Legea
10/2001, în legătură cu care s-a pretins că, dată fiind
fundația de beton pe care o au,
garajele nu pot fi considerate construcții provizorii și reconstituirea, atât
în temeiul Legii 10/2001 cât și al Legii 18/1999, a dreptului de proprietate în
favoarea reclamanților pentru o
suprafață
de 1600 mp.
Prin decizia civilă nr. 1506A din 9 noiembrie 2005, Curtea de Apel
București, s
ecția
a III-a civilă, a respins ca nefondate ambele apeluri.
După pronunțarea acestei decizii, la data de 29 octombrie 2007,
Primăria
Orașului
Amara a formulat o cerere întemeiată pe prevederile art. 281
C. proc. civ. prin care a solicitat Tribunalului
Ialomița îndreptarea erorii materiale
strecurate în cuprinsul sentinței civile nr. 96/F
din 17 martie 2005.
În cuprinsul cererii formulate se arată că valoarea materialelor
însușite de reclamantul S.I. trebuie scăzută
din valoarea
construcțiilor și că, potrivit
raportului de expertiză, suma de 187.079.602
lei-contravaloarea acestor materiale-, reprezintă doar valoarea tehnică
actualizată a acestora, care însă
trebuie înmulțită cu coeficientul de cerere și ofertă de 1,26, rezultând astfel
o valoare de 235.720.298. Această sumă
ce
constituie valoarea materialelor însușite de reclamantul S.I., va trebui
scăzută din suma de 3.080.000.000 lei, rezultând în acest fel suma de
2.844.279.702 lei care reprezintă adevărata valoare a construcțiilor
demolate.
Prin
încheierea pronunțată la data de 30 octombrie 2007, Tribunalul
Ialomița, secția civilă, a respins cererea de îndreptare
a erorii materiale
formulate de Primăria Orașului Amara.
În cuprinsul
încheierii se reține că suma de 3.091.280.398 lei
acordată de instanță prin sentința civilă nr. 96/F din 17 martie 2005, a
fost
determinată prin însumarea valorii construcțiilor demolate, de
3.080.000.000 lei, cu cea a suprafeței de 681,6
mp, de 198.350.000, din
care s-a scăzut suma de 187.079.602 lei care
reprezintă valoarea
materialelor însușite de
reclamantul S.I., astfel încât în cuprinsul
hotărârii nu există nici o eroare de calcul în sensul prevăzut de art.
281
C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 310 din 21 aprilie 2008, Curtea de Apel
București, se
cția
a III-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta
petentă Primăria
orașului Amara, prin Primar, împotriva încheierii
pronunțată de Tribunalul
Ialomița în Camera de Consiliu la 30 octombrie
2007.
Instanța de apel a confirmat hotărârea primei instanțe cu motivarea că,
așa cum rezultă din considerentele sentinței civile nr. 96/F din 17 martie
2005,
valoarea
materialelor magaziei de cereale corp VIII care au fost însușite
de S.I., în sumă de
187.079.602 lei, a fost dedusă din valoarea
despăgubirilor stabilite de expert.
Din concluziile expertizei rezultă că valoarea de piață a imobilului în
litigiu a fost stabilită la suma totală de 3.278.350.000 lei, iar valoarea
magaziei de cereale
corp VIII a fost evaluată la suma de 187.079.602 lei.
Curtea de Apel a apreciat că în mod corect tribunalul a dedus din
valoarea totală a
despăgubirilor, suma de 187.079.602 lei reprezentând
contravaloarea materialelor magaziei de cereale corp
VIII, ce au fost
însușite de
reclamantul S.I., rezultând astfel valoarea de 3.091.280.398 lei.
S-a considerat că sunt nefondate susținerile petentei apelante în
sensul că instanța ar fi trebuit să deducă
suma de 235.720.298 lei, (rezultată în urma înmulțirii cu coeficientul 1,26) și
nu suma de
187.079.602 lei, întrucât din
fila 6 a expertizei tehnice (fila 272 dosar),
rezultă cert și indubitabil, că valoarea actuală reactualizată, la
nivelul date
de 25 februarie 2005, a
corpului VIII de clădire este de 187.079.602 lei, astfel încât această sumă nu
trebuie să mai fie înmulțită încă o dată cu indicele
de reactualizare.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs apelanta Primăria orașului Amara.
Prin motivele de recurs întemeiate pe prevederile art. 316 C. proc.
civ. se arată că, prin raportul de expertiză, suma de 187.079.602 este inclusă
în suma totală de 2.444.277.297 lei, iar acest total de 2.444.277.297 lei,
reprezentând valoarea tehnică actualizată rămasă a construcțiilor, este
înmulțit cu coeficientul de cerere și ofertă
( de 1,26 lei) rezultând o
valoare rotunjită
de 3.080.000.000 lei. Când valoarea tehnică actualizată
rămasă a construcțiilor (suma de 2.444.277.297) a
fost înmulțită cu
coeficientul de
cerere și ofertă (suma de 1,26 lei), a fost înmulțită implicit
și suma
de 187.079.602 lei.
Prin urmare, susține recurenta, din valoarea de 3.080.000.000 lei va
trebui scăzută suma de
187.079.602 lei înmulțită însă cu coeficientul de
1,26, rezultând astfel suma de
2.844.279.702 lei care reprezintă adevărata
valoare a construcțiilor demolate.
Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat, pentru
următoarele considerente:
Potrivit art. 281 alin. (1) C. proc. civ. „Erorile sau omisiunile cu
privire la
numele,
calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice
alte erori materiale din
hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu
sau la cerere."
Recurenta-petentă susține că la pronunțarea sentinței civile nr.
96/F din 17 martie 2005
a Tribunalului Ialomița s-a strecurat o greșeală de calcul
în ceea ce privește
cuantumul despăgubirilor acordate reclamanților în
temeiul Legii 10/2001.
În opinia recurentei, această eroare de calcul ar fi determinată de
împrejurarea că dintr-o valoare calculată
prin raportul de expertiză cu
aplicarea unui coeficient de cerere și ofertă
de 1,26, a fost dedusă o
valoare căreia nu i
s-a mai aplicat același coeficient, ceea ce ar reprezenta
o eroare materială care ar putea fî îndreptată în
procedura reglementată de
art. 281 C. proc. civ.
Însă, ceea ce se contestă în cauză prin cererea întemeiată pe
dispozițiile art. 281 C.
proc. civ., este chiar conținutul raportului de expertiză,
pretinzându-se că în
cuprinsul acestei lucrări de specialitate pe care s-a
întemeiat sentința civila nr.
96/F din l7 martie 2005, s-a omis a se aplica, pentru
o anumită valoare, un coeficient valoric.
Aceasta nu ar putea fi calificată ca o eroare materială în sensul art.
2
81 C.
proc. civ., deoarece omisiunea aplicării, prin raportul de expertiză, a
coeficientului indicat,
se constituie într-o obiecțiune la raportul întocmit
care ar fi trebuit formulată în condițiile art. 212
C. proc. civ. în fața primei
instanțe.
Pretenția pârâtei de aplicare a coeficientului de cerere și ofertă la
suma
indicată ar fi trebuit susținută și argumentată în fața instanței,
măsura în care și această sumă ar fi trebuit
înmulțită cu respectivul
coeficient, ca și suma din care a fost dedusă,
fiind o problemă de apreciere, iar nu una de calcul, în sensul art. 281 C.
proc. civ.
Mai mult, dacă prima instanță ar fi considerat că numai uneia dintre
cele două sume, dată
fiind natura lor diferită, i se aplică coeficientul
menționat, pârâta ar fi avut
deschisă posibilitatea ca, prin căile de atac
permise, să critice această
dezlegare dată de instanțe de judecată.
Pe calea procedurii reglementate de art. 281 C. proc. civ. însă,
critica
formulată
în legătură cu conținutul sentinței civile nr. 96/F din 17 martie 2005 nu
poate fi primită pentru
că ea nu se circumscrie noțiunii de eroare materială
vizată de respectivul text de
lege, nefiind o eroare de calcul, ci una legată
de conținutul raportului de
expertiză pe care instanța și-a întemeiat
hotărârea pronunțată.
Prin urmare, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va
respinge
ca nefondat recursul
declarat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
IN
NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria Amara
împotriva deciziei
civile nr. 310 din 21 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a
IV
a
civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2008.