ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4474/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 16 iulie 2002 pe

rolul Judecătoriei Slobozia, reclamantul S.N. a contestat decizia nr. 265 din 5

iunie 2002 emisă de Primăria comunei Amara, prin care i s-a respins cererea de

restituire în natură a unei suprafețe de 900 mp, rămasă neconstruită, fiind solicitată

totodată acordarea pentru diferența de până la 1685 mp a unei suprafețe de

teren echivalentă și despăgubiri în sumă de 4000 dolari SUA pentru demolarea

abuzivă a casei părintești aflată pe terenul în discuție, situat în Amara.

În susținerea contestației, reclamantul a depus

la dosar actele de proprietate și copia dispoziției atacate, prin care cererea

privind terenul a fost respinsă, cu motivarea că fusese reconstituită pe numele

unui frate al petentului S.G.I. conform legii fondului funciar, iar cererea

privind construcția demolată a fost respinsă, cu motivarea că nu s-a făcut

dovada preluării abuzive.

Prin întâmpinare, Primăria Amara a invocat

excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Slobozia și pe fond a solicitat

respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 2747 din 10 septembrie

2002 Judecătoria Slobozia și-a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Ialomița, în baza art. 24 alin. (8) din Legea nr.

10/2001.

Reclamantul a mai depus în copie corespondența purtată

cu pârâții după emiterea dispoziției nr. 265/2002, prin care i s-au dat

lămuriri cu privire la considerentele pentru care notificarea formulată fusese

respinsă.

La 24 ianuarie 2003 Tribunalul Ialomița a

ridicat din oficiu excepția tardivității formulării contestației și admițând-o,

a respins prin sentința civilă nr. 30/2003 contestația ca fiind tardiv

formulată.

S-a reținut în motivare că în raport cu data

comunicării dispoziției primarului, 8 iunie 2002, formularea cererii la 16

iulie 2002 este tardivă conform art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.

Soluția a fost menținută de instanța ordinară de

control judiciar, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, care prin

decizia civilă nr. 178 din 15 aprilie 2003 a respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei decizii în termen legal a

declarat recurs reclamantul, care a invocat nelegalitatea hotărârii, motiv

prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În esență, se susține că

au fost încălcate normele ce reglementează termenele în materie.

Pârâta nu a formulat întâmpinare pentru

combaterea recursului.

Recursul este întemeiat, urmând a fi admis

pentru următoarele considerente.

Dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie

1945-22 decembrie 1989 se impun a fi interpretate sistematic, unele prin

altele.

Astfel, alin. (7), invocat de instanța de fond

și de cea de apel, prevede că dacă oferta este refuzată potrivit alin. (3),

persoana îndreptățită poate ataca în justiție decizia prevăzută la alin. (1),

în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.

La

rândul său, alin. (1) se referă la obligația persoanei notificate de a răspunde

prin decizie motivată în termenul de 60 de zile, prevăzut de art. 23 alin. (1)

din lege.

Așadar, interpretând și teleologic dispozițiile

art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, act normativ reparatoriu, urmează a

reține că depășirea termenului de 30 zile poate fi sancționată cu respingerea

ca tardivă a contestației numai în măsura în care și destinatarul notificării a

respectat la rândul său, termenul de care era ținut.

Cum în speță acest aspect nu a fost verificat,

sancționarea contestatorului, care a depășit cu câteva zile termenul prevăzut

de art. 24 alin. (7), apare ca nefundamentată, contravenind caracterului

reparatoriu al legii.

În plus, instanța a invocat din oficiu, cu mult

peste prima zi de înfățișare, excepția tardivității, fără a intra în cercetarea

fondului petiției, conform și apărărilor din întâmpinare.

Pentru considerentele anterior expuse, recursul

va fi admis, conform art. 312 C. proc. civ., cu consecința casării hotărârilor

pronunțate și a trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță, care va

trebui să cerceteze fondul pricinii, ținând seama de toate înscrisurile din

dosar, inclusiv de hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a stabilit

care sunt moștenitorii fostului proprietar al imobilului în discuție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul S.N.

împotriva deciziei civile 178 din 15 aprilie 2003 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă.

Casează această decizie și sentința civilă nr.

30 din 24 ianuarie 2003 a Tribunalului Ialomița și trimite cauza spre

rejudecare la această din urmă instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2004.