ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4474/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 16 iulie 2002 pe rolul Judecătoriei Slobozia, reclamantul S.N. a contestat decizia nr. 265 din 5 iunie 2002 emisă de Primăria comunei Amara, prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a unei suprafețe de 900 mp, rămasă neconstruită, fiind solicitată totodată acordarea pentru diferența de până la 1685 mp a unei suprafețe de teren echivalentă și despăgubiri în sumă de 4000 dolari SUA pentru demolarea abuzivă a casei părintești aflată pe terenul în discuție, situat în Amara. În susținerea contestației, reclamantul a depus la dosar actele de proprietate și copia dispoziției atacate, prin care cererea privind terenul a fost respinsă, cu motivarea că fusese reconstituită pe numele unui frate al petentului S.G.I.

conform legii fondului funciar, iar cererea privind construcția demolată a fost respinsă, cu motivarea că nu s-a făcut dovada preluării abuzive. Prin întâmpinare, Primăria Amara a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Slobozia și pe fond a solicitat respingerea acțiunii. Prin sentința civilă nr. 2747 din 10 septembrie 2002 Judecătoria Slobozia și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița, în baza art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001. Reclamantul a mai depus în copie corespondența purtată cu pârâții după emiterea dispoziției nr. 265/2002, prin care i s-au dat lămuriri cu privire la considerentele pentru care notificarea formulată fusese respinsă.

La 24 ianuarie 2003 Tribunalul Ialomița a ridicat din oficiu excepția tardivității formulării contestației și admițând-o, a respins prin sentința civilă nr. 30/2003 contestația ca fiind tardiv formulată. S-a reținut în motivare că în raport cu data comunicării dispoziției primarului, 8 iunie 2002, formularea cererii la 16 iulie 2002 este tardivă conform art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001. Soluția a fost menținută de instanța ordinară de control judiciar, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, care prin decizia civilă nr. 178 din 15 aprilie 2003 a respins ca nefondat apelul. Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs reclamantul, care a invocat nelegalitatea hotărârii, motiv prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În esență, se susține că au fost încălcate normele ce reglementează termenele în materie. Pârâta nu a formulat întâmpinare pentru combaterea recursului. Recursul este întemeiat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente. Dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 se impun a fi interpretate sistematic, unele prin altele. Astfel, alin. (7), invocat de instanța de fond și de cea de apel, prevede că dacă oferta este refuzată potrivit alin. (3), persoana îndreptățită poate ataca în justiție decizia prevăzută la alin. (1), în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia. La rândul său, alin. (1) se referă la obligația persoanei notificate de a răspunde prin decizie motivată în termenul de 60 de zile, prevăzut de art. 23 alin. (1) din lege.

Așadar, interpretând și teleologic dispozițiile art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, act normativ reparatoriu, urmează a reține că depășirea termenului de 30 zile poate fi sancționată cu respingerea ca tardivă a contestației numai în măsura în care și destinatarul notificării a respectat la rândul său, termenul de care era ținut. Cum în speță acest aspect nu a fost verificat, sancționarea contestatorului, care a depășit cu câteva zile termenul prevăzut de art. 24 alin. (7), apare ca nefundamentată, contravenind caracterului reparatoriu al legii. În plus, instanța a invocat din oficiu, cu mult peste prima zi de înfățișare, excepția tardivității, fără a intra în cercetarea fondului petiției, conform și apărărilor din întâmpinare.

Pentru considerentele anterior expuse, recursul va fi admis, conform art. 312 C. proc. civ., cu consecința casării hotărârilor pronunțate și a trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță, care va trebui să cerceteze fondul pricinii, ținând seama de toate înscrisurile din dosar, inclusiv de hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a stabilit care sunt moștenitorii fostului proprietar al imobilului în discuție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul S.N. împotriva deciziei civile 178 din 15 aprilie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează această decizie și sentința civilă nr. 30 din 24 ianuarie 2003 a Tribunalului Ialomița și trimite cauza spre rejudecare la această din urmă instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2004.