ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2284/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 387 din 7

octombrie 2002, Tribunalul Brăila a respins ca nefondată cererea de întrerupere

a executării pedepsei formulată de condamnatul

I.C.D.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Brăila sub nr. 3385/2002, condamnatul I.C.D. a solicitat

întreruperea executării pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 52/1992 a Tribunalului Arad, în condițiile art. 455, raportat la art.

453 lit. a) C. proc. pen.

Din actele și lucrările dosarului,

instanța a constatat că prin sentința penală nr. 52/1999, pronunțată de

Tribunalul Arad în dosarul nr. 183/1999, sentința rămasă definitivă prin

decizia penală nr. 652/2001 a Curții Supreme de Justiție, petentul a fost

condamnat la 7 ani închisoare, pedeapsă în a cărei executare se află.

Prin cererea formulată, condamnatul

a solicitat întreruperea executării acestei pedepse, motivat de faptul că este

bolnav, suferind de mai multe afecțiuni care îl pun în imposibilitatea de a

executa pedeapsa.

În sprijinul cererii sale,

condamnatul a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale, care să

stabilească bolile de care suferă și dacă acestea pot fi tratate în rețeaua

penitenciarelor, la efectuarea acestei expertize urmând a se avea în vedere și

actele medicale depuse de condamnat.

Raportul de expertiză medico-legală

efectuat în cauză a concluzionat că petentul prezintă discartroză lombară cu

frust, fisură anală, hemoroizi interni, gastro-duodenită cronică și colecistită

cronică nelitiazică, precum și dermită eczematiformă, boli pentru care necesită

regim igienico-dietetic și tratament medicamentos sub supraveghere medicală,

boli care pot fi tratate în rețeaua medicală a penitenciarelor.

Față de concluziile raportului de

expertiză efectuat în cauză, condamnatul a formulat obiecțiuni, ce au fost

admise de instanță și au fost înaintate Laboratorului județean de Medicină

Legală pentru a răspunde acestor obiecțiuni în care petentul acuză că ar suferi

și de alte boli care nu au fost avute în vedere de Comisia de expertiză.

Prin adresa nr. 437 din 20

septembrie 2002, aflată la dosar, Laboratorul jud. de Medicină Legală Brăila,

menționează că expertiza medico-legală efectuată nu a constatat că petentul

suferă de melanom sau hepatită și consideră că această expertiză efectuată în

cauză a răspuns implicit dacă petentul suportă regimul de detenție.

Mai mult decât atât, prin acest

supliment, Laboratorul jud. de Medicină Legală Brăila a făcut precizarea că

petentul se află în evidența și supravegherea serviciului medical al Penitenciarului

Brăila și beneficiază de tratament conservator, iar la nevoie pentru

administrarea unui eventual tratament chirurgical va fi internat într-o unitate

spitalicească din rețeaua Ministerului Justiției.

Instanța având în vedere cele de mai

sus, a constatat că petentul nu a făcut dovada că ar suferi de o boală care

să-l pună în imposibilitate de a executa pedeapsa, așa cum prevăd dispozițiile art.

453 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen., motiv pentru

care a respins cererea ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe în termen

legal a declarat apel condamnatul I.C.D. criticând-o sub aspectul greșitei

respingeri a cererii sale pentru întreruperea executării pedepsei, întrucât

bolile de care suferă îl pun în imposibilitate de a executa pedeapsa.

Prin decizia penală nr. 638/ A din

27 noiembrie 2002, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondat apelul declarat

de condamnat, apreciind că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală

și temeinică.

Împotriva acestei decizii, ca și a

soluției primei instanțe, în termen legal, a declarat recurs condamnatul I.C.D.,

solicitând în esență admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate, iar pe

fond, întreruperea executării pedepsei, pentru motivele invocate.

Recursul declarat este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 455,

raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei

închisorii poate fi întreruptă când se constată pe baza unei expertize

medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în

imposibilitatea de a executa pedeapsa.

Din raportarea acestor prevederi

legale la speța concretă, se reține că, într-adevăr, condamnatul suferă de o

serie de afecțiuni, dar care, potrivit concluziilor raportului de expertiză

medico-legală, existent la dosar pot fi tratate în rețeaua sanitară a Direcției

Generale a Penitenciarelor și nu îl pun pe acesta în imposibilitatea executării

pedepsei, astfel că, în mod legal, instanțele au respins cererea formulată.

Așa fiind, examinându-se și din

oficiu cauza, în temeiul dispozițiilor art. 385

9

penultimul aliniat C.

proc. pen. și cum nu se constată existența vreunui caz care să impună casarea

hotărârii recurate, urmează, ca în baza dispozițiilor art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., secția penală a Curții Supreme de Justiție, să

respingă recursul declarat, ca nefondat, cu obligarea condamnatului la plata

cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul I.C.D. împotriva deciziei penale nr. 638/ A din 27

noiembrie 2002 a Curții de Apel Galați.

Obligă condamnatul la plata sumei de

650.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

150.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 mai 2003.