ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 815/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Timiș, secția penală,

prin sentința nr. 356 din 13 mai 2002, a respins cererea de întrerupere a

executării pedepsei formulată de condamnatul M.M. care se află în executarea

unei pedepse de 24 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor,

pronunțată de Tribunalul Timiș prin sentința penală nr. 273/1996.

În motivarea cererii condamnatul a

arătat că este grav bolnav, din anul 1998 și până la data cererii a fost operat

de 11 ori, fiind necesară o nouă intervenție chirurgicală care nu se poate

efectua decât într-un spital din rețeaua Ministerului Sănătății.

Prima instanță a atașat dosarele

1701/P/2001 a Tribunalului Timiș, dosarul 4013/2001 a Curții de Apel Timișoara

și dosarul 7311/P/2001 a Tribunalului Timiș în care au fost soluționate alte

cereri de întrerupere a executării pedepsei, care au fost respinse, cu

motivarea că prin rapoartele de expertiză medico – legală s-a concluzionat că

intervenția chirurgicală poate fi efectuată în rețeaua sanitară a Direcției

Generale a Penitenciarelor.

Curtea de Apel Timișoara, secția

penală, prin decizia nr. 424/ A din 11 noiembrie 2002, a admis apelul declarat

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș cu motivarea că prima instanță a

pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică fără efectuarea în cauză a

expertizei medico –legale care să stabilească dacă sunt întrunite cerințele art.

455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen.

În consecință a desființat sentința

și a dispus efectuarea unei expertize medico – legale la nivelul Institutului

de Medicină Legală Timișoara, expertiză care a concluzionat că inculpatul

condamnat suferă de „fistulă perianală recidivată incontinență anală” și

necesită intervenție chirurgicală ce nu poate fi efectuată în rețeaua sanitară

a Direcției Generale a Penitenciarelor. Față de aceste concluzii a fost admisă cererea

condamnatului și s-a dispus întreruperea executării pedepsei pe o durată de 3

luni.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin care

solicită casarea deciziei și menținerea sentinței, iar în subsidiar date fiind

concluziile contradictorii a celor două expertize, cea efectuată de Institutul

de Medicină Legală Timișoara la 11 octombrie 2002 și cea efectuată de

Institutul Național de Medicină Legală București să se ceară potrivit art. 24

1

din O.G. nr. 1/2000 verificarea și avizarea celor două acte de către Comisia

Superioară medico – legală.

Examinând hotărârile atacate în

raport cu motivele de recurs invocate, Curtea constată, în baza lucrărilor și a

materialelor din dosarul cauzei, recursul fondat, urmând a fi admis.

Astfel, potrivit dispozițiilor cuprinse

în articolul 453 alin. (1) lit. a), la care face trimitere cele din art. 455 C.

proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se constată

pe baza unei expertize medico legale că cel condamnat suferă de o boală care îl

pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.

Rezultă din dispozițiile citate că

instanței îi revine obligația legală de a dispune efectuarea unei expertize

medico legale care să stabilească dacă boala de care suferă condamnatul îl pune

sau nu în imposibilitatea de a executa pedeapsa.

Revenind la cauză, se constată că

prima instanță a hotărât respingerea cererii de întrerupere a executării

pedepsei considerând că cererea este pur formală, deoarece condamnatul a mai

formulat cerere pentru întreruperea executării pedepsei pentru aceleași motive

și care a fost respinsă, deoarece prin raportul de expertiză întocmit în

dosarul 7311/2001 a Tribunalului Timiș, s-a concluzionat că pentru afecțiunea

de care suferă se poate asigura asistență, chiar intervenție chirurgicală în

rețeaua sanitară a D.G.P.

Raportul de expertiză la care se

referă prima instanță a fost întocmit de Comisia de Nouă Expertiză pentru

amânarea / întreruperea Executării pedepsei pe motiv de boală din cadrul

Institutului Național de Medicină Legală Mina Minovici București (dosar

7311/P/2001, al Tribunalului Timiș).

Apelurile declarate de parchet și

condamnat au fost admise de Curtea de Apel Timișoara care constatând că prima

instanță a soluționat cererea fără efectuarea unei expertize medico legale,

având în vedere concluziile unei expertize medico legale dintr-un alt dosar, cu

același obiect, a desființat sentința și procedând la rejudecare a dispus

efectuarea unei expertize de către Institutul de Medicină Legală Timișoara.

Prin raportul medico legal nr. 2578/11

octombrie 2002 al I.M.L. Timișoara se constată că M.M. prezenta „Fistulă

perianală recidivată. Incontinență anală”. Necesita intervenție chirurgicală,

ce nu poate fi efectuată în rețeaua sanitară a D.G.P., motiv pentru care se

propune întreruperea executării pedepsei.

Acest raport este practic o

reformulare sub alt număr al raportului de expertiză medico legală nr. 551/ 14

martie 2001 al aceluiași institut (dosar nr. 1701/2001).

Procedând în acest fel, instanța de

apel a nesocotit metodologia medico – legală comunicată Ministerului Justiției,

conform căreia orice eventuale alte expertize medico legale pentru întreruperea

executării pedepsei pe motive medicale privind pe condamnatul M.M. nu se mai

pot efectua decât la Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici,

indiferent de numărul dosarului penal, al faptei comise (raport de nouă

expertiză nr. A 5/14348/2001, Institutul Național de Medicină Legală, aflat în

dosarul 7311/P/2001).

Chiar dacă strict formal s-ar putea

obiecta că din moment ce prima instanță nu a dispus o expertiză și a luat în

considerație concluziile unei expertize efectuate în altă cauză (privind

aceeași parte și având același obiect), iar expertiza a fost efectuată de abia

în apel, astfel că nu se poate invoca contradicția între concluziile a două

acte medicale, s-a ajuns la această situație tocmai fiindcă nu s-a respectat

metodologia la care s-a făcut referire. Dacă instanța de apel desființând

sentința ar fi procedat la rejudecare cu efectuarea unei noi expertize la

nivelul Comisiei de Nouă expertiză. Amânare / întrerupere a executării pedepsei

de la Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici, nu se putea ivi

situația existenței a două acte medico legale cu concluzii contrare privind

posibilitatea intervenției chirurgicale în rețeaua sanitară D.G.P.

Așa fiind, se impunea ca instanța de

apel în baza art. 24

1

din O.G. nr. 1/2000, privind organizarea

activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală să ceară Comisiei

Superioare medico legale să avizeze în condițiile art. 27 din Regulamentul de

aplicare a dispozițiilor O.G. nr. 1/2000 concluziile uneia din expertize,

pronunțându-se și cu privire la oportunitatea intervenției chirurgicale sau, cu

alte cuvinte, caracterul ei urgent.

Neprocedând astfel, hotărârea

pronunțată este supusă casării.

În consecință, secția penală a

Curții Supreme de Justiție, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C.

proc. pen., va admite recursul declarat de condamnatul M.M., va casa decizia și

va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara, secția

penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul Curții de Apel Timișoara împotriva deciziei penale nr. 424 din 11

noiembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara, privind pe intimatul condamnat M.M.

Casează decizia penală nr. 424 din

11 noiembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara și trimite cauza pentru rejudecare

la Curtea de Apel Timișoara.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 februarie 2003.