ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1980/2004

Asupra

recursurilor de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

plângerea penală din 17 septembrie 2003, reprezentantul părții vătămate O.R. în

vârstă de 12 ani, și anume tatăl  său O.I. a solicitat Curții de Apel Oradea,

condamnarea inculpatului N.V. pentru infracțiunea de lovire, prevăzută de art. 180

alin. (2) C.pen.

S-a

susținut în plângere că, în ziua de 21 iunie 2003, în timp ce se afla la pescuit

la o baltă de pe raza comunei, inculpatul a lovit pe minor cu o piatră,

cauzându-i leziuni corporale, pentru vindecarea cărora a avut nevoie de

îngrijiri medicale timp de 7-8 zile.

Curtea

de Apel Oradea, prin sentința penală nr. 2 din 5 februarie 2004 a achitat pe

inculpat în baza art.11 pct. 2 lit. a) raportat la art.10 lit. c) C.proc.pen.,

pentru infracțiunea menționată și a respins pretențiile civile, reținând că

minorul care se scălda în apă, în apropierea inculpatului a fost lovit cu o

piatră din greșală de către un alt copil din grupul ce ieșise din apă și care,

supărați că inculpatul le ceruse să se îndepărteze, au început să arunce cu

pietre înspre inculpat, o piatră trecând pe lângă inculpat și lovindu-l pe

minor.

Împotriva

acestei sentințe au declarat  recurs partea vătămată și tatăl acestuia, care nu

l-au motivat.

Recursul

declarat nu este fondat.

Din

examinarea din oficiu a hotărârii pronunțate în cauză, se constată că instanța

de fond, întemeindu-se pe probele administrate în cauză, a stabilit și reținut

corect starea de fapt din care rezultă că nu  inculpatul a lovit pe partea

vătămată cu o piatră, ci o altă persoană din grupul în care s-a aflat partea vătămată,

în acest sens fiind declarațiile date de martori.

Prin

urmare, fapta nefiind comisă de inculpat, corect s-a dispus achitarea acestuia,

astfel că urmează a se respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile

vătămate, cu obligarea lor la cheltuieli judiciare către inculpat și către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge,

ca nefondate,  recursurile declarate de părțile vătămate O.I. și P.R.

împotriva sentinței  penale nr. 2/A din  5 februarie 2004 a Curții de Apel

Oradea, privind pe inculpatul N.V.

Obligă

pe recurentele părți vătămate  la plata sumei de câte 1.200.000 lei cheltuieli

judiciare către stat, precum și la plata sumei de câte 2.500.000 lei către

inculpatul N.V., reprezentând onorariul de avocat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi  14 aprilie  2004.