ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1980/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1980/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea penală din 17 septembrie 2003, reprezentantul părții vătămate O.R. în vârstă de 12 ani, și anume tatăl său O.I. a solicitat Curții de Apel Oradea, condamnarea inculpatului N.V. pentru infracțiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C.pen. S-a susținut în plângere că, în ziua de 21 iunie 2003, în timp ce se afla la pescuit la o baltă de pe raza comunei, inculpatul a lovit pe minor cu o piatră, cauzându-i leziuni corporale, pentru vindecarea cărora a avut nevoie de îngrijiri medicale timp de 7-8 zile.
Curtea de Apel Oradea, prin sentința penală nr. 2 din 5 februarie 2004 a achitat pe inculpat în baza art.11 pct. 2 lit. a) raportat la art.10 lit. c) C.proc.pen., pentru infracțiunea menționată și a respins pretențiile civile, reținând că minorul care se scălda în apă, în apropierea inculpatului a fost lovit cu o piatră din greșală de către un alt copil din grupul ce ieșise din apă și care, supărați că inculpatul le ceruse să se îndepărteze, au început să arunce cu pietre înspre inculpat, o piatră trecând pe lângă inculpat și lovindu-l pe minor. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs partea vătămată și tatăl acestuia, care nu l-au motivat. Recursul declarat nu este fondat.
Din examinarea din oficiu a hotărârii pronunțate în cauză, se constată că instanța de fond, întemeindu-se pe probele administrate în cauză, a stabilit și reținut corect starea de fapt din care rezultă că nu inculpatul a lovit pe partea vătămată cu o piatră, ci o altă persoană din grupul în care s-a aflat partea vătămată, în acest sens fiind declarațiile date de martori. Prin urmare, fapta nefiind comisă de inculpat, corect s-a dispus achitarea acestuia, astfel că urmează a se respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile vătămate, cu obligarea lor la cheltuieli judiciare către inculpat și către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile vătămate O.I. și P.R. împotriva sentinței penale nr. 2/A din 5 februarie 2004 a Curții de Apel Oradea, privind pe inculpatul N.V. Obligă pe recurentele părți vătămate la plata sumei de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat, precum și la plata sumei de câte 2.500.000 lei către inculpatul N.V., reprezentând onorariul de avocat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 aprilie 2004.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.