ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2340/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția a II-a

penală, prin sentința penală nr. 785 din 29 august 2002, a condamnat pe

inculpatul A.V. la 5 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 71 și

art. 64 C. pen.

În baza art. 116 C. pen., a interzis

inculpatului dreptul de a se afla pe raza municipiului București pe timp de 5

ani.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsă, reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la 11 iulie 2002,

la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a

inculpatului.

În baza art. 346 C. proc. pen., a

constatat prejudiciul acoperit prin restituire.

Inculpatul a fost obligat la plata

sumei de 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Hotărând astfel, prima instanță a

reținut, în esență, următoarele:

La data de 11 iulie

2002, în jurul orei 4,30, inculpatul A.V. a deposedat prin violență de suma de

450.000 lei, pe partea vătămată D.D.M., în vârstă de 14 ani, în timp ce se afla

la un chioșc situat la intersecția străzilor D. Golescu și Vespasian.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul A.V.

În apelul parchetului, hotărârea

primei instanțe a fost criticată pentru nelegalitatea pedepsei aplicate

inculpatului, în sensul că, fapta a fost săvârșită înăuntrul termenului de

încercare, prevăzut de art. 110 C. pen., caz în care, se impunea revocarea

suspendării condiționate; a executării pedepsei de 2 ani închisoare, pe care

inculpatul să o execute alături de pedeapsa aplicată în cauză, pedeapsă pe care

parchetul o consideră prea mică, în raport de pericolul social al faptei.

În apelul inculpatului hotărârea

instanței de fond a fost criticată pentru netemeinicia pedepsei aplicate, pe

care o consideră prea aspră, în raport de atitudinea sa sinceră de recunoaștere

a faptei comise.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 721 din 13 noiembrie 2002, a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat în parte

sentința penală atacată și, în fond, în baza art. 83 C. pen., cu referire la

art. 110 din același cod, a revocat suspendarea condiționată a executării

pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului, prin sentința penală nr.

998/2001 a Judecătoriei Sector 2 București, care se cumulează cu pedeapsa de 5

ani, aplicată inculpatului în cauză, în final, inculpatul A.V. având de

executat 7 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței penale.

A respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat, împotriva aceleiași hotărâri.

A comutat prevenția inculpatului,

începând de la 11 iulie 2002, la 13 noiembrie 2002 și de la 17 iunie 2001, la

16 iulie 2001.

A obligat inculpatul la plata sumei

de 800.000 lei, cheltuieli judiciare către stat din care, 300.000 lei,

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

În motivarea soluției, instanța de

control judiciar a reținut că din fișa de cazier a inculpatului, rezultă că

acesta a fost condamnat anterior la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 81 și

art. 110 C. pen., în condiții de minorat, pentru săvârșirea unei infracțiuni de

furt calificat, sentința rămasă definitivă la 1 noiembrie 2001, în condițiile

în care inculpatul a fost arestat în perioada 17 iunie 2001, la 16 iulie 2001,

iar termenul de încercare a fost fixat la 4 ani; în speță, fapta fiind

săvârșită la 11 iulie 2002, deci înăuntrul termenului de încercare, atrage

aplicarea obligatorie a dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea

suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare.

Celelalte critici formulate de

parchet și respectiv de inculpat cu privire la cuantumul pedepsei aplicate în

cauză au fost înlăturate de instanța de control judiciar, ca fiind

neîntemeiate.

Nemulțumit de hotărârea pronunțată

de instanța de apel, inculpatul a declarat recurs, criticând-o pentru greșita

individualizare a pedepsei aplicate, solicitând reducerea ei sub minimul

special prevăzut de lege, avându-se în vedere circumstanțele reale și personale

ale inculpatului.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

În acest sens, la stabilirea și la

menținerea pedepsei de 5 ani închisoare, instanțele au luat în considerare în

mod judicios criteriile generale de individualizare a sancțiunii penale,

prevăzute de art. 72 C. pen., în cadrul căruia un loc aparte îl ocupă

aprecierea gradului de pericol social concret al faptei, care este deosebit de

ridicat, astfel cum rezultă din împrejurările comiterii ei (prin violență

asupra unui minor, într-un loc public), dar și datele ce caracterizează

persoana inculpatului (lipsit de ocupație), nefiind la prima abatere de

asemenea gravitate, anterior, în minorat, suferind o condamnare, pentru

comiterea infracțiunii de furt calificat.

În consecință, secția penală, a

Curții Supreme de Justiție, constatând neîndeplinite condițiile referitoare la

cazul de recurs invocat, prevăzut de art. 385

9

alin. (1), pct. 4 C.

proc. pen. și nici a celor privind motivele care se iau în considerare din

oficiu, astfel cum menționează dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., conform art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) din același

cod, va respinge recursul, ca nefondat, și va dispune potrivit dispozitivului

prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul A.V., împotriva deciziei penale nr. 721 din 13 noiembrie

2002, a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa de executat,

perioada executată de la 17 iunie 2001, până la 16 iulie 2001, precum și timpul

reținerii și arestării preventive, de la 11 iulie 2002, la 20 mai 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.300.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 mai 2003.