ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4423/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 343/2003,

pronunțată de Curtea de Apel București, a fost admisă cererea formulată de

recurenta SC A.M. SA București, în contradictoriu cu Comisia de Supraveghere a

Asigurărilor București, în sensul că s-a dispus suspendarea deciziilor emise de

pârâtă, în vederea interzicerii încheierii de noi contracte de asigurare, de

reînnoire a celor expirate și de retragere a autorizației de funcționare

privind activitatea de asigurare a reclamantei.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că în condițiile promovării unei acțiuni în anulare a

celor două decizii emise de pârâtă, sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 9

din Legea nr. 29/1990, pentru admisibilitatea cererii de suspendare.

Împotriva acestei sentințe, cu respectarea

condițiilor impuse de art. 301 și art. 306 alin. (1) C. proc. civ., a declarat

recurs, pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor București.

În motivarea recursului s-a invocat

faptul că prima instanță a ignorat caracterul excepțional al măsurii suspendării

actului administrativ, caracter ce rezultă, doar atunci când este îndoielnică

legalitatea acestuia. Ori, în condițiile în care nu a fost învestită cu o

astfel de verificare, instanța nu putea considera ca fiind justificată, măsura

suspendării.

Pe de altă parte, a fost criticată

hotărârea instanței de fond, pentru faptul de a fi avut în vedere exclusiv

interesele reclamantei, decurgând din încetarea activității de asigurare,

ignorându-se și deci, fără a se avea în vedere singurul interes ce trebuia

reținut, acela al clienților ce pot fi prejudiciați, prin caracterul defectuos

al activității reclamantei. De asemenea, nu s-a ținut seama de faptul că

aceeași reclamantă, nu mai are autorizație de funcționare, fiindu-i retrasă de

către pârâtă.

Examinând recursul pârâtei, prin

prisma criticilor invocate, se constată că acesta este nefondat.

Prin sentința supusă recursului de

față, a fost dispusă suspendarea executării deciziilor nr. 3220/2003 și nr. 3237/2003,

emise de pârâta-recurentă, până la soluționarea acțiunii în anulare a acestor

decizii, în dosarul nr. 586/2003 aflat pe rolul curții de apel.

Atâta timp, cât exista o acțiune în

justiție, ce contesta tocmai legalitatea celor două acte, rezultă că instanța

putea să aibă îndoieli în privința legalității acestora și să constate, deci,

îndeplinirea condițiilor cerute de art. 9 din Legea nr. 29/1990, pentru

suspendarea executării.

În ce privește interesul protejat,

în mod corect instanța de fond a avut în vedere interesul uneia din părțile

implicate în proces, și nu interesul terților. Totodată, inexistența

autorizației de funcționare nu putea fi reținută ca un motiv de

inadmisibilitate a cererii de suspendare, de vreme ce, prin acțiunea în anulare,

se solicita chiar anularea deciziei de retragere a autorizației de funcționare.

În același timp, obiectul cererii de

suspendare îl formează și suspendarea efectelor aceleiași decizii, de retragere

a autorizației.

Pe lângă aspectele relevate, se mai

observă că la data soluționării prezentului recurs, 22 iunie 2004, era deja

pronunțată hotărârea în acțiunea în anulare ce a format obiectul dosarului nr. 586/2003

al Curții de Apel București. Așadar, a fost pronunțată hotărârea, până la darea

căreia s-a dispus suspendarea executării, ceea ce face ca recursul de față să

rămână și fără obiect.

Ținându-se însă, seama de faptul că

nici criticile formulate nu sunt fondate, urmează ca acest recurs să fie

respins, și pentru neîndeplinirea condițiilor impuse de art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor împotriva sentinței civile nr. 343 din

18 martie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 iunie 2004.