ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2114/2012

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea din 3 decembrie 2008, Curtea de Apel București - secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a dispus suspendarea judecării cauzei

privind pe reclamanta SC A.T.A. SA, în contradictoriu cu pârâta Comisia de

Supraveghere a Asigurărilor, având ca obiect plângere împotriva deciziilor nr. 60356,

60354, 60355 și 60357 din 29 ianuarie 2008 emise de pârâtă, prin care a fost

admisă în parte cererea de despăgubire formulată de reclamantă.

Pentru

a pronunța această încheiere, prima instanță a făcut aplicarea prevederilor art.

244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reținând că pe rolul instanțelor de

judecată se află o altă cauză, de a cărei soluționare depinde dezlegarea

pricinii ce face obiectul prezentului dosar.

Împotriva acestei soluții, considerând-o

netemeinică și nelegală, a declarat

recurs pârâta, susținând, în esență,

că prima instanță în mod greșit a apreciat că se impune suspendarea judecății,

până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr. 27317/3/2007 al

Curții de Apel București - secția comercială, întrucât, potrivit art. 244 alin.

(1) pct. 1 C. proc. civ., măsura suspendării este facultativă și poate fi

dispusă numai dacă se stabilește motivat strânsa legătură dintre dosare și

înrâurirea decisivă pe care unul o are asupra celuilalt; or, arată recurenta,

reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii acestor

condiții, cu atât mai mult cu cât cele două dosare vizează aceeași

problemă, însă

prin prisma unor temeiuri de drept specifice.

Examinând

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele și

criticile invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în

cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că

recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Astfel,

în conformitate cu prevederile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

„Instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau

în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte

judecăți".

Așa

cum rezultă din actele dosarului, pe rolul secției comerciale a aceleiași

instanțe, se afla dosarul nr. 27317/3/2007, având aceleași părți și ca obiect

acordarea de despăgubiri.

Cum

și obiectul cauzei în prezentul dosar îl constituie acordarea de despăgubiri,

existând, deci, legătură între dosare, având aceleași părți, în mod corect a

procedat prima instanță la aplicarea art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.;

susținerea recurentei, potrivit căreia cele două dosare vizează aceeași

problemă de drept, însă din perspectiva unor temeiuri juridice diferite, nu

constituie decât un argument în plus pentru suspendarea judecății; de altfel,

așa cum rezultă din încheierea recurată, reprezentantul recurentei (pârâtă),

prezent în instanță, a declarat că nu se opune măsurii suspendării judecății.

Pentru

considerentele arătate, constatând că încheierea atacată este temeinică și

legală, nefiind incident niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C.

proc. civ., înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a Ii-a din același

cod, coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor împotriva

încheierii din 3 decembrie 2008 a Curții de Apel București - secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2012.