ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2114/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 3 decembrie 2008, Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus suspendarea judecării cauzei privind pe reclamanta SC A.T.A. SA, în contradictoriu cu pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, având ca obiect plângere împotriva deciziilor nr. 60356, 60354, 60355 și 60357 din 29 ianuarie 2008 emise de pârâtă, prin care a fost admisă în parte cererea de despăgubire formulată de reclamantă. Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a făcut aplicarea prevederilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reținând că pe rolul instanțelor de judecată se află o altă cauză, de a cărei soluționare depinde dezlegarea pricinii ce face obiectul prezentului dosar.

Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta, susținând, în esență, că prima instanță în mod greșit a apreciat că se impune suspendarea judecății, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr. 27317/3/2007 al Curții de Apel București - secția comercială, întrucât, potrivit art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., măsura suspendării este facultativă și poate fi dispusă numai dacă se stabilește motivat strânsa legătură dintre dosare și înrâurirea decisivă pe care unul o are asupra celuilalt; or, arată recurenta, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii acestor condiții, cu atât mai mult cu cât cele două dosare vizează aceeași problemă, însă prin prisma unor temeiuri de drept specifice.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele și criticile invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. „Instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți". Așa cum rezultă din actele dosarului, pe rolul secției comerciale a aceleiași instanțe, se afla dosarul nr. 27317/3/2007, având aceleași părți și ca obiect acordarea de despăgubiri.

Cum și obiectul cauzei în prezentul dosar îl constituie acordarea de despăgubiri, existând, deci, legătură între dosare, având aceleași părți, în mod corect a procedat prima instanță la aplicarea art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.; susținerea recurentei, potrivit căreia cele două dosare vizează aceeași problemă de drept, însă din perspectiva unor temeiuri juridice diferite, nu constituie decât un argument în plus pentru suspendarea judecății; de altfel, așa cum rezultă din încheierea recurată, reprezentantul recurentei (pârâtă), prezent în instanță, a declarat că nu se opune măsurii suspendării judecății. Pentru considerentele arătate, constatând că încheierea atacată este temeinică și legală, nefiind incident niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a Ii-a din același cod, coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor împotriva încheierii din 3 decembrie 2008 a Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2012.