ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5804/2011

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

l. Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe.

Prin încheierea de ședință din data de 25 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 2810/2/2008 s-a dispus suspendarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A.T.A. SA în contradictoriu cu Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 27317/3/2007 al Curții de Apel București, secția a V-a comercială, constatând îndeplinite dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Recurenta a susținut că este nelegală încheierea de suspendare. Astfel, reclamanta A.T., pe de o parte a solicitat în cadrul dosarului de pe rolul judecătorului sindic, într-o procedura "generala", obligarea C.S.A. - Departamentul Fond de Garantare la plata diferenței dintre suma cu care aceasta apărea la un moment dat ca fiind înscrisă la masa credală în dosarul de faliment al debitoarei SC G.A.R.G.A. SA și suma acordată în urma verificării condițiilor de plata din disponibilitățile Fondului pentru fiecare dosar de daună, iar, pe de alta parte, a urmat procedura specială prevăzuta de Legea nr. 503/2004, pentru aceeași sumă formulând plângeri în contencios administrativ împotriva deciziilor de respingere a dosarelor de daună ca urmare a neîndeplinirii condițiilor de efectuare a plații.

Potrivit dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.: "Instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârna, în totul sau în parte, de existenta sau neexistenta unui drept care face obiectul altei judecați".

A susținut recurenta că suspendarea prevăzuta de aceste dispoziții legale nu este o suspendare de drept, ci facultativa, putând fi dispusă numai dacă se stabilește motivat strânsa legătura dintre dosare și în ce mod soluționarea unuia ar înrâuri decisiv asupra celuilalt, instanța judecătorească fiind liberă să aprecieze, argumentat, dacă se impune suspendarea unei cauze până la soluționarea irevocabila a celorlalte, nefiind obligată sa procedeze la suspendare.

A mai precizat, totodată, că reclamanta nu a arătat vreo legătură de cauzalitate între cele doua dosare și nu a explicat în ce sens poate depinde dezlegarea unui dosar având ca obiect soluționarea unei proceduri speciale în contencios administrativ, de soluția ce ar fi pronunțată într-un dosar în care se analizează o alta situație juridica din perspectiva unui alt temei de drept.

Pentru a se putea dispune suspendarea în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ. este necesar să se stabilească clar dacă, și în ce sens, dezlegarea unui dosar poate influența, total sau parțial, soluționarea unei alte cauze cu atât mai mult cu cât în cele doua dosare este dedusă judecații aceeași problema, însă prin prisma unor temeiuri de drept specifice.

De altfel a precizat recurenta,

reclamanta din prezentul dosar a recunoscut incidența procedurii speciale și a apelat la această modalitate procedurală prevăzută de actele normative indicate pentru recuperarea sumei pretinse, astfel încât pe rolul Curții de Apel București - secția contencios administrativ și fiscal se află un număr de șapte dosare având ca obiect anularea unui număr de 125 decizii emise de C.S.A., dosare ce, în mod nejustificat au fost suspendate, la solicitarea reclamantei, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea irevocabila a cauzei ce formează obiectul prezentului dosar.

Prin urmare, reclamanta A.T., pe de o parte a solicitat, într-o procedura "generala", obligarea Comisiei la plata diferenței dintre suma cu care aceasta apărea la un moment dat ca fiind înscrisă la masa credală în dosarul de faliment al debitoarei SC G.A.R.G.A. SA și suma acordata în urma verificării condițiilor de plata din disponibilitățile Fondului pentru fiecare dosar de daună, iar, pe de alta

parte, a urmat procedura speciala prevăzuta de Legea nr. 503/2004, pentru aceeași

suma formulând plângeri în contencios administrativ împotriva deciziilor de

respingere a dosarelor de dauna ca urmare a neîndeplinirii condițiilor de efectuare

a plații.

II. Considerentele înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecata înregistrată pe rolul Curții de Apel București - secția de contencios administrativ, reclamanta SC A.T.A. SA a solicitat obligarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor la plata sumei de 15.444.615.850 ROL (1.544.461 RON) suma cu care aceasta era înscrisa

inițial la masa credală în dosarul de faliment al debitoarei SC G.

A.R.G.A. SA, dosar aflat pe rolul Tribunalului București, secția a Vll-a comercială.

În acel dosar, în primul ciclu procesual, la termenul de judecată din 12 noiembrie 2007, reclamanta și-a micșorat câtimea obiectului cererii de chemare în judecată, precizând că a înțeles să investească instanța de judecata numai

pentru suma de 441.297,72 lei, sumă care reprezenta, în accepțiunea reclamantei, creanța SC A.T.A. SA cuprinsă în tabelul definitiv consolidat al creditorilor debitoarei G.A.

Referitor la suma de 15.444.615.850 ROL, suma cu care A.T. a fost inițial înscrisa la masa credulă în dosarul de faliment al debitoarei SC G.A.R.G.A. SA, înalta Curte constată că până în prezent au fost emise de administratorul Fondului de garantare un număr de 108 decizii, aferente dosarelor de daună analizate.

În cadrul procedurii administrative speciale prevăzută de Legea nr. 503/2004 și de Normele privind Fondul de Garantare a fost achitată suma de 1.113.026 RON (11.130.260.000 ROL).

Suma mai sus menționată a fost achitată de Comisie prin emiterea, de decizii de admitere (după caz totala sau parțial a cererilor de restituire) în procedura speciala prevăzuta de Legea nr. 503/2004 și de Normele privind Fondul de Garantare și după analizarea în procedura specială administrativă din cadrul fiecărui dosar de daună constituit a condițiilor prevăzute de legea specială.

Diferența de 441.297,72 lei face obiectul dosarului nr. 27317/3/2007, care potrivit deciziei nr. 1137 din 19 martie 2010 pronunțată de către înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială a fost trimis spre competentă soluționare Tribunalului București, secția a VII-a - judecător sindic a cărui competență a fost irevocabil stabilită precum și caracterul prezentei acțiuni de cerere incidentală în procedura falimentului.

Aceiași sumă face obiectul și al deciziilor de respingere contestate de A.T. în procedura plângerii în contencios prevăzută de art. 19 din Legea nr. 503/2004, în cadrul prezentului dosar și în cadrul a încă șase dosare înregistrate pe rolul Curți de Apel București - secția de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte constată că în mod corect Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a procedat, prin încheierea pronunțată la data de 25 noiembrie 2008, la suspendarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 2810/2/2007, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text în sensul că "dezlegarea pricinii atârnă în tot sau în parte de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

Potrivit art. 244 alin. (1) C. proc. civ., instanța poate dispune suspendarea judecății atunci când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care formează obiectul unei alte judecăți.

În cauza prezentă s-au contestat deciziile administrative de respingere a dosarelor de daună, iar în litigiul comercial reclamanta a înțeles să-și valorifice dreptul prevăzut de art. 48 și 72 din Legea nr. 503/2004, în sensul de a cere administratorului fondului de garantare efectuarea plăților pentru creanțele înscrise la masa credală a debitorului falit.

Din decizia nr. 1137 din 19 martie 2010 pronunțată de către înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 27317/3/2007 al Curții de Apel București, rezultă cu autoritate de lucru judecat că autoritatea abilitată să aplice procedura falimentului unei societăți de asigurare este Comisia de supraveghere a asigurărilor, iar cererea are caracter incident în procedura falimentului, fiind de competența judecătorului sindic.

În aceste condiții, suspendarea litigiului administrativ este legală, prioritară fiind soluționarea cauzei comerciale în cadrul căreia se va analiza dreptul reclamantei de a fi despăgubită de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, ceea ce va avea influență hotărâtoare și asupra actelor administrative emise de recurentă.

d) Soluția instanței de recurs

Având în vedere considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor împotriva încheierii din 25 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 2810/2/2008, ca nefundat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2011.