ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 311/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată cu nr. 10810 din 14 noiembrie 2001, reclamanta, F.B.O.T.M.E.L. Cipru, Nicosia, a chemata în judecată pârâtul, J.M., solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună recunoașterea și încuviințarea executării, pe teritoriul României, a hotărârii judecătorești pronunțate de Tribunalul Regional din Nicosia, Cipru, la data de 2 mai 2001, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii se arată că, urmare a nerespectării obligației asumate prin contract, reclamanta a sesizat Tribunalul Regional din Nicosia, care a pronunțat o hotărâre împotriva pârâtului, în dosarul nr. 10.810/2001, hotărâre definitivă și executorie cum rezultă din adeverința eliberată de această instanță la 24 iulie 2001, astfel că s-a introdus prezenta cerere în temeiul dispozițiilor Legii 105/1992.

Tribunalul București, secția comercială, prin sentința nr. 37 din 9 ianuarie 2002, a admis cererea reclamantei, F.B.O.T.M.E.L., cu sediul ales în București, în contradictoriu cu pârâtul, J.M., și a dispus recunoașterea și încuviințarea executării pe teritoriul României a hotărârii judecătorești pronunțată în dosarul nr. 10.810/2000, a Tribunalului Regional din Nicosia, Cipru la 2 mai 2001. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că actul normativ care reglementează raportul de drept internațional privat, Legea nr. 105/1992, art. 167, prevede că hotărârile judecătorești străine pot fi recunoscute în România, spre a beneficia de puterea de lucru judecat, dacă sunt îndeplinite condițiile cumulative stipulate de legea precitată.

Împotriva susmenționatei sentințe, pârâtul, J.M., a declarat recurs, invocând motive de netemeinicie și nelegalitate ale hotărârii atacate. Prin încheierea din 21 ianuarie 2003, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a dispus în baza art. 155 1 din C. proc.

civ., suspendarea judecării recursului declarat de pârât, împotriva sentinței instanței de fond, prin care a fost admisă cererea reclamantei, și s-a dispus recunoașterea și încuviințarea executării pe teritoriul României a hotărârii judecătorești, pronunțată în dosarul nr. 10.810/2001, a Tribunalului Regional din Nicosia, Cipru la 2 mai 2001. Pentru a pronunța această încheiere, instanța de recurs, a reținut în esență că, deși pârâtul a susținut în motivele de recurs că a declarat apel împotriva hotărârii străine, totuși nu a produs nici o dovadă în acest sens, care era imperios necesară pentru a se aprecia cu privire la faptul, dacă recunoașterea efectelor hotărârii străine pe teritoriul României, potrivit Legii nr. 105/1992, modificată, nu s-a solicitat prematur.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta, F.B.O.T.M.E.L. Cipru, invocând ca motive de casare dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 din C. proc. civ. Se susține, în esență, că în mod greșit instanța de recurs a considerat, că în cauză ar fi incidente dispozițiile art. 155 1 , întrucât, în opinia reclamantei, legiuitorul a urmărit să sancționeze prin acest text neîndeplinirea obligațiilor personale de către reclamantul care a pornit o acțiune, dar care ulterior împiedică soluționarea cu celeritate a cauzei, prin neîndeplinirea unor obligații personale. În speță, deși aparent măsura este îndreptată împotriva pârâtului, în realitate ea se răsfrânge asupra recurentei reclamante, care prin suspendarea judecării recursului pârâtului, o împiedică pe aceasta să-și recupereze creanța constatată prin hotărârea străină.

De asemenea, se mai susține că încheierea din 21 ianuarie 2003, este discutabilă și sub aspectul că, deși reclamanta a dovedit cu certificatul de grefă eliberat la 21 iulie 2001, de Tribunalul Regional din Nicosia, Cipru, că hotărârea străină este „definitivă și executorie prin neapelare”, totuși instanța de recurs, în loc să țină cont de acest act și să continue judecata, a procedat la suspendarea judecății, în condițiile în care pârâtul nu a probat cu nici un înscris pertinent cauzei că ar fi declarat apel împotriva hotărârii străine. Recursul reclamantei este fondat. Potrivit art. 155 1 alin (1) din C. proc. civ., „când constată că desfășurarea normală a procesului era împiedicată din vina părții reclamante prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite la primirea cererii de chemare în judecată, instanța poate suspenda judecata ...”.

Din examinarea acestui text legal, rezultă că judecata poate fi suspendată, exclusiv pentru neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege sau stabilite prin cererea de chemare în judecată și ca atare această măsură nu putea fi extinsă, și pentru cazul din speță, în care pârâtul în calitate de recurent (în dosarul nr. 669/2002 al Curții de Apel București) nu a probat, așa cum i-a solicitat instanța, că ar fi declarat apel împotriva hotărârii străine, de care depindea în mod hotărâtor soluționarea recursului acestuia declarat împotriva sentinței primei instanțe (nr. 37 din 9 ianuarie 2002 a Tribunalului București, secția comercială), prin care s-a admis acțiunea reclamantei și s-a dispus recunoașterea și încuviințarea executării hotărârii străine pe teritoriul României.

Ca atare, și ținând seama de cele arătate mai sus, se constată, că în mod greșit instanța de recurs a dispus prin încheierea din 21 ianuarie 2003, suspendarea judecării recursului pârâtului, cu ignorarea intereselor reclamantei creditoare de a încasa cât mai urgent creanța, în loc să aplice dispozițiile art. 108 4 din C. proc. civ., în ceea ce-l privește pe pârât, sau să procedeze la soluționarea pricinii în raport de probele existente la dosar. Așa fiind, urmează a se admite recursul reclamantei, a se casa încheierea atacată și a se trimite cauza aceleiași curți de apel pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta, F.B.O.T.M.E.L. Cipru, împotriva Încheierii din 21 ianuarie 2003, a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Casează încheierea atacată și trimite cauza aceleași curți de apel, pentru continuarea judecății. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 ianuarie 2004.