ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1430/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 257 din 25 iulie

2002, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpații G.M.A. și B.S.C. la pedepsele

rezultante de 10 ani închisoare, respectiv 7 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și b) și

alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen. și violare de domiciliu,

prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.,

în cazul inculpatului G.M.A., art. 99 C. pen., în privința inculpatului B.S.C.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

A constatat că partea vătămată I.M.

nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a

confiscat de la inculpatul G.M.A. un cuțit, iar de la inculpatul B.S.C.

pistolul folosit la săvârșirea infracțiunii, iar în temeiul art. 444 C. proc.

pen., a dispus restituirea celorlalte obiecte corp delict către inculpatul

B.S.C.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut că în noaptea de 14 mai 2002, pe baza unui plan

prestabilit, inculpații au pătruns în locuința părții vătămate I.M., situată în

Brașov, cu intenția de a sustrage bunuri. Pentru a nu fi identificați,

inculpatul B.S.C. s-a mascat cu o cagulă și și-a acoperit mâinile cu o pereche

de mănuși, iar inculpatul G.M.A. și-a legat peste față o cârpă luată din

locuință, după care acesta din urmă a tăiat cablul telefonului locuinței.

Inculpații au pătruns în camera unde dormea partea vătămată împreună cu nepoata

ei, P.I. în vârstă de 9 ani, pe care le-au trezit. Sub amenințare, inculpatul

G.M.A. cu cuțitul la gâtul minorei, iar inculpatul B.S.C. cu un pistol cu aer

comprimat marca Gamo îndreptat spre partea vătămată, cei doi i-au solicitat

acesteia toți banii. Constatând că partea vătămată nu are în locuință bani sau

alte valori, inculpații și-au însușit un telefon mobil, un ceas de mână și

cheile apartamentului.

Împotriva hotărârii au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpații.

În cadrul criticilor căii de atac

exercitate de procuror se susține că în mod nelegal prima instanță a luat

măsura restituirii către inculpatul B.S.C. a mănușilor folosite la săvârșirea

infracțiunii, impunându-se confiscarea și acestor bunuri, conform art. 118 lit.

b) C. pen.

Apelul inculpaților vizează

reindividualizarea pedepselor aplicate, inculpatul B.S.C. invocând și lipsa

conținutului constitutiv al infracțiunii de violare de domiciliu.

Prin decizia penală nr. 274 din 20

noiembrie 2002, Curtea de Apel Brașov a admis apelurile declarate de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Brașov și de inculpatul B.S.C., dispunându-se

confiscarea unei perechi de mănuși chirurgicale în baza art. 118 lit. b) C.

pen.

S-a redus pedeapsa aplicată

inculpatului B.S.C., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de

art. 211 alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2) lit. a), b) și c) cu aplicarea

art. 99 C. pen., de la 7 ani la 5 ani închisoare.

Apelul inculpatului G.M.A. a fost

respins ca nefondat.

Împotriva deciziei penale

sus-menționate, inculpatul B.S.C. a declarat recurs solicitând achitarea sa

pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, iar prin reținerea

dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., reducerea pedepsei aplicate.

Recursul declarat este nefondat

pentru următoarele considerente:

Din verificarea hotărârii atacate în

raport cu probele și lucrările dosarului, se constată că instanța de apel a

reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului B.S.C.

De altfel, acesta a recunoscut

săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.

Totodată, instanța de apel a

încadrat faptele în textele de lege corespunzătoare.

Obiecțiunea recurentului cu privire

la reținerea infracțiunii de violare de domiciliu, în concurs cu cea de

tâlhărie nu poate fi primită, întrucât faptele constau în infracțiuni distincte

și sunt prevăzute de legea penală ca infracțiuni de sine stătătoare.

Infracțiunea de tâlhărie rămâne deci

ca o infracțiune autonomă, chiar dacă a fost comisă pentru săvârșirea altei

infracțiuni.

Nu poate fi primită nici obiecțiunea

asupra individualizării pedepsei în sensul că pedeapsa aplicată este prea mare,

solicitând aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și reducerea acesteia.

Față de gravitatea faptelor în

condiții agravante prin modul în care au acționat inculpații, pedeapsa aplicată

de instanța de apel nu poate fi criticată ca prea mare, injust individualizată

în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

De altfel, în apel, în vederea unei

juste individualizări, s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului B.S.C., de la 7

ani la 5 ani închisoare, pedeapsă care se învederează ca necesară pentru

realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Nefiind nici motive care se iau în

considerare din oficiu, recursul urmează a se respinge ca atare, în baza art.

385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

Din durata pedepsei aplicate, se va

deduce timpul arestării preventive de la 15 mai 2000, la data pronunțării

prezentei decizii.

Totodată, urmează a obliga pe

recurent să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care

suma de 300.000 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul B.S.C. împotriva deciziei penale nr. 274 din 20 noiembrie 2000 a

Curții de Apel Brașov, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată,

perioada arestării preventive de la 15 mai 2002, la 20 martie 2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.300.000 lei, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 martie 2003.