ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1360/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 382 din 13 august 2003 a Tribunalului Galați a fost condamnat inculpatul S.M., pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., la 4 ani închisoare și inculpatul S.T., pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., la o pedeapsă de 3 ani închisoare. S-au aplicat față de inculpați și prevederile art. 71 și art. 64 C. pen. S-a computat din pedeapsă durata arestului preventiv a inculpatului S.M.

de la 21 decembrie 2002 la zi. Inculpații au fost obligați, în solidar să plătească părții civile Primăria com. Vlădești, jud. Galați suma de 392.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile. Inculpatul S.M. a fost obligat să plătească părții civile Spitalul Județean Sf. Apostol Andrei Galați, suma de 1.806.289 lei, cu titlu de spitalizare cu dobânzi legale de la data rămânerii definitive a sentinței, până la schimbarea integrală a sumei. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că la 20 decembrie 2002 inculpații S.M. și S.T., frați, au hotărât să fure din pădurea de pe raza comunei Vlădești lemne de foc, folosindu-se de o căruță trasă de 2 cai. Împreună cu cei doi inculpați, în pădure au mers și martorii O.V.

și A.I. Inculpații au ajuns în pădure la orele 19,00. În acel moment în pădurea comunală se afla în exercițiul funcției lui, pădurarul M.C., parte vătămată, aflat în serviciul Primăriei Vlădești. În jurul orei 22,00, inculpații au tăiat din pădure 4 salcâmi cu un fierăstrău de mână, pe care i-au încărcat în căruță cu intenția de a-i duce acasă. Pe drumul de întoarcere inculpații au fost opriți de pădurarul M.C., ce se afla împreună cu martorii N.M., B.S. și B.D. Somați de pădurar să oprească căruța, inculpații s-au apropiat amenințător de partea vătămată, pe care o înjurau, iar inculpatul S.M. a aruncat cu o secure în obrazul părții vătămate, pe care a doborât-o la pământ. Ulterior inculpații au aruncat din căruță lemnele furate și s-au întors la locuințe.

Prin decizia penală nr. 719/A/2003, Curtea de Apel Galați a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, a casat în parte sentința atacată, a constatat că partea vătămată M.C. nu s-a constituit parte civilă. Instanța de apel i-a obligat pe inculpați să plătească cheltuieli judiciare către stat, pentru judecata în primă instanță. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate și au fost respinse ca nefondate apelurile inculpaților. Împotriva deciziei au declarat recurs inculpații S.M. și S.T., care au criticat hotărârile pronunțate pentru greșita încadrare juridică dată faptelor în infracțiunea de tâlhărie. Inculpații au motivat că puteau fi cercetați pentru fapte prevăzute în C. silvic, în concurs cu infracțiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

și că în raport de valoarea pagubei produse prin sustragerea materialului lemnos, faptele ar constitui contravenție nu infracțiune, motiv pentru care ar urma să fie achitați prin aplicarea prevederilor art. 10 lit. b) C. proc. pen. Recursurile inculpaților sunt fondate. Potrivit art. 211 alin. (1) C. pen., constituie infracțiunea de tâlhărie furtul săvârșit prin întrebuințare de violențe sau amenințări, ori prin punerea victimei în stare de inconștiența sau neputința de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace, pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii, ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea. Din examinarea textului rezultă că tâlhărie este o infracțiune complexă, care cuprinde în latura obiectivă două tipuri de acțiuni: acțiunea principală reprezentată de furt și o acțiune adiacentă materializată în violențe sau amenințări.

Tâlhăria este incriminată în titlul III al părții speciale a Codului penal, la infracțiuni contra patrimoniului. Din chiar denumirea titlului, rezultă că obiectul juridic al infracțiunilor de sub acest titlu îl constituie relațiile sociale, privind proprietatea a cărei formare și dezvoltare sunt puse în pericol prin săvârșirea infracțiunilor, prevăzute în acest titlu între care tâlhăria. Acest titlu C. pen., partea specială, cu infracțiunile din cuprinsul lui reprezintă reglementarea generală. Separat de C. pen., C. silvic adoptat prin Legea nr. 26/1996 cuprinde infracțiuni pentru care obiectul juridic este format de relațiile sociale ce privesc fondul forestier național a cărui dezvoltare este periclitată, prin săvârșirea infracțiunilor specifice din acest cod.

Este evident că infracțiunile C. pen. și cele C. silvic sunt diferite, prin conținutul obiectului juridic generic. Chiar dacă în conținutul obiectului juridic al infracțiunilor C. silvic, pot fi cuprinse și raporturi de proprietate, ca și în cazul infracțiunilor patrimoniale, infracțiunile silvice lezează deopotrivă și raporturi sociale legale de păstrarea și dezvoltarea mediului. Și reglementarea legală a infracțiunilor contra patrimoniului diferă de aceea de infracțiunilor silvice. Astfel dacă la infracțiunile din prima categorie, valoarea pagubei nu este o condiție esențială pentru existența infracțiunii, în cazul unei infracțiuni silvice, care are și o componență patrimonială, cuantumul pagubei condiționează existența infracțiunii.

În raport de infracțiunile contra patrimoniului C. pen., infracțiunile silvice, chiar cele care au o mai accentuată tentă patrimonială, reprezintă reglementare specială ce se aplică cu prioritate față de norma generală. În cauză inculpații au tăiat arbori de pe picior din fondul forestier comunal, pe care intenționau să îi transforme în lemne de foc. Este evident că aceste faptei vizează cu prioritate relațiile apărate de Codul Silvic și nu de Codul penal. Prin urmare încadrarea juridică dată faptelor de tăiere a arborilor în infracțiunea de tâlhărie, chiar dacă pentru păstrarea lemnului rezultat inculpații au folosit violențe, este greșită. Cum existența infracțiunii silvice este condiționată de o valoare minimă a pagubei, iar această valoare n-a fost calculată, la data judecării recursului, Curtea nu are posibilitatea de a se pronunța dacă în cauză s-a comis o infracțiune, sub acest aspect, urmând a se face aplicarea art. 385 15 pct. 2 lit. c) alin. (4) C. proc.

pen., pentru a se face calculul legal al pagubei după procedura prevăzută în Codul silvic. Referitor la acțiunile violente îndreptate împotriva pădurarului pentru păstrarea arborilor tăiați, Curtea constată că aceste fapte urmează să capete încadrarea juridică a ultrajului cu violență de la art. 239 C. pen. În acest sens din adresele Consiliului Local al comunei Vlădești, jud. Galați, rezultă că partea vătămată M.C., care a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile, era pădurar comunal, cu atribuții specifice de pază și apărare a pădurii investit cu autoritate de către un organ al puterii locale. Rămâne ca instanța de fond să stabilească exact contribuția inculpaților la comiterea faptelor și să procedeze în consecință.

Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursurile inculpaților, va casa hotărârile pronunțate și va trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul Galați. Va fi revocată arestarea preventivă a inculpatului S.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații S.M. și S.T. împotriva deciziei penale nr. 719/ A din 15 decembrie 2003 a Curții de Apel Galați. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 382 din 13 august 2003 a Tribunalului Galați. Trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul Galați. Revocă măsura arestării preventive luată față de inculpatul S.M. și dispune punerea lui de îndată în libertate, dacă nu este arestat în altă cauză. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 martie 2004.