ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 934/2003

Decizia nr.934

Dosar nr.3191/2002

S-a luat în examinare recursul  declarat de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr.105 din 11 iunie

2002 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpatul B.Gh.

S-au prezentat: intimatul inculpat, aflat în stare de arest,

asistat de avocat C.D., apărător desemnat din oficiu și intimata parte civilă D.I.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Procurorul, a susținut oral motivele de recurs astfel cum au fost

formulate în scris de parchet și depuse la dosar, solicitând admiterea recursului

, casarea hotărârilor, schimbarea încadrării  juridice a faptei reținută în sarcina

inculpatului, în infracțiunea de omor și majorarea pedepsei

aplicate.

Apărătorul

inculpatului a pus concluzii de respingere ca nefondat a recursului.

Intimata

parte civilă a arătat că lasă soluția la aprecierea instanței.

Inculpatul,

în ultimul cuvânt, a arătat că este de acord cu susținerile apărătorului său.

C   U  R  T   E   A

Asupra

recursului de față;

In

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.31

din 21 februarie 2002, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpatul B.Gh.  la 10

ani închisoare pentru infracțiunea de omor, prevăzută  de art.174 din Codul

penal.

In

baza art.357 din Codul de procedură penală, s-au interzis inculpatului

drepturile  prevăzute de art.64 din Codul penal, pe durata înscrisă în  art.71

din Codul penal.

In

baza art.174 din Codul penal, raportat la art.64 din același cod, s-a interzis

inculpatului drepturile de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau

în funcții elective publice, precum și acela de a ocupa o funcție implicând

exercițiul autorității de stat pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei

principale.

Pe

latură civile, în baza art.346 din Codul de procedură penală, raportat la

art.998 din Codul civil, inculpatul a fost obligat să  plătească părții civile D.I.

suma de 20.000.000 lei cu titlu de despăgubiri  civile.

Pentru

a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul

și D.S. locuiau împreună într-o garsonieră închiriată, între ei existând

relații normale de viețuire.

In

ziua de 20 mai 2001, în intervalul dintre orele 17,00 – 21,00, cei doi au

consumat împreună aproximativ 2 l de rachiu după  epuizarea cărora D.S., aflat

în stare de ebrietate, i-a cerut inculpatului să  meargă să mai cumpere alcool.

La

refuzul inculpatului cei doi s-au  luat la ceartă, ei înjurându-se recuproc. La

un moment dat, D.S. a apucat un cuțit, instantaneu inculpatul luându-i-l din

mână, ocazie în care l-a tăiat pe palma stângă. Imediat, aflându-se față în

față, în ortostatism, inculpatul i-a aplicat lui D.S.  o lovitură cu cuțitul în

coapsa piciorului drept, în partea articulației genunchiului. Sângerând din

abundență, D.S. s-a prăbușit la podea, ceea ce l-a determinat pe inculpat să

încerce ca legând rana cu o cârpă, să-i oprească sângerarea, manevră nereușită.

Raportul

de constatare medico-legală a reținut că moartea lui D.S. a fost violentă și

s-a datorat hemoragiei externe, lente dar susținute, consecutivă  unui

traumatism produs prin lovire cu un corp tăietor înțepător al membrului

interior drept, cu plagă profundă.  S-a mai reținut că sângele victimei avea

îmbibație  alcoolică 2,40 gr.%o.

Impotriva

sentinței, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și

inculpatul.

In

apelul declarat, Parchetul de pe lângă  Tribunalul Brașov a criticat sentința,

pentru  netemeinicia pedepsei aplicate, considerată a fi prea blândă.

Inculpatul   apelant   și-a   motivat   calea   de   atac   pe

greșita stabilire a vinovăției sale, cu referire la încadrarea juridică a

faptei, în opinia sa aceasta fiind infracțiunea de loviri sau vătămări

cauzatoare de moarte, prevăzută de art.183 din Codul penal.

Prin

decizia penală nr.105 din 11 iunie 2002, Curtea de Apel Brașov a admis apelul

declarat de inculpat, a desființat sentința  și a schimbat încadrarea juridică

a faptei, din infracțiunea de omor, prevăzută de art.174 din Codul penal, în

infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art.183

din Codul penal, text de lege în baza  căruia inculpatul a fost condamnat  la 5

ani închisoare.

Prin

aceeași decizie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Brașov.

Impotriva

deciziei instanței de apel, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Brașov, motivele invocate fiind greșita schimbare a încadrării juridice a

faptei, în opinia apelantuluui aceasta fiind  infracțiunea de omor, prevăzută

de art.174 din Codul penal, și netemeinicia pedepsei aplicate, aceasta

necorespunzând criteriilor generale de individualizare  prevăzute de art.72 din

Codul penal și scopului pedepsei, astfel cum stipulează art.52 din Codul penal.

Recursul

declarat de parchet este fondat pentru următoarele considerente:

Pentru

existența infracțiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută

de art.183 din Codul penal, este necesar ca, pe plan subiectiv, în raport cu

rezultatul produs, inculpatul să fi acționat cu praeterintenție.

Elementul

subiectiv necesar pentru existența acestei infracțiuni – praeterintenția – se

deduce, în general, atât din datele externe ale faptei comise, cum sunt

împrejurările și modul în care a fost săvârșită fapta, mijloacele de execuție,

regiunea vizată și intensitatea loviturilor, cât și  din mobilul care a

determinat pe făptuitor să acționeze și din scopul pe  care acesta și l-a

propus să-l atingă.

In

cauză, inculpatul și victima erau  prieteni, locuiau împreună, adesea consumau

alcool în cantități însemnate, cum de altfel au făcut și în după-amiaza  zilei

de 20 mai 2001. Altercațiile dintre  ei, întâmplate pe fondul stării de

ebrietate prezente la ambii, au pornit de la un  fapt minor, victima fiind cea

care a luat cuțitul și a „trezit” astfel atenția făptuitorului asupra unui

posibil atac.

Insă,

nu se poate reține existența, intenției de a ucide odată ce inculpatul, chiar

folosind cuțitul, obiect tăietor-înțepător, a aplicat o singură lovitură în

partea membrului inferior -articulația genunchiului -, el,  persoană cu

pregătire școlară limitată, neavând cunoștință că lezarea acelei zone a

trupului poate produce, prin sângerare abundentă, moartea. Mai mult, din

atitudinea sa ulterioară lovirii,  când încercat ca folosind o cârpă, să oprească

sângerarea, victima  având în sânge îmbibație alcoolică aproape de comă

alcoolică, aceasta contribuind la pierderea continuă și lentă de sânge, se

desprinde concluzia că  moartea constituie un rezultat neprevăzut de el, dar pe

care, față de obiectul folosit, trebuia și putea să-l prevadă.

Fapta

săvârșită, în condițiile detaliate,  se încadrează în art.183 din Codul penal.

Privind

pedeapsa, se reține că la individualizarea ei, astfel cum prevede art.72  din

Codul penal, trebuie avute în vedere pericolul social grav, element primordial

apărat de legea penală, fapta fiind îndreptată împotriva vieții, valoare

supremă a fiecărui individ, împrejurările în care a fost săvârșită, respectiv

pe fondul existenței stării de ebrietate atât a inculpatului cât și a victimei,

dar și persoana inculpatului, fără antecedente penale și preocupat să salveze

într-un mod empiric, cum s-a priceput el, viața victimei, precum  și regretul

manifestat prin încercarea de a se sinucide, aspect confirmat cu raportul de

constatare medico-legală care a relevat tentativa suicidală.

Astfel,

pedeapsa de 9 ani și 6 luni  închisoare, executabilă în regim de privare de

libertate, corespunde și scopului ei, așa cum prevede art.52 din Codul penal.

Recursul

declarat de parchet fiind fondat pentru netemeinicia pedepsei aplicată, în baza

dispozițiilor art.385

15

pct.2 lit.d din Codul de procedură penală, va

fi admis și se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Brașov împotriva deciziei penale nr.105  din  11 iunie 2002 a Curții de Apel

Brașov, privind pe inculpatul B.Gh.

Casează

decizia atacată, numai cu privire la pedeapsa aplicată.

Modifică

pedeapsa aplicată inculpatului B.Gh. în sensul că o majorează de la 5 ani

închisoare la 9 ani și 6 luni închisoare.

Deduce

din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și arestării preventive de la  22 mai

2001 la 25 februarie 2003.

Onorariul

de avocat, în sumă de 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului,

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 25 februarie 2003.