ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3636/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2537, pronunțată la data de

29 decembrie 2000 în dosarul nr. 8377/2000, secția comercială și de contencios

administrativ a Tribunalului Cluj, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta

S.C. C. S.A. Cluj, împotriva pârâtei S.C. E. S.A., cu consecința obligării

acesteia să plătească reclamantei suma de 45.139.175 lei cu titlu de

„restituire plată nedatorată reactualizată” și suma de 3.383.350 lei cu titlu

de cheltuieli de judecată.

Spre a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că

reclamanta este îndreptățită la plata sumei în litigiu de către pârâtă față de

prejudiciul suferit ca urmare a devalorizării sumei achitate acesteia cu titlu

de plată nedatorată.

Secția comercială și de contencios administrativ a

Curții de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 629, pronunțată la data de 4 iunie

2001 în dosarul nr. 3122/2001, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei, cu

motivarea că aceasta este obligată să restituie ceea ce a primit fără să fi

fost debit. Reactualizarea sumei astfel datorate, având la bază ideea de prejudiciu

produs prin lipsa de folosință a acestei sume de bani.

Împotriva deciziei, pronunțată în apel, a formulat

recurs apelanta pârâtă, invocând în drept dispozițiile art. 299 - 316 C. proc.

civ.

În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că

hotărârea este lipsită de temei legal întrucât, aplicarea coeficientului de

inflație asupra datoriei s-a făcut în lipsa uni text de lege expres, care să

permită o astfel de actualizare, sau a unei clauze contractuale stipulată între

părți, critică, care, conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ. se circumscrie

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă a

solicitat respingerea recursului, apreciind ca fiind neîntemeiate motivele

invocate în susținerea acestei cereri.

Recursul este nefondat.

Astfel, probele cauzei relevă că, prin îndeplinirea

cu întârziere a obligației statuată de art. 992 C. civ., privind restituirea

sumelor pretinse din eroare și primite de la reclamantă fără a-i fi debit,

pârâta a produs acesteia, în mod culpabil, eroarea în care s-a aflat,

neînlăturând culpa, ca formă a vinovăției, chiar dacă se reține buna sa

credință, un prejudiciu determinat de impactul negativ al devalorizării banilor

cuantificat prin raportare la indicele de inflație comunicat de Direcția

Județeană de Statistică Cluj, pentru perioada în discuție, fapt ilicit,

distinct, de natură să atragă răspunderea sa civilă, delictuală, față de

îndeplinirea, în speță, a condițiilor prevăzute a fi întrunite cumulativ de

art. 998 C. civ., evocate.

Este de observat că, și în situația în care nu s-ar

fi putut reține răspunderea civilă delictuală a pârâtei, reclamanta era

îndreptățită să obțină actualizarea creanței sale prin aplicarea indicelui de

inflație în considerarea, chiar a principiilor consacrate în materia plății

nedatorate, întrucât sumele de bani, fiind bunuri de gen, trebuiau restituite

la aceeași valoare.

Așa fiind, constatând că, în cauză, nu sunt incidente

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea, în temeiul art. 312 alin.

(1) teza 2 va respinge, ca nefondat, recursul apelantei pârâte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta

S.C. E. S.A., filiala Cluj Napoca, împotriva deciziei nr. 629 din 4 iunie 2001

a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie

2003.