ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4555/2003

Asupra recursurilor de față.

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 39 din 27 ianuarie

2003, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpații:

S.N. la 8 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la

art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc.

pen., din infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175

alin. (1) lit. i) C. pen. și pe P.G. la 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la

infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174

alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a)

C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a fost

revocat beneficiul liberării condiționate a restului de pedeapsă rămas

neexecutat de 1314 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani și 8 luni închisoare

aplicată inculpatului P.G. prin sentința nr. 225 din 21 august 2000 a

Tribunalului Galați, urmând să execute pedeapsa cea mai grea și anume 8 ani

închisoare, sporită la 9 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Au fost aplicate inculpaților,

dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., menținută starea de arest, computată

durata arestării preventive și au fost obligați să plătească în solidar unor

părți civile daune materiale și morale.

Pronunțând astfel, prima instanță a

reținut că în seara de 20 octombrie 2001, în jurul orelor 19,00, inculpatul

S.N. a mers la domiciliul coinculpatului P.G. și în acest timp a venit în acel

loc o cunoștință de a lor care le-a spus că la discotecă a fost bătută de o

anumită persoană.

La auzul veștii, cei trei s-au

înarmat cu bâte din lemn și câteva țevi „aspersoare” din aluminiu și s-au

deplasat cu căruța la discotecă pentru a se răzbuna pe agresor, pe drum mai

luând cu ei încă o persoană.

Ajungând în acel loc, inculpații

înarmați au coborât din căruță și au mers la terasa localului unde au văzut că

o persoană consuma bere. Confundând-o cu cel pe care îl căutau l-au lovit cu

obiectele dure pe care le luaseră cu ei când au coborât din căruță.

De frică, pentru a-și asigura

scăparea victima a sărit gardul terasei de la stradă, gest care a întărit

convingerea că aceasta este persoana pe care urmau să se răzbune și în

consecință au ieșit din incinta respectivă, urmărind-o. În momentul când au

ajuns-o, fiecare i-a mai aplicat în zona capului câte o lovitură cu acele

obiecte contondente pe care le aveau asupra lor.

În urma loviturilor primite, victima

și-a pierdut cunoștința, iar inculpații s-au întors pe terasă unde l-au găsit

pe cel ce-l căutau pe care l-au lovit.

Din cauza scandalului produs,

lucrătorii de poliție au fost alertați, au sosit la fața locului, au aplanat

conflictul și au dus pe victimă la spital unde i s-au acordat îngrijiri

medicale.

Din certificatul medico-legal nr.

2597 din 22 noiembrie 2001 emis de Serviciul de Medicină Legală Galați rezultă

că cel agresat a suferit leziuni traumatice produse prin loviri repetate cu

corpuri dure, pentru a căror vindecare au fost necesare 70-80 zile îngrijiri

medicale și care i-au pus viața în primejdie.

Apelurile declarate de inculpați au

fost respinse prin decizia nr. 325 din 6 iunie 2003 a Curții de Apel Galați.

Împotriva acestei soluții inculpații

au declarat recurs.

Apărătorii au susținut că situația

de fapt și vinovăția recurentului S.N. au fost greșit reținute de către

instanțe, iar cel al inculpatului S.N. a solicitat casarea hotărârilor și

achitarea acestuia în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Pentru

recurentul P.G. a cerut schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de

vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 C. pen., întrucât intenția nu a

fost de a omorî ci numai aceea de a aplica o corecție agresorului.

Recursurile nu sunt fondate.

Din examinare actelor și lucrărilor

dosarului rezultă că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția

inculpaților în comiterea tentativei de omor calificat prevăzută de art. 20,

raportat la art. 174 – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Probele, care au fost complet

administrate și corect interpretate au confirmat că în împrejurările bine

reținute de instanțe, inculpații au aplicat victimei în zona capului mai multe

lovituri cu corpuri contondente, țeavă de aspersor și bâte, cauzându-i leziuni

ce au necesitat 70-80 zile îngrijiri medicale pentru vindecare și care i-au pus

viața în primejdie.

Afirmația că nu recurentul S.N. a

lovit-o pe victimă ci alte persoane care au fost la fața locului, nu este

confirmată nici de martorii propuși în apărare, din probele administrate

rezultând că în momentul când victima era lovită, pe terasa localului nu se mai

aflau și alte persoane, în afara recurenților, care fiind înarmați cu corpuri

contondente au agresat-o.

Un alt martor i-a indicat pe cei doi

inculpați ca fiind persoanele care au lovit-o pe partea civilă, declarațiile

acestuia coroborându-se cu cele relatate de victimă și ale altor persoane care

au fost de față la incident.

Aceste probe se coroborează și cu

concluziile certificatului medico-legal care descriind leziunile suferite de

victimă a stabilit că acestea au fost produse prin loviri repetate cu corpuri

dure.

Probele administrate în cauză

dovedesc că acțiunea inculpatului întrunește elementele constitutive ale

tentativei de omor calificat și nu cea de vătămare corporală gravă, deoarece,

față de modul în care s-a acționat și de urmările survenite, concretizate în

leziuni grave în regiunea capului duc la concluzia că ei au prevăzut că fapta

lor ar putea avea ca rezultat decesul, consecință pe care chiar dacă nu au

dorit-o au acceptat-o.

Față de această situație este

evident că afirmația, în sensul că nu au avut intenția să omoare, ci doar să

aplice o corecție agresorului nu are eficiență juridică.

Stabilind corect situația de fapt,

vinovăția inculpaților și încadrând juridic, potrivit probelor, fapta

săvârșită, instanțele au efectuat și o judicioasă individualizare a pedepselor

aplicate conform criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Având în vedere că inculpații sunt

recidiviști ceea ce demonstrează perseverența infracțională și că executarea

anterioară a pedepselor nu și-a atins scopul educativ și ținând seama și de

caracterul calificat al infracțiunii reiese că nu sunt temeiuri care să

justifice reducerea pedepselor aplicate. Pentru realizarea scopului pedepsei

prevăzut de art. 52 C. pen. și anume de reeducare și de revenire a săvârșirii

altor infracțiuni se impune menținerea sancțiunilor penale aplicate, neexistând

temeiuri pentru reținerea în favoarea lor de circumstanțe atenuante.

În consecință recursurile urmează să

fie respinse.

Întrucât inculpații au fost judecați

în stare de arest, instanța va computa din pedepsele aplicate durata arestării

preventive.

Cheltuielile efectuate de stat cu

ocazia soluționării cauzei în care se include și onorariile apărătorilor din

oficiu ce vor fi avansate din fondul Ministerului Justiției vor fi restituite

de către recurenți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

inculpații P.G. și S.N. împotriva deciziei nr. 325 din 6 iunie 2003 a Curții de

Apel Galați, ca nefondate.

Compută din pedepsele aplicate

inculpaților, durata arestării preventive de la 25 ianuarie 2002la zi, pentru

ambii.

Obligă pe fiecare recurent să

plătească statului câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include

și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 400.000 lei, ce va fi

avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 octombrie 2003.