ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 14/2003

Decizia nr.14 Dosar nr.3992/2002 S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr.320 din 6 septembrie 2001 a Judecătoriei Răcari și deciziei penale nr.616 din 29 octombrie 2001 a Tribunalului Dâmbovița,privind pe intimatul inculpat S.M. S-a prezentat intimatul inculpat,arestat, asistat de avocat B.A. , apărător desemnat din oficiu . Procedura de citare a fost îndeplinită. Procurorul a dezvoltat oral motivele de recurs astfel cum au fost formulate în scris. Apărătorul intimatul inculpat a lăsat la aprecierea instanței soluția privind aplicarea dispozițiilor art.83 Cod penal și soluția admiterii sub aspectul aplicării corecte a prevederilor art.88 Cod penal.

Intimatul inculpat,în ultimul cuvânt, a lăsat soluția la aprecierea instanței. C U R T E A Asupra recursului în anulare de față, In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : În temeiul art.409 și art.410 alin.1 pct.7 1 teza I din Codul de procedură penală procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva a două hotărâri judecătorești, respectiv sentința penală nr.320 din 6 septembrie 2001 a Judecătoriei Răcari și decizia penală nr.616 din 29 octombrie 2001 a Tribunalului Dâmbovița, definitivă prin nerecurare, pentru două motive : - hotărârile judecătorești sunt contrare legii prin neaplicarea dispozițiilor art.83 Cod penal; - instanțele au făcut o greșită aplicare a prevederilor art.88 din Codul penal deoarece inculpatul era arestat în altă cauză.

Recursul în anulare este fondat și urmează a fi admis pentru ambele motive. S-a reținut că prima instață l-a condamnat pe inculpatul S.M. la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.208-209 lit.g,i cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal. Instanța a contopit – în temeiul art.34 și art.35 Cod penal – această pedeapsă cu cea de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1635 din 12 octombrie 2000 a Judecătoriei sectorului 1 București , urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. A dedus perioada arestării preventive de la 14 martie 2001 . În fapt s-a reținut că în noaptea de 17 februarie 1999 , inculpatul a sustras, prin efracție, din locuința părții vătămate un televizor pe care apoi l-a valorificat prin intermediul altei persoane.

Tribunalul Dâmbovița a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul S.M.. - Cu privire la primul motiv, rezultă din fișa de cazier că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.208-209 lit.a și e din Codul penal prin sentința penală nr.545 din 26 mai 1997 a Judecătoriei sectorului 3 București definitivă prin neapelare. De asemenea, Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința penală nr.1635 din 12 octombrie 2000 , definitivă prin neapelare a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.208-209 lit.a,g,i cu aplicarea art.37 lit.a și art.74-76 Cod penal.

În baza art.83 Cod penal, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr.545/1997 a Judecătoriei sectorului 3 București, urmând ca inculpatul să execute 2 ani închisoare. În mod corect instanța de fond a constatat că fapta dedusă judecății este concurentă cu infracțiunea sancționată prin sentința penală nr.1635/2000 a Judecătoriei sectorului 1 București , fiind săvârșită pe 17 februarie 1999 , deci înainte de rămânerea definitivă a acestei hotărâri.

Instanța trebuia să constate că fapta a fost săvârșită în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.545/1997 a Judecătoriei Sectorului 3 București , cuprins între 9 iunie 1997 și 8 iunie 2000. Dacă primul termen al recidivei în constituie condamnarea aplicată prin această din urmă sentință, cel de-al doilea termen este compus dintr-un concurs al infracțiunii, respectiv cele sancționate prin sentința penală nr.1635/2000 a Judecătoriei sectorului 1 București și infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză. În consecință, după aplicarea regulilor privind concursul de infracțiuni, instanța trebuia să revoce suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.545/1997 a Judecătoriei sectorului 3 București, urmând ca inculpatul S.M.

să execute, în final, 4 ani închisoare, iar nu 3 ani cum greșit s-a dispus . În privința celui de-al doilea motiv de recurs, conform art.88 Cod penal timpul reținerii și al arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate. Din examinarea dosarului rezultă că față de inculpat nu s-a dispus aplicarea dispozițiilor art.146,147 sau 148 din Codul penal, fiind trimis în judecată în stare de libertate, iar pe parcursul cercetării judecătorești și anume din 14 martie 2001 , a fost încarcerat în vederea executării mandatului nr.2713 din 26 septembrie 2000 emis de Judecătoria sectorului 1 București în baza sentinței penale nr.9773/2000 . De asemenea, inculpatul a fost judecat în stare de libertate și în cauza în care s-a pronunțat sentința penală 545/1997 a Judecătoriei Sectorului 3 București.

În consecință, instanța de fond trebuia să constate că nu sunt aplicabile prevederile art.88 Cod penal, inculpatul nefiind arestat în cauza dedusă judecății .

PENTRU ACESTE

MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr.320 din 6 septembrie 2001 a Judecătoriei Răcari și deciziei penale nr.616 din 29 octombrie 2001 a Tribunalului Dâmbovița, privind pe intimatul inculpat S.M. Casează hotărârile atacate cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art.83 și greșita aplicare a dispozițiilor art.88 Cod penal. Repune pedepsele de 3 ani închisoare și 2 ani închisoare în individualitatea lor.

În baza art.36 Cod penal combinat cu art.34 Cod penal, contopește pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.1635 din 12 octombrie 2000 a Judecătoriei Sector 1 București pentru infracțiunea prevăzută de art.208, 209 alin.1 lit.a,i Cod penal, cu art.37 lit.a Cod penal și art.74 -76 Cod penal, cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.320 din 6 septembrie 2001 a Judecătoriei Răcari, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art.83 Cod penal revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.208 -209 lit.a și i Cod penal din sentința penală nr.545 din 26 mai 1997 a Judecătoriei Sector 3 București, pe care o adaugă la pedeapsa de 3 ani închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute 4 ani închisoare.

Deduce din pedeapsă timpul reținerii de o zi din 2 septembrie -3 septembrie 1999 și timpul arestării preventive de la 23 mai 2001 până la 7 ianuarie 2003. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 7 ianuarie 2003.