ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 14/2003

Decizia

nr.14

Dosar

nr.3992/2002

S-a

luat în examinare recursul în anulare declarat de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale

nr.320 din 6 septembrie 2001 a Judecătoriei Răcari și deciziei penale nr.616

din 29 octombrie 2001 a Tribunalului Dâmbovița,privind pe intimatul inculpat S.M.

S-a

prezentat intimatul inculpat,arestat, asistat de avocat B.A. , apărător

desemnat din oficiu .

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Procurorul

a dezvoltat oral motivele de recurs astfel cum au fost formulate în scris.

Apărătorul

intimatul inculpat a lăsat la aprecierea instanței soluția privind aplicarea

dispozițiilor art.83 Cod penal și soluția admiterii sub aspectul aplicării

corecte a prevederilor art.88 Cod penal.

Intimatul

inculpat,în ultimul cuvânt, a lăsat soluția la aprecierea instanței.

C

U R T E A

Asupra

recursului în anulare  de față,

In

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

În

temeiul art.409 și art.410 alin.1 pct.7

1

teza I din Codul de

procedură penală procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă

de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva a două hotărâri

judecătorești, respectiv sentința penală nr.320 din 6 septembrie 2001 a

Judecătoriei Răcari și decizia penală nr.616 din 29 octombrie 2001 a

Tribunalului Dâmbovița, definitivă prin nerecurare, pentru două motive :

- hotărârile judecătorești sunt contrare legii prin neaplicarea

dispozițiilor art.83 Cod penal;

- instanțele au făcut o greșită aplicare a prevederilor art.88

din Codul penal deoarece inculpatul era arestat în altă cauză.

Recursul în anulare este fondat și urmează a fi admis pentru

ambele motive.

S-a reținut că prima instață l-a condamnat pe inculpatul S.M.

la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.208-209

lit.g,i cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.

Instanța a contopit – în temeiul art.34 și art.35 Cod penal –

această pedeapsă cu cea de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală

nr.1635 din 12 octombrie 2000 a Judecătoriei sectorului 1 București , urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de  3 ani închisoare.

A dedus perioada arestării preventive de la 14 martie 2001 .

În fapt s-a reținut că în noaptea de 17 februarie 1999 ,

inculpatul a sustras, prin efracție, din locuința părții vătămate un televizor

pe care apoi l-a valorificat prin intermediul altei persoane. Tribunalul

Dâmbovița a respins ca nefondat apelul declarat de  inculpatul S.M..

- Cu privire la primul motiv,  rezultă din fișa de cazier că

inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare cu suspendarea

condiționată a executării pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art.208-209 lit.a și e din Codul penal prin sentința penală nr.545 din 26 mai

1997 a Judecătoriei sectorului 3 București definitivă prin neapelare.

De asemenea, Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința

penală nr.1635 din 12 octombrie 2000 , definitivă prin neapelare a dispus

condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art.208-209 lit.a,g,i cu aplicarea art.37 lit.a și

art.74-76 Cod penal.

În baza art.83 Cod penal, a revocat suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate prin sentința penală nr.545/1997 a Judecătoriei sectorului 3

București, urmând ca inculpatul să execute 2 ani închisoare.

În mod corect instanța de fond a constatat că fapta dedusă

judecății este concurentă  cu infracțiunea sancționată prin sentința penală

nr.1635/2000 a Judecătoriei sectorului 1 București , fiind săvârșită pe 17

februarie 1999 , deci înainte de rămânerea  definitivă a acestei hotărâri.

Instanța trebuia să constate că fapta a fost săvârșită în termenul

de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an

închisoare aplicată prin sentința penală nr.545/1997 a Judecătoriei Sectorului

3  București , cuprins între 9 iunie 1997 și 8 iunie 2000.

Dacă primul termen al recidivei în constituie condamnarea

aplicată prin această din urmă sentință,  cel de-al doilea termen este compus

dintr-un concurs al infracțiunii, respectiv cele sancționate prin sentința

penală nr.1635/2000 a Judecătoriei sectorului 1 București și infracțiunea

dedusă judecății în prezenta cauză.

În consecință, după aplicarea regulilor privind concursul de

infracțiuni, instanța trebuia să revoce suspendarea condiționată a executării

pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.545/1997 a

Judecătoriei sectorului 3 București, urmând ca inculpatul S.M.  să execute, în

final, 4 ani închisoare, iar nu 3 ani cum greșit s-a dispus .

În privința celui de-al doilea motiv de recurs, conform art.88

Cod penal timpul reținerii și al arestării preventive se scade din durata

pedepsei închisorii pronunțate.

Din examinarea dosarului rezultă că față de inculpat nu s-a

dispus aplicarea dispozițiilor art.146,147 sau 148 din Codul penal, fiind

trimis în judecată în stare de  libertate, iar pe parcursul cercetării

judecătorești și anume din 14 martie 2001 , a fost încarcerat în vederea

executării  mandatului nr.2713  din  26 septembrie 2000 emis de Judecătoria

sectorului 1 București în baza sentinței penale nr.9773/2000 .

De asemenea, inculpatul a fost judecat în stare de libertate și

în cauza în care s-a pronunțat sentința penală 545/1997 a Judecătoriei

Sectorului 3  București.

În consecință, instanța de fond trebuia să constate că nu sunt

aplicabile prevederile art.88 Cod penal, inculpatul nefiind arestat în cauza

dedusă judecății .

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE

LEGII

D E C I D E :

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale

nr.320 din 6 septembrie 2001 a Judecătoriei Răcari și deciziei penale nr.616

din 29 octombrie 2001 a Tribunalului Dâmbovița, privind pe intimatul inculpat S.M.

Casează

hotărârile atacate cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art.83 și

greșita aplicare a dispozițiilor art.88 Cod penal.

Repune

pedepsele de 3 ani închisoare și 2 ani închisoare în individualitatea lor.

În

baza art.36 Cod penal combinat cu art.34 Cod penal, contopește pedeapsa de 1 an

închisoare aplicată prin sentința penală nr.1635 din 12 octombrie 2000 a

Judecătoriei Sector 1 București pentru infracțiunea prevăzută de art.208, 209

alin.1 lit.a,i Cod penal, cu art.37 lit.a Cod penal

și

art.74 -76 Cod penal, cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința

penală nr.320 din 6 septembrie 2001 a Judecătoriei Răcari, urmând ca inculpatul

să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

În

baza art.83 Cod penal revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de

1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.208 -209 lit.a și i Cod

penal din sentința penală nr.545 din 26 mai 1997 a Judecătoriei Sector 3

București, pe care o adaugă la pedeapsa de 3 ani închisoare, urmând ca, în

final, inculpatul să execute 4 ani închisoare.

Deduce

din pedeapsă timpul reținerii de o zi din 2 septembrie -3 septembrie 1999 și

timpul arestării preventive de la 23 mai 2001 până la 7 ianuarie 2003.

Onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 ianuarie 2003.