ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 390/2003

S-a luat în examinare

recursul declarat de condamnatul contestator I.G. împotriva deciziei penale nr.330/A

din 16 septembrie  2002 a Curții de Apel Timișoara.

A

lipsit recurentul condamnat contestator I.G., pentru apărarea căruia s-a

prezentat apărător desemnat din oficiu, avocat T.I.

Procedura

de citare a fost  legal îndeplinită.

Apărătorul

condamnatului a lăsat la aprecierea Curții admiterea recursului.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.

C  U  R  T  E  A

Asupra

recursului de față;

In

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Caraș-Severin, prin sentința penală

nr.108 din 20 mai 2002 a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată

de condamnatul

I.G.,

cu privire la

executarea pedepsei rezultante de 14 ani închisoare, stabilită prin sentința

penală nr.57 din 10 iunie 1999 a Tribunalului Caraș-Severin, definitivă, prin

respingerea apelului și respectiv, a recursului  promovat de inculpat, prin

deciziile penale nr.311/A din 23 august 1999 a Curții de Apel Timișoara și 3175

din 5 iulie 2000 a Curții Supreme de Justiție.

S-a

reținut că prin contestația la executare, condamnatul a susținut că a fost

victima unei erori judiciare, iar din martor a devenit inculpat.

Examinând cererea

condamnatului, tribunalul a constatat că aceasta nu se încadrează în nici unul

din cazurile expres și limitativ prevăzute de art.461 din Codul de procedură

penală, având în vedere că hotărârea de condamnare este definitivă, executarea

este îndreptată împotriva condamnatului și nu există nici o împiedicare,

nelămurire sau incident în cursul executării hotărârii.

Impotriva

acestei sentințe a declarat apel condamnatul I.G. care a reiterat motivul

invocat și la fond și anume, să se dispună admiterea contestației la executare,

constatându-se că este nevinovat.

Curtea

de Apel Timișoara, prin decizia penală nr.330/A din  16 septembrie 2002 a

respins apelul condamnatului  contestator, ca nefondat, cu motivarea că în mod

corect tribunalul a respins contestația, deoarece motivele invocate nu se

încadrează în cazurile expres și limitativ  prevăzute de art.461 din Codul de

procedură penală.

Nemulțumit

de hotărârea instanței de apel, în termenul legal, condamnatul contestator a

formulat recurs criticând hotărârile pronunțate în cauză pentru aceleași motive

ce au fost analizate și în apel și anume, a susținut că este nevinovat, iar

pedeapsa este exagerată.

Recursul

declarat nu este fondat.

Potrivit

art.461 din Codul de procedură penală, contestația contra executării hotărârii

penale se poate face în următoarele cazuri:

a)

când s-a pus în executare o hotărâre care nu

era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane

decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care

se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice

altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt

incident ivit în cursul executării.

In speță, condamnatul contestator nu a făcut dovada existenței

vreunuia dintre motivele enumerate de textul legal, mai sus arătat, astfel că,

în mod corect, instanța de fond a respins contestația  la executare formulată

de acesta, prin care a solicitat să se constate  că este nevinovat, iar

pedeapsa este severă, soluție ce a fost menținută și de instanța de control

judiciar, prin respingerea apelului.

In consecință, în cauză neexistând motive care să ducă la

casarea hotărârilor pronunțate, Secția Penală a Curții Supreme de Justiție, în

temeiul art.385

15

alin.1 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală,

va respinge recursul  de față, ca nefondat.

Conform art.192 din Codul de procedură penală,  recurentul va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare  către stat, în care se include și

onorariul pentru apărarea din oficiu.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul contestator I.G. împotriva deciziei penale nr.330/A din

16 septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă

pe recurent la plata sumei de 550.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat din care, suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul apărărorului

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 28 ianuarie 2003.