ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 525/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul L.D. împotriva deciziei penale nr.395/A din 16 octombrie 2002 a Curții de Apel Timișoara. A fost lipsă recurentul condamnat, aflat în stare de detenție. Procedura de citare a fost îndeplinită. La dosar a fost depusă declarația condamnatului, atestată prin procesul-verbal înregistrat sub nr.6087 din 27 ianuarie 2003 de comandantul penitenciarului Deva, prin care acesta a declarat că înțelege să-și retragă recursul formulat. Procurorul a solicitat instanței să se ia act de declarația de retragere. C U R T E A Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Caraș Severin –Secția penală, prin sentința nr.120 din 10 iunie 2002, a respins contestația la executare, formulată de condamnatul L.D., aflat în executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.77 din 14 septembrie 2000 pronunțată de același tribunal.

În motivarea cererii, contestatorul condamnat a arătat că, judecata în fond a avut loc fără să aibă cunoștință de proces și fără să-și fi angajat apărător și că se impune aplicarea dispozițiilor art.15 din Codul penal, privind aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive invocând dispozițiile O.G.nr.207/2000. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, apel respins prin decizia nr.395/A din 16 octombrie 2002 a Secției penale de la Curtea de Apel Timișoara, ca nefondat. S-a motivat că aplicarea dispozițiilor art.15 din Codul penal este facultativă iar în cazul contestatorului nu se justifică deoarece pedeapsa de 5 ani este rezultanta contopirii, pedepsei aplicate pentru săvârșirea a 4 infracțiuni aflate în concurs, numărul faptelor și natura lor relevând un grad bine determinat de pericol social al condamnatului.

În termenul legal, prin memoriul trimis din Penitenciarul Deva, contestatorul condamnat a declarat recurs nemotivat, pe care și l-a retras în ședința de judecată. Referitor la cererea condamnatului, Curtea constată că potrivit dispozițiilor cuprinse în art.385 4 alin.2 din Codul de procedură penală, părțile pot retrage recursul, conform art.369 din același cod, care se aplică în mod corespunzător. Reglementările referitoare la apel, aplicabile și recursului, prevăd ca până la încheierea dezbaterilor la instanța de apel –aplicabil și la recurs, oricare dintre părți își poate retrage apelul –respectiv recursul declarat, fie personal, fie prin mandat special. Având în vedere că, în cauză, condamnatul prezent în instanță a declarat că își retrage recursul, Secția penală a Curții Supreme de Justiție, conform art.385 4 alin.2 raportat la art.369 din Codul de procedură penală, va lua act de retragerea recursului declarat de L.D.

și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E : Ia act de retragerea recursului declarat de condamnatul L.D., împotriva deciziei penale nr.395/A din 16 octombrie 2002 a Curții de Apel Timișoara. Obligă condamnatul la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată, în ședință publică, azi 4 februarie 2003.