ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 525/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de condamnatul L.D. împotriva deciziei

penale nr.395/A din 16 octombrie 2002 a Curții de Apel Timișoara.

A

fost lipsă recurentul condamnat, aflat în stare de detenție.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

La

dosar a fost depusă declarația condamnatului, atestată prin procesul-verbal

înregistrat sub nr.6087 din 27 ianuarie 2003 de comandantul penitenciarului

Deva, prin care acesta a declarat că înțelege să-și retragă recursul formulat.

Procurorul

a solicitat instanței să se ia act de declarația de retragere.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul

Caraș Severin –Secția penală, prin sentința nr.120 din 10 iunie 2002, a respins

contestația la executare, formulată de condamnatul L.D., aflat în executarea

pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.77 din 14

septembrie 2000 pronunțată de același tribunal.

În

motivarea cererii, contestatorul condamnat a arătat că, judecata în fond a avut

loc fără să aibă cunoștință de proces și fără să-și fi angajat apărător și că

se impune aplicarea dispozițiilor art.15 din Codul penal, privind aplicarea

legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive invocând

dispozițiile O.G.nr.207/2000.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel inculpatul, apel respins prin decizia nr.395/A

din 16 octombrie 2002 a Secției penale de la Curtea de Apel Timișoara, ca

nefondat.

S-a

motivat că aplicarea dispozițiilor art.15 din Codul penal este facultativă iar

în cazul contestatorului nu se justifică deoarece pedeapsa de 5 ani este

rezultanta contopirii, pedepsei aplicate pentru săvârșirea a 4 infracțiuni

aflate în concurs, numărul faptelor și natura lor relevând un grad bine

determinat de pericol social al condamnatului.

În

termenul legal, prin memoriul trimis din Penitenciarul Deva, contestatorul

condamnat a declarat recurs nemotivat, pe care și l-a retras în ședința de

judecată.

Referitor

la cererea condamnatului, Curtea constată că potrivit dispozițiilor cuprinse în

art.385

4

alin.2 din Codul de procedură penală, părțile pot retrage

recursul, conform art.369 din același cod, care se aplică în mod corespunzător.

Reglementările

referitoare la apel, aplicabile și recursului, prevăd  ca până la încheierea

dezbaterilor la instanța de apel –aplicabil și la recurs, oricare dintre părți

își poate retrage apelul –respectiv recursul declarat, fie personal, fie prin

mandat special.

Având

în vedere că, în cauză, condamnatul prezent în instanță a declarat că își

retrage recursul, Secția penală a Curții Supreme de Justiție, conform art.385

4

alin.2 raportat la art.369 din Codul de procedură penală, va lua act de

retragerea recursului declarat de L.D. și îl va obliga pe recurent la plata

cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E :

Ia

act de retragerea recursului declarat de condamnatul L.D., împotriva deciziei

penale nr.395/A din 16 octombrie 2002 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă

condamnatul la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 4 februarie 2003.