ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 633/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 14 martie 2000 la Judecătoria Cluj Napoca reclamanta S.C. M.B. S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. P. S.A. solicitând: 1) să se constate că asupra căilor de acces, platforma betonată și rampa de încărcare-descărcare întabulate în C.F. nr. 2296 Cluj Napoca nr.top 1222/1/2, 1222/2/2 și 1222/3/2 ea și pârâta au un drept de proprietate indiviz; 2) să dispună rectificarea în C.F. nr. 2296 Cluj Napoca în sensul înscrierii dreptului de proprietate menționat mai sus în favoarea sa iar al pârâtei asupra nr.top 1222/1/2, 1222/2/2 și 1222/3/2. În drept a invocat dispozițiile art. 969 C. civ.

și Decretul-Lege nr. 115/1938. În motivare a arătat că S.C. M.B. S.A. s-a înființat în anul 1991 prin desprinderea din S.C. P. S.A. Cu acest prilej s-a încheiat între cele două societăți comerciale un protocol care stipula la art. 8 alin. (1) că „S.C. P. S.A. împreună cu viitoarea societate comercială – M.B.– vor utiliza în comun și în indiviziune căile de acces, platformele betonate, rampele de încărcare-descărcare etc. fără a putea fi partajate”. Pârâta și-a întabulat dreptul de proprietate exclusivă în C.F. nr. 2296 Cluj Napoca încălcând înțelegerea cuprinsă la art. 8 alin. (1) din Protocol. Prin încheierea cu nr.1098 din 15 februarie 2001 Judecătoria Cluj Napoca și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Cluj.

Prin cererea înregistrată la data de 13 octombrie 1999 la Tribunalul Cluj reclamanta S.C. P. S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. M.B. S.A., cerând: 1) rectificarea C.F. nr. 2315 nr.topo 1222/3/1 poziția 13 în sensul restrângerii suprafeței de 6908 mp întabulate de către S.C. M.B. S.A. cu suprafața corespunzătoare spațiului denumit „cântar basculă” pe care pârâta și l-a înscris abuziv în C.F. și care în fapt are suprafața de 56,35 mp; 2) obligarea S.C. M.B. S.A. la plata de despăgubiri în valoare de 325.741.617 lei pentru folosirea fără drept a unor spații proprietatea S.C. P. S.A., sumă precizată ulterior la echivalentul în valută la suma de 20.079 U.S.D. În drept a invocat art. 998 C. civ.

și Decretul nr. 115/1938. În motivare reclamanta a arătat că pârâta și-a înscris în C.F. ca proprietate suprafața de 10,63 mp fără a avea nici o justificare legală sau convențională. Imobilul din litigiu este de fapt inclus sub altă denumire în C.F. 2296 Cluj Napoca proprietatea S.C. P. S.A. Al doilea capăt de cerere are ca obiect despăgubirile pretinse pe o perioadă de 3 ani retroactiv pentru folosirea fără drept a patru imobile proprietatea S.C. P. S.A. La data de 3 octombrie 2000 S.C. P. S.A. și-a precizat acțiunea solicitând obligarea S.C. M.B. S.A. și la plata sumei de 557,75 U.S.D. pentru folosința fără drept a imobilelor începând de la data introducerii acțiunii și până la eliberarea efectivă a acestora.

S-a mai cerut corectarea mențiunilor făcute în C.F. ca urmare a sistării indiviziunii prin dezmembrarea numerelor topografice existente, repartizarea acestora pe numere topografice noi, în conformitate cu mărimea suprafețelor întabulate. În ce privește sistarea indiviziunii, S.C. P. S.A. a arătat că s-au comis erori grave cu ocazia ieșirii din indiviziune a celor două societăți care trebuie corectate. În ședința publică din 24 ianuarie 2001 S.C. P. S.A. a precizat că a fuzionat cu S.C. M. S.A. Râmnicu Vâlcea și în prezent poartă denumirea de S.C. M. S.A., sucursala Cluj Napoca. La data de 9 mai 2001 S.C. P. S.A. a depus o nouă precizare de acțiune în conformitate cu actul adițional dintre părți încheiat în data de 31 noiembrie 2000 și în sensul că se renunță la capătul de cerere privind plata sumei de 20.079 U.S.D.

și 557,75 U.S.D. până la eliberarea spațiilor deținute de S.C. P. S.A. cât și privind înțelegerea dintre părți relativ la cheltuielile de judecată. Tribunalul Cluj a conexat cele două cereri de chemare în judecată. Prin sentința civilă nr. 361 din 3 octombrie 2001 Tribunalul Cluj a admis în parte acțiunea S.C. P. S.A. împotriva pârâtei S.C. M.B. S.A. A dispus rectificarea întabulării în C.F. 2296 Baciu și 2315 Baciu și sistarea indiviziunii conform raportului de expertiză întocmit de expert ing.T.V., conform dispozitivului sentinței. Aceeași instanță a respins ca lipsite de obiect capetele de cerere din acțiunea principală privind obligarea pârâților la despăgubiri și ca nefondată acțiunea conexă formulată de S.C.

M.B. S.A. în dosarul nr. 2690/2001 prin care se solicitase constatarea dreptului de proprietate indiviză asupra căilor de acces și respectiv întabularea acelui drept. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, în esență, singura chestiune pusă în discuție prin cele două acțiuni și care rămânea a fi soluționată era problema rectificării cărților funciare în așa fel încât conținutul acestora să corespundă modului de partajare convenit și dispozițiilor legale aplicabile în materie. În același context s-a relevat că prevederile art. 8 din Protocolul încheiat de părți în anul 1991, care consacră acordul de voințe al părților cu privire la rămânerea lor în indiviziune asupra căilor de acces, în condițiile în care, prin natura lor, acestea nu fac obiectul unei coproprietăți forțate, contravin dispozițiilor imperative ale art. 728 C. civ.

S-a reținut de asemenea că potrivit aceluiași Protocol terenul destinat căilor de acces face parte din lotul reclamantei S.C. P. S.A., iar pârâta S.C. M.B. S.A. are în proprietate o altă suprafață de teren de 6908 mp precum și un drept de servitute de trecerere și că drepturile menționate se impun a fi întabulate ca atare. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel S.C. M.B. S.A. Cluj, solicitând schimbarea sentinței în sensul recunoașterii în favoarea sa și al notării în cartea funciară unui drept de servitute care să includă posibilitatea folosirii tuturor căilor de acces, inclusiv în ceea ce privește: - utilizarea platformelor netonate și a rampelor de încărcare-descărcare; - accesul pietonal și al autovehiculelor; - accesul pe calea ferată; - posibilitatea amplasării subterane sau aeriene a unor conducte necesare alimentării cu apă sau gaze naturale.

Prin decizia nr. 37 din 28 februarie 2002 Curtea de Apel Cluj a admis în parte apelul luând act că Protocolul încheiat inițial de părți a fost completat printr-un act adițional intervenit la 30 noiembrie 2000. În dispozitivul deciziei a fost inserat textul actului adițional, precizându-se totodată că se mențin celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel S.C. M.B. S.A. Cluj solicitând schimbarea ei în sensul acordării dreptului de servitute în favoarea ei pe toate căile de acces, platforme betonate și rampe de încărcare-descărcare precum și drept de servitute de trecere pietonală, auto și respectiv pe calea ferată. De asemenea, acordarea dreptului de servitute de trecere aeriană și subterană a conductelor cu utilități apă canal, gaz și înscrierea acestora în C.F.

precum și acordarea dreptului de folosință asupra spațiilor nominalizate mai sus conform actului adițional încheiat între părți la data de 30 noiembrie 2000 și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Prin decizia nr. 37 din 28 februarie 2002 Curtea de Apel Cluj a admis în parte apelul și a schimbat hotărârea atacată constatând că la 30 noiembrie 2000 părțile au încheiat un act adițional la Protocolul din 15 martie 1991 care a statuat că face parte din această decizie. A menținut restul dispozițiilor sentinței. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în esență că prin protocolul încheiat la 15 iulie 1991 între S.C. P.S.A. (ulterior S.C. M. S.A., apoi S.C. V.P. S.A., sucursala Cluj,) și S.C.

M.B.– se reglementa predarea-primirea mijloacelor fixe și circulante precum și modul de folosire a utilităților în comun de pe platforma Baciu. La 30 noiembrie 2000 s-a încheiat între părți un act adițional la acest protocol, prin care părțile au arătat că sunt de acord cu modificarea hotărârii instanței de apel. În ce privește celelalte susțineri ale apelantei instanța de apel a reținut că instanța de fond a făcut o analiză corectă și temeinică a raporturilor juridice dintre părți atât prin prisma protocolului din 1991, a actelor adiționale încheiate ulterior, precum și a raportului deexpertiză tehnică întocmit în cauză de ing. T.V. Împotriva acestei hotărâri S.C. M.B. S.A. a declarat recurs invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 6 și 10 C. proc.

civ. și criticând în esență hotărârea pentru că nu a ținut seama de protocolul încheiat între părți în anul 1995. În acest context recurenta a solicitat acordarea dreptului de servitute de trecere pietonală, auto, pe calea ferată și a conductelor cu utilități (apă, gaz) în favoarea sa și înscrierea acestui drept în cartea funciară. Recursul este nefondat. În acest sens Curtea are în vedere că potrivit reglementărilor cuprinse în art. 299-316 C. proc. civ. pot fi atacate cu recurs numai acele hotărâri definitive date fără drept de apel ori care au fost pronunțate în apel. Așa fiind este de principiu că recurenta nu este îndreptățită să formuleze direct în recurs critici asupra cărora instanța de apel nu a fost investită să se pronunțe.

În speță majoritatea criticilor formulate în susținerea recursului – și care se referă la ignorarea de către instanța de fond a clauzelor protocolului încheiat de părți – nu se regăsesc în motivarea apelului făcut de către aceeași parte. Fiind formulate cu încălcarea principiului mai sus amintit – exprimat și în adagiul latin „non omisso medio” – aceste critici nu pot fi primite. În același timp Curtea reține că, pe lângă reiterarea unor argumente referitoare la dreptul său de servitute recurenta a readus în discuție, într-o formă ambiguă și chestiunea unui eventual drept de proprietate indiviză pe care l-ar avea asupra terenului pe care sunt amplasate căile de comunicație care au format obiectul litigiului.

Nici aceste critici nu pot fi primite deoarece sunt lipsite de suport legal și probatoriu, iar pe de altă parte dezlegarea dată de instanța de fond chestiunii întinderii drepturilor de proprietate ale părților este pe deplin susținută de materialul probatoriu administrat în cauză. Reținând deci că în cauză nu își găsesc incidența nici una dintre prevederile art. 304 C. proc. civ. Curtea va face aplicarea art. 312 alin. (1) din același cod, respingând recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. M.B. S.A. Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 37 din 28 februarie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2004.