ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 633/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 14

martie 2000 la Judecătoria Cluj Napoca reclamanta S.C. M.B. S.A. a chemat în

judecată pe pârâta S.C. P. S.A. solicitând:

1) să se constate că asupra căilor de

acces, platforma betonată și rampa de încărcare-descărcare întabulate în C.F.

nr. 2296 Cluj Napoca nr.top 1222/1/2, 1222/2/2 și 1222/3/2 ea și pârâta au un

drept de proprietate indiviz;

2) să dispună rectificarea în C.F. nr.

2296 Cluj Napoca în sensul înscrierii dreptului de proprietate menționat mai

sus în favoarea sa iar al pârâtei asupra nr.top 1222/1/2, 1222/2/2 și 1222/3/2.

În drept a invocat dispozițiile art. 969

C. civ. și Decretul-Lege nr. 115/1938.

În motivare a arătat că S.C. M.B. S.A.

s-a înființat în anul 1991 prin desprinderea din S.C. P. S.A. Cu acest prilej

s-a încheiat între cele două societăți comerciale un protocol care stipula la

art. 8 alin. (1) că „S.C. P. S.A. împreună cu viitoarea societate comercială –

M.B.– vor utiliza în comun și în indiviziune căile de acces, platformele

betonate, rampele de încărcare-descărcare etc. fără a putea fi partajate”.

Pârâta și-a întabulat dreptul de proprietate exclusivă în C.F. nr. 2296 Cluj

Napoca încălcând înțelegerea cuprinsă la art. 8 alin. (1) din Protocol.

Prin încheierea cu nr.1098 din 15

februarie 2001 Judecătoria Cluj Napoca și-a declinat competența în favoarea

Tribunalului Cluj.

Prin cererea înregistrată la data de 13

octombrie 1999 la Tribunalul Cluj reclamanta S.C. P. S.A. a chemat în judecată

pe pârâta S.C. M.B. S.A., cerând:

1) rectificarea C.F. nr. 2315 nr.topo

1222/3/1 poziția 13 în sensul restrângerii suprafeței de 6908 mp întabulate de

către S.C. M.B. S.A. cu suprafața corespunzătoare spațiului denumit „cântar

basculă” pe care pârâta și l-a înscris abuziv în C.F. și care în fapt are

suprafața de 56,35 mp;

2) obligarea S.C. M.B. S.A. la plata de

despăgubiri în valoare de 325.741.617 lei pentru folosirea fără drept a unor

spații proprietatea S.C. P. S.A., sumă precizată ulterior la echivalentul în

valută la suma de 20.079 U.S.D.

În drept a invocat art. 998 C. civ. și

Decretul nr. 115/1938.

În motivare reclamanta a arătat că pârâta

și-a înscris în C.F. ca proprietate suprafața de 10,63 mp fără a avea nici o

justificare legală sau convențională. Imobilul din litigiu este de fapt inclus

sub altă denumire în C.F. 2296 Cluj Napoca proprietatea S.C. P. S.A.

Al doilea capăt de cerere are ca obiect

despăgubirile pretinse pe o perioadă de 3 ani retroactiv pentru folosirea fără

drept a patru imobile proprietatea S.C. P. S.A.

La data de 3 octombrie 2000 S.C. P. S.A.

și-a precizat acțiunea solicitând obligarea S.C. M.B. S.A. și la plata sumei de

557,75 U.S.D. pentru folosința fără drept a imobilelor începând de la data

introducerii acțiunii și până la eliberarea efectivă a acestora. S-a mai cerut

corectarea mențiunilor făcute în C.F. ca urmare a sistării indiviziunii prin

dezmembrarea numerelor topografice existente, repartizarea acestora pe numere

topografice noi, în conformitate cu mărimea suprafețelor întabulate.

În ce privește sistarea indiviziunii,

S.C. P. S.A. a arătat că s-au comis erori grave cu ocazia ieșirii din

indiviziune a celor două societăți care trebuie corectate.

În ședința publică din 24 ianuarie 2001

S.C. P. S.A. a precizat că a fuzionat cu S.C. M. S.A. Râmnicu Vâlcea și în

prezent poartă denumirea de S.C. M. S.A., sucursala Cluj Napoca.

La data de 9 mai 2001 S.C. P. S.A. a

depus o nouă precizare de acțiune în conformitate cu actul adițional dintre

părți încheiat în data de 31 noiembrie 2000 și în sensul că se renunță la

capătul de cerere privind plata sumei de 20.079 U.S.D. și 557,75 U.S.D. până la

eliberarea spațiilor deținute de S.C. P. S.A. cât și privind înțelegerea dintre

părți relativ la cheltuielile de judecată.

Tribunalul Cluj a conexat cele două

cereri de chemare în judecată.

Prin sentința civilă nr. 361 din 3

octombrie 2001 Tribunalul Cluj a admis în parte acțiunea S.C. P. S.A. împotriva

pârâtei S.C. M.B. S.A. A dispus rectificarea întabulării în C.F. 2296 Baciu și

2315 Baciu și sistarea indiviziunii conform raportului de expertiză întocmit de

expert ing.T.V., conform dispozitivului sentinței.

Aceeași instanță a respins ca lipsite de

obiect capetele de cerere din acțiunea principală privind obligarea pârâților

la despăgubiri și ca nefondată acțiunea conexă formulată de S.C. M.B. S.A. în

dosarul nr. 2690/2001 prin care se solicitase constatarea dreptului de

proprietate indiviză asupra căilor de acces și respectiv întabularea acelui

drept.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut

că, în esență, singura chestiune pusă în discuție prin cele două acțiuni și

care rămânea a fi soluționată era problema rectificării cărților funciare în

așa fel încât conținutul acestora să corespundă modului de partajare convenit

și dispozițiilor legale aplicabile în materie.

În același context s-a relevat că

prevederile art. 8 din Protocolul încheiat de părți în anul 1991, care consacră

acordul de voințe al părților cu privire la rămânerea lor în indiviziune asupra

căilor de acces, în condițiile în care, prin natura lor, acestea nu fac

obiectul unei coproprietăți forțate, contravin dispozițiilor imperative ale

art. 728 C. civ.

S-a reținut de asemenea că potrivit

aceluiași Protocol terenul destinat căilor de acces face parte din lotul

reclamantei S.C. P. S.A., iar pârâta S.C. M.B. S.A. are în proprietate o altă

suprafață de teren de 6908 mp precum și un drept de servitute de trecerere și

că drepturile menționate se impun a fi întabulate ca atare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

apel S.C. M.B. S.A. Cluj, solicitând schimbarea sentinței în sensul

recunoașterii în favoarea sa și al notării în cartea funciară unui drept de

servitute care să includă posibilitatea folosirii tuturor căilor de acces,

inclusiv în ceea ce privește:

- utilizarea platformelor netonate și a

rampelor de încărcare-descărcare;

- accesul pietonal și al autovehiculelor;

- accesul pe calea ferată;

- posibilitatea amplasării subterane sau

aeriene a unor conducte necesare alimentării cu apă sau gaze naturale.

Prin decizia nr. 37 din 28 februarie 2002

Curtea de Apel Cluj a admis în parte apelul luând act că Protocolul încheiat

inițial de părți a fost completat printr-un act adițional intervenit la 30

noiembrie 2000.

În dispozitivul deciziei a fost inserat

textul actului adițional, precizându-se totodată că se mențin celelalte

dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

apel S.C. M.B. S.A. Cluj solicitând schimbarea ei în sensul acordării dreptului

de servitute în favoarea ei pe toate căile de acces, platforme betonate și

rampe de încărcare-descărcare precum și drept de servitute de trecere

pietonală, auto și respectiv pe calea ferată. De asemenea, acordarea dreptului

de servitute de trecere aeriană și subterană a conductelor cu utilități apă

canal, gaz și înscrierea acestora în C.F. precum și acordarea dreptului de

folosință asupra spațiilor nominalizate mai sus conform actului adițional

încheiat între părți la data de 30 noiembrie 2000 și obligarea la plata

cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 37 din 28 februarie 2002

Curtea de Apel Cluj a admis în parte apelul și a schimbat hotărârea atacată

constatând că la 30 noiembrie 2000 părțile au încheiat un act adițional la

Protocolul din 15 martie 1991 care a statuat că face parte din această decizie.

A menținut restul dispozițiilor sentinței.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut

în esență că prin protocolul încheiat la 15 iulie 1991 între S.C. P.S.A.

(ulterior S.C. M. S.A., apoi S.C. V.P. S.A., sucursala Cluj,) și S.C. M.B.– se

reglementa predarea-primirea mijloacelor fixe și circulante precum și modul de

folosire a utilităților în comun de pe platforma Baciu. La 30 noiembrie 2000

s-a încheiat între părți un act adițional la acest protocol, prin care părțile

au arătat că sunt de acord cu modificarea hotărârii instanței de apel.

În ce privește celelalte susțineri ale

apelantei instanța de apel a reținut că instanța de fond a făcut o analiză

corectă și temeinică a raporturilor juridice dintre părți atât prin prisma

protocolului din 1991, a actelor adiționale încheiate ulterior, precum și a

raportului deexpertiză tehnică întocmit în cauză de ing. T.V.

Împotriva acestei hotărâri S.C. M.B. S.A.

a declarat recurs invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 6 și

10 C. proc. civ. și criticând în esență hotărârea pentru că nu a ținut seama de

protocolul încheiat între părți în anul 1995. În acest context recurenta a

solicitat acordarea dreptului de servitute de trecere pietonală, auto, pe calea

ferată și a conductelor cu utilități (apă, gaz) în favoarea sa și înscrierea

acestui drept în cartea funciară.

Recursul este nefondat.

În acest sens Curtea are în vedere că

potrivit reglementărilor cuprinse în art. 299-316 C. proc. civ. pot fi atacate

cu recurs numai acele hotărâri definitive date fără drept de apel ori care au

fost pronunțate în apel.

Așa fiind este de principiu că recurenta

nu este îndreptățită să formuleze direct în recurs critici asupra cărora

instanța de apel nu a fost investită să se pronunțe.

În speță majoritatea criticilor formulate

în susținerea recursului – și care se referă la ignorarea de către instanța de

fond a clauzelor protocolului încheiat de părți – nu se regăsesc în motivarea

apelului făcut de către aceeași parte.

Fiind formulate cu încălcarea

principiului mai sus amintit – exprimat și în adagiul latin „non omisso medio”

– aceste critici nu pot fi primite.

În același timp Curtea reține că, pe

lângă reiterarea unor argumente referitoare la dreptul său de servitute

recurenta a readus în discuție, într-o formă ambiguă și chestiunea unui

eventual drept de proprietate indiviză pe care l-ar avea asupra terenului pe

care sunt amplasate căile de comunicație care au format obiectul litigiului.

Nici aceste critici nu pot fi primite

deoarece sunt lipsite de suport legal și probatoriu, iar pe de altă parte

dezlegarea dată de instanța de fond chestiunii întinderii drepturilor de

proprietate ale părților este pe deplin susținută de materialul probatoriu

administrat în cauză.

Reținând deci că în cauză nu își găsesc

incidența nici una dintre prevederile art. 304 C. proc. civ. Curtea va face

aplicarea art. 312 alin. (1) din același cod, respingând recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta S.C. M.B. S.A. Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 37 din 28

februarie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie

2004.