ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5279/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5279/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 46 din 10

februarie 2000, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 4464/1999, în baza

art. 276 alin. (4), raportat la art. 276 alin. (1) și (3) și art. 277 alin. (2)

C. pen., prin schimbarea calificării juridice din rechizitoriu a condamnat pe

inculpatul K.S.K., la:

- 12 ani închisoare, pentru

distrugere și semnalizare falsă. În baza art. 178 alin. (2) C. pen., prin

recalificarea faptei descrise în rechizitoriu a condamnat pe același inculpat

la:

- 3 ani închisoare pentru ucidere

din culpă.

În baza art. 184 alin. (2) și (4) C.

pen., prin completarea calificării juridice din rechizitor, a condamnat pe

același inculpat la două pedepse de:

- 2 ani închisoare, pentru ucidere

din culpă.

În baza art. 184 alin. (1) și (3) C.

pen., prin completarea calificării juridice din rechizitoriu, a condamnat pe

același inculpat la două pedepse de:

- un an închisoare, pentru vătămare

corporală din culpă. În baza art. 38 alin. (1) din Decretul 328/1966 a

condamnat pe același inculpat la:

- 5 ani închisoare, pentru părăsirea

locului accidentului.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea

de 12 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 3 ani închisoare, inculpatul urmând

să execute pedeapsa de 15 ani închisoare.

Pe durata și în condițiile art. 71 C.

pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor, prevăzute de art. 64 C.

pen.

A respins cererea de înființare a

sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatului, formulată de partea

civilă Spitalul Clinic Județean Arad, și a menținut măsura ridicării

sechestrului asigurator instituit la data de 7 august 1999, prin Ordonanța

parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, nr. 795/P/1999.

A constatat că prejudiciul cauzat

părții civile Compania Națională C.F.R., Regionala Căi Ferate Timișoara, în

cuantum de 847.527.573 lei, a fost reparat integral prin plată.

A constatat că prejudiciul cauzat

părții civile Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători, Agenția

Zonală Timișoara a fost reparat parțial prin plata sumei de 6.602.417.556 lei

și 400.000 dolari SUA și a obligat pe inculpat, în solidar cu partea civilă

responsabilă B.F., să plătească părții civile suma de 726.867 dolari, cu titlu

de despăgubiri civile.

A constatat că prejudiciul cauzat

părții civile Spitalul Clinic Județean Arad a fost reparat parțial prin plata

sumei de 2.763.600 lei și a obligat inculpatul în solidar cu partea civilă

responsabilă B.F., să plătească părții civile suma de 110.606.287 lei, cu titlu

de despăgubiri civile.

S-a luat act de tranzacția încheiată

între partea civilă P.T.I., și asiguratul A.V.A. din Germania.

„Subsemnatul P.T.I., a declarat că:

- am citit prezentul act și cunosc

consecințele sale;

- prin primirea sumei menționate la pct.

1 (15.000.000 lei) nu mai am nici un fel de pretenție, de orice natură,

prezentă sau viitoare.

- prin semnarea prezentei

tranzacții, renunț definitiv și irevocabil la orice fel de drept, prezent sau

viitor, cu privire la orice fel de despăgubiri materiale, morale, sau orice fel

de cheltuieli, accesorii, rezultând din accidentul de circulație din data de 6

august 1999, împotriva d - lui K.S.K., și sau a asiguratorului turc B.F.,

Istambul, Turcia, și sau a mandatarilor acesteia în România.”

A admis în parte cererea părții

civile D.A.L., și a obligat pe inculpat, în solidar cu partea civilă

responsabilă B.F., să plătească părții civile suma de 253.012.545 lei cu titlu

de despăgubiri civile, din care 103.012.545 lei, cu titlu de daune materiale și

150.000.000 lei cu titlu de daune morale.

A obligat pe inculpat în solidar cu

partea civilă responsabilă B.F., să plătească părții civile D.A.L., pe seama

minorei D.F.L., suma de 488.400.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, din

care 350.000.000 lei daune morale și 138.400.000 lei cu titlu de prestație

globală, reprezentând pensie de întreținere până la împlinirea de către minoră

a vârstei de 18 ani.

A admis în parte acțiunea părții

civile R.I. și a obligat inculpatul, în solidar cu partea civilă responsabilă B.F.,

să plătească părții civile suma de 408.710.000 lei cu titlu de despăgubiri

civile, din care 400.000.000 lei daune morale și 8.710.000 lei, daune materiale

și a constatat că prejudiciul a fost reparat în parte pentru suma de

302.500.000 lei.

A admis în parte acțiunea părții

civile P.V. exercitată în numele minorului P.A., și a obligat pe inculpat în

solidar cu partea responsabilă civilmente B.F., să plătească părții civile suma

de 100.000.000 lei, cu titlu de daune morale și a constatat că prejudiciul este

reparat în parte pentru suma de 17.500.000 lei.

A respins acțiunea părții civile P.V.,

exercitată în nume propriu și a constatat că prejudiciul a fost recuperat.

A admis în parte acțiunea părții

civile B.E., și a obligat pe inculpat, în solidar cu partea civilă responsabilă

B.F., să plătească părții civile suma de 133.384.630 lei, cu titlu de

despăgubiri civile, din care 100.000.000 lei, daune morale și 33.384.630 lei,

daune materiale și a constatat că prejudiciul este reparat în parte pentru suma

de 20.000.000 lei.

A obligat pe inculpat, în solidar cu

partea responsabilă civilmente B.F., să plătească părții civile D.A.L., suma de

12.500.000 lei, iar părții civile P.V., suma de 20.000.000 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare.

A obligat inculpatul, să plătească

statului, în solidar cu partea civilă responsabilă B.F., suma de 15.000.000

lei, cheltuieli judiciare, iar din fondurile Ministerului Justiției, a dispus

virarea în contul Baroului Arad a sumei de 200.000 lei, onorar avocat din

oficiu.

Pentru a pronunța astfel, Tribunalul

Arad a reținut că:

În seara de 6 august 1999, în jurul

orelor 20,00, inculpatul conducea un autoturism, înspre Arad, pe D.N. 7;

datorită vitezei excesive și a neatenției, inculpatul a observat cu întârziere

semaforul aflat pe culoarea roșie, la o trecere de nivel peste calea ferată,

astfel că, nerespectând interdicția de a trece peste calea ferată, a pătruns în

intersecție și a intrat în coliziune cu trenul rapid nr. 355 – 2, care circula

pe ruta Budapesta – Cluj.

În urma impactului, semiremorca

autoturismului a fost ruptă în două, locomotiva și patru vagoane ale trenului

au deraiat, fiind distruse aproape în totalitate, iar un autoturism Dacia 1300,

proprietatea părții vătămate P.V., a fost avariat.

În urma impactului dintre autotir și

tren au suferit leziuni părțile vătămate P.T.I. (10 – 12 zile îngrijiri

medicale), R.I. (90 – 100 zile îngrijiri medicale), B.E. (70 – 80 de zile

îngrijiri medicale), și minorul P.A., aflat în autoturismul avariat al tatălui

său (25 zile îngrijiri medicale).

De asemenea, după producerea catastrofei

de cale ferată, victima D.G.S. a decedat, acesta fiind electrocutat la locul

catastrofei, în timp ce încerca să ajute persoanele accidentate. Din raportul

medico – legal, rezultând că moartea victimei a fost violentă și că s-a datorat

complicațiilor toxico – septice, consecutiv arsurilor de gradul III – IV, pe

20%, din suprafața corpului, instanța a apreciat că moartea victimei a fost

cauzată de catastrofa de cale ferată, urmare impactului din tren și autotir

fiind creat câmpul cauzal în care victima a fost electrocutată, intervenția

acestuia pentru a ajuta fiind justificată în condițiile în care, la locul

catastrofei, se aflau persoane care aveau nevoie de ajutor, astfel că vor fi

înlăturate susținerile asiguratorului, potrivit cărora între moartea victimei

și catastrofa de cale ferată nu există raport de cauzalitate, victima fiind

electrocutată datorită neatenției proprii și nu datorită impactului dintre tren

și autotir.

După producerea catastrofei,

inculpatul a fugit, acesta nefiind depistat pe parcursul procesului.

La individualizarea pedepselor ce au

fost aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere pericolul social al

faptelor, modalitatea de săvârșire, precum și consecințele acestora.

În cauză, partea civilă Spitalul

Clinic Județean Arad, concomitent cu constituirea de parte civilă, a solicitat instituirea

unui sechestru asigurator asupra bunurilor inculpatului, fără individualizarea

bunurilor, întrucât în speță; repararea prejudiciului este garantată de către

Societatea de Asigurări, instanța a respins cererea, apreciind că nu sunt

îndeplinite condițiile art. 163 C. proc. pen.

Prin încheierea de ședință din 30

septembrie 1999, a fost admisă plângerea părții civile responsabile, B.F. și

s-a dispus ridicarea sechestrului asigurator, întrucât în faza de urmărire penală,

asupra semiremorcii, s-a instituit sechestrul asigurator, astfel că instanța în

baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., în baza celor mai sus arătate, a

menținut măsura ridicării sechestrului asigurator luată prin încheierea de

ședință din 30 septembrie 1999.

La soluționarea laturii civile a

cauzei, instanța a reținut următoarele:

Partea vătămată Compania Națională

C.F.R., Regionala Căi Ferate Timișoara, s-a constituit parte civilă în cauză

pentru degradările aduse căii ferate, prejudiciul fiind integral reparat,

astfel că instanța în baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., raportat la

art. 998 C. civ., a constatat repararea integrală a prejudiciului în cuantum de

847.527.573 lei.

Partea vătămată Societatea Națională

de Transporturi Feroviare de Călători C.F.R., Călători S.A. București, Agenția

Zonală Timișoara s-a constituit parte civilă pentru prejudiciul cauzat prin

avarierea locomotivei și cheltuielile adiacente generate de aceasta, în sumă de

6.602.417.556 lei, pentru această sumă prejudiciul fiind reparat; s-a

constituit de asemenea parte civilă cu suma de 1.126.867 dolari SUA, suma

reprezentând contravaloarea celor patru vagoane avariate, din care asiguratorul

a achitat suma de 400.000 dolari SUA, acesta fiind de acord cu plata

despăgubirilor, în cuantum total de 800.000 dolari, sens în care a făcut și o

ofertă către partea civilă.

Din înscrisurile de la dosar,

instanța a reținut că valoarea de înlocuire a celor patru vagoane, avariate de

evenimentul de cale ferată este de 274.040.000 HUF, calculate în moneda

statului maghiar, proprietarul vagoanelor, sumă echivalentă cu 1.126.867 dolari

SUA, potrivit raporturilor de paritate HUF/ dolar.

Așa fiind, instanța în baza art. 14 alin.

(3) lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a constatat reparat

parțial prejudiciul cauzat părții civile Societatea Națională de Transport

Feroviar de Călători, Agenția Zonală Timișoara, pentru suma de 6.602.417.556

lei, 400.000 dolari SUA, iar în baza art. 14 alin. (3), lit. b) C. proc. pen.,

raportat la art. 1000 alin. (3), C. civ., instanța a obligat pe inculpat în

solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. B.F., la plata către partea

civilă a sumei de 726.857 dolari SUA, cu titlu de despăgubiri civile, suma

reprezentând diferența dintre prejudiciul cauzat părții maghiare și suma achitată

de asigurator (400.000 dolari).

Asiguratorul a achitat părții civile

Spitalul Clinic Județean Arad, suma de 2.763.600 lei, reprezentând cheltuieli

de spitalizare ale părților vătămate P.A., R.I., și B.E., rămânând neachitată

suma de 110.606.287 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale victimei D.G.F.

Apreciind, potrivit celor mai sus

arătate, că electrocutarea victimei, respectiv moartea acesteia, a fost

determinată de catastrofa de cale ferată produsă din culpa inculpatului,

instanța, constatând repararea parțială a prejudiciului către partea civilă

Spitalul Clinic Județean Arad pentru suma de 2.763.600 lei, în baza art. 14 alin.

(3), lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 1000 alin. (3), C. civ. a obligat

pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente B.F., la plata către

partea civilă a sumei de 110.606.287 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

Partea vătămată P.T.I., s-a

constituit parte civilă în cauză cu suma de 15.000.000 lei suma fiind achitată

integral de către asigurator, sens în care a fost încheiată tranzacția; așa

fiind în baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 221 C.

proc. civ., instanța a luat act de tranzacția încheiată între părți.

În cauză, partea vătămată D.A.L.,

soția victimei D.G.F., s-a constituit parte civilă atât în nume propriu cât și

în reprezentarea fiicei sale minore D.F.L., cu sumă totală de 140.000 mărci

germane, respectiv contravaloarea acestei sume la data executării plății din

care 102,171 mărci germane, sau contravaloarea de 1.071.545 lei, cu titlu de

daune materiale, iar diferența de 37.829 mărci germane cu titlu de daune

morale.

Potrivit concluziilor scrise depuse

de partea vătămată, suma de 140.000 mărci germane, solicitată se compune din

suma de 642.052.000 lei cu titlu de daune materiale și 558.000.000 lei cu titlu

de daune morale, avându-se în vedere raportul de schimb valutar marcă – leu,

respectiv suma de 8.600 lei pentru o marcă germană.

Suma de 642.052.000 lei, solicitată

de partea vătămată cu titlu de despăgubiri civile materiale, potrivit

susținerii părții vătămate, se compune din 13.440.000 lei, reprezentând

pierderile suferite pe timp de 48 zile cât victima a fost spitalizată,

avându-se în vedere că aceasta realiza un venit net lunar de 2.400.000 lei și

plata unui însoțitor permanent cu 100.000 lei/ zi, suma de 90.000.000 lei,

reprezentând cheltuielile cu pomenile de înmormântare, respectiv cele 9 zile, 6

săptămâni, și un an, potrivit obiceiului locului, suma de 9.212.545 lei,

reprezentând cheltuieli făcute cu înmormântarea și priveghiul, suma de

228.000.000 lei, reprezentând aportul victimei în gospodărie până la

pensionare; suma de 302.000.000 lei, reprezentând aportul victimei cu jumătate

din salariu pentru creșterea și educarea minorei până la vârsta de 25 ani.

A arătat de asemenea că suma

solicitată cu titlu de daune morale se impune a fi acordată, având în vederea

pierderea de neînlocuit suferită prin decesul soțului, respectiv tatălui.

În ceea ce privește cererea de

despăgubiri civile formulată de D.A.L., în nume propriu, instanța a reținut că

prin decesul soțului său, aceasta a suferit un prejudiciul total de 253.012.545

lei, din care 103.012.545 lei, prejudiciul material și 150.000.000 lei,

prejudiciul moral.

Astfel, în ceea ce privește

prejudiciul material, din declarația martorilor audiați, instanța a reținut că

pe perioada de 48 de zile cât victima a fost spitalizată, respectiv de la data catastrofei

(6 august 1999), până la data decesului (24 septembrie 1999), partea vătămată a

plătit o femeie cu 100.000 lei/ zi, pentru treburile gospodărești, în total

4.800.000 lei; din declarațiile acelorași martori audiați, instanța a reținut

că la înmormântarea victimei au participat foarte mulți oameni, la masa organizată

după înmormântare rămânând circa 200 persoane, meniul pentru o persoană fiind

de circa 150.000 lei, rezultând o cheltuială de 30.000.000 lei; din declarația acelorași

martori, instanța a reținut că a fost organizată pomana de 9 zile de la decesul

victimei, fiind în curs de organizare pomana de 6 săptămâni, de la deces și că

la această pomană au participat circa 100 persoane, meniul fiind la același

preț, în total 15.000.000 lei pentru această pomană cheltuielile ce urmau a fi

făcute și ulterior cu pomenile de 6 luni și de un an, totalul cheltuielilor cu

pomenile făcute și care urmau a fi făcute, 90.000.000 lei.

De asemenea, instanță, s-a reținut

că pentru organizarea înmormântării și a priveghiului victimei, s-au făcut

cheltuielile totale de 821.545 lei, această sumă alăturată sumelor mai sus

arătate, conducând la o sumă totală de 103.012.545 lei, suma reprezentând

cuantumul prejudiciului material cauzat părții vătămate.

În ceea ce privește daunele morale

solicitate instanța a apreciat că acestea sunt justificate și a stabilit

cuantumul acestora la suma de 150.000.000 lei; instanța a apreciat că această

sumă reprezintă o reparație morală justă pentru o femeie tânără (24 de ani),

rămasă prin decesul soțului singură, cu un copil minor în întreținere.

În ceea ce privește celelalte

despăgubiri solicitate, respectiv aportul prin muncă a defunctului în

gospodăria proprie, instanța a apreciat că cererea nu este justificată.

În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C.

proc. pen., raportat la art. 1000 alin. (3) C. civ., instanța a admis în parte

acțiunea civilă a părții civile D.A.L., și a obligat, în solidar cu partea

civilmente responsabilă, să plătească părții civile suma de 253.012.545 lei, cu

titlu de despăgubiri civile, din care 103.012.545 lei, cu titlu de daune materiale

și 150.000 lei daune morale.

În ce privește cererea de

despăgubiri civile formulată de partea civilă D.A.L., în reprezentarea fiicei

sale, minora D.F.L., instanța a apreciat că această cerere este întemeiată, dar

nu în cuantumul solicitat pentru prestația globală.

Astfel, instanța a reținut că

victima a muncit în baza unui contract de prestări servicii, realizând un venit

lunar de 2.400.000 lei; cum familia victimei se compunea din trei persoane, s-a

presupus că acest venit se împărțea în mod egal pentru fiecare membru de

familie, rezultând că pentru creșterea minorei se aloca lunar suma de 800.000

lei.

Cum minora este născută la 18

ianuarie, rezultă că până la împlinirea de către minoră a vârstei de 18 ani

aceasta ar fi beneficiat din partea tatălui său de suma totală de 138.400.000

lei (173 luni x 800.000 lei), suma ce urma a fi acordată cu titlu de prestație

globală, reprezentând pensia de întreținere pe seama minorei până la împlinirea

vârstei de 18 ani și nu 25 de ani cum s-a solicitat, continuarea studiilor de

către minoră până la această vârstă fiind un eveniment incert și imposibil de

dovedit.

În ce privește daunele morale,

instanța a stabilit cuantumul acestora la suma de 350.000.000 lei, apreciind că

suma acordată reprezintă o reparație justă, raportată la faptul că minora va

crește fără ocrotirea și dragostea tatălui său.

Apreciind astfel, în baza art. 14 alin.

(3) lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 1000 alin. (3) C. civ., instanța a

obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata

sumelor mai sus arătate pentru minor, până la împlinirea vârstei de 18 ani.

Partea vătămată R.I. s-a constituit

parte civilă cu suma de 300.000.000 lei, ulterior majorându-și pretențiile la

suma de 500.000.000 lei, suma pretinsă reprezentând prejudiciul moral și

material.

Asiguratorul a achitat părții

civile, parte din suma pretinsă, respectiv suma de 302.500.000 lei, în două

tranșe.

În ceea ce privește prejudiciul

material, instanța a apreciat că partea vătămată a probat un prejudiciu de

8.710.000 lei, suma compunându-se din venitul nerealizat ca urmare a faptului

că partea vătămată se afla în concediul medical de la data producerii

accidentului, respectiv suma de 8.400.000 lei, (7 luni x 1.200.000 lei lunar)

și suma de 210.000 lei plătită pentru cazarea la un hotel din Arad, partea

vătămată fiind din Cluj-Napoca.

În ceea ce privește daunele morale,

instanța a apreciat cererea ca fiind justificată și a stabilit cuantumul

acestora în sumă de 400.000.000 lei, având în vedere suferința fizică la care a

fost supusă partea vătămată pe o perioadă de 90 – 100 zile necesare pentru vindecarea

sa, și având în vedere că partea vătămată se află în continuarea tratamentului.

Instanța a obligat pe inculpat, în

solidar cu partea civilă responsabilă, la plata sumei de 408.710.000 lei cu

titlu de daune morale și materiale pentru partea vătămată R.I.

Partea vătămată P.V. s-a constituit

parte civilă pentru suma totală de 600.000.000 lei, atât în nume propriu, cât

și în reprezentarea fiului său minor P.A.

În nume propriu, partea vătămată a

solicitat suma de 240.000.000 lei, compusă din prejudiciul material pentru suma

de 40.000.000 lei, (30.000.000 lei, reparația autoturismului avariat și

10.000.000 lei, prejudiciul cauzat de nefolosința autoturismului) și 200.000.000

lei, daune morale; în numele minorului partea vătămată a solicitat suma de

360.000.000 lei, compusă din prejudiciu material (10.000.000 lei, medicamente,

alimente și controale medicale minor, 10.000.000 lei, folos nerealizat ca

urmare a degradării autoturismului) și daune morale în cuantum de 340.000.000

lei.

În ceea ce privește acțiunea părții

civile P.V., exercitată în numele minorului, instanța a reținut că s-a plătit

pe seama minorului suma de 17.500.000 lei, suma plătită reprezentând plata pentru

medicamente și avans pentru daune morale (15.000.000 lei).

Din probatoriul administrat, nu s-a

constatat existența unei probe prin care partea civilă să facă dovada

cumpărării de medicamente pentru minor și nici de existența vreunui prejudiciu

cauzat minorului prin nefolosirea autoturismului avariat.

S-a apreciat însă de către instanță

că raportat la numărul de îngrijiri medicale necesar pentru vindecarea

minorului (25 de zile) și la vârsta acestuia, minorul a avut de îndurat atât

suferințe de ordin psihic, cât și de ordin fizic, astfel că a acordat suma de

100.000.000 lei daune morale.

În baza art. 14 alin. (3), lit. b) C.

proc. pen., raportat la art. 1000 alin. (3) C. civ., instanța a obligat pe

inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata către partea

civilă P.V., în numele fiului său minor P.A., a sumei de 100.000.000 lei daune

morale, constatând că prejudiciul este reparat în parte, prin plata sumei de

17.500.000 lei.

În ceea ce privește acțiunea

exercitată în nume propriu de către partea vătămată P.V., instanța constată că

asiguratorul a achitat părții civile suma de 17.500.000 lei, din care

12.500.000 lei pentru repararea autoturismului și 5.000.000 lei pentru

prejudiciul nerealizat ca urmare a nefolosinței autoturismului.

Din înscrisurile de la dosar nu

rezultă existența vreunui prejudiciu mai mare de 12.500.000 lei cât a plătit

asiguratorul pentru repararea autoturismului avariat, instanța neluând în

calcul suma de 15.000.000 lei, întrucât caroseria autoturismului nu a fost avariată

în întregime și nici chitanța neputând stabili că a făcut partea civilă această

plată.

Instanța a apreciat că partea civilă

nu a avut de suferit nici un prejudiciu moral, împrejurarea că fiul său minor a

fost accidentat ca urmare a evenimentului de cale ferată, nefiind de natură a

acorda părții civile daune morale în condițiile în care s-au acordat daune

morale persoanei accidentate, respectiv fiului părții civile.

Instanța a respins acțiunea

exercitată în nume propriu de către partea civilă P.V., și a constatat ca

reparat prejudiciul.

Partea vătămată B.E. s-a constituit

parte civilă inițial cu suma de 50.000.000 lei, pe care a majorat-o ulterior la

135.000.000 lei, asiguratorul achitând părții civile suma de 20.000.000 lei.

Instanța a obligat pe inculpat și

partea civilmente responsabilă să plătească părții civile suma de 133.384.830

lei, cu titlu de despăgubiri civile, din care daune morale 33.384.650 lei, și a

constatat că prejudiciul a fost reparat în parte cu suma de 20.000.000 lei.

Împotriva sentinței penale nr. 46

din 10 februarie 2000, pronunțată de Tribunalul Arad, a declarat apel P.V. în nume

propriu și în reprezentarea minorului P.A. și Biroul Asigurătorilor de

Autovehicule din România.

Pentru partea vătămată s-a solicitat

admiterea apelului desființarea sentinței și obligarea inculpatului în solidar

cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 70.000 mărci germane,

reprezentând daune morale și despăgubiri civile.

Biroul Asigurătorilor de

Autovehicule din România a criticat sentința pentru greșita stabilire a

cuantumului despăgubirilor civile și a daunelor morale pentru D.A, D.A.L., P.A.,

B.E. și Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători, Agenția Zonală

Timișoara.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia penală nr. 554 din 22 decembrie 2000 pronunțată în dosar nr. 1959/2000,

în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelul declarat de P.V.

în nume propriu și în reprezentarea minorului P.A., împotriva sentinței penale nr.

46 din 10 februarie 2000, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 4464/1999,

ca nefondat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., a obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă

de 250.000 lei.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., a respins apelul declarat de Biroul Asigurătorilor de Autovehicule

din România, împotriva aceleiași sentințe penale, ca inadmisibil.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., a obligat recurenta la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă

de 250.000 lei.

Analizând sentința apelată atât în

raport cu cele solicitate de apelanți cât și din oficiu, în limitele prevăzute

de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat că instanța a reținut o

stare de fapt corespunzătoare probatoriului administrat stabilind corect

cuantumul despăgubirilor civile și a daunelor morale. Astfel pentru minorul P.A.,

se constată că s-a plătit deja pe seama acestuia suma de 17.500.000 lei, din

care 2.500.000 lei reprezintă plata medicamentelor și 15.000.000 lei avans

pentru daune morale, iar prin sentință s-a stabilit suma finală de 100.000.000

lei apreciindu-se că reprezintă o justă reparație a prejudiciului moral

suferit.

Deoarece din probatoriul administrat

nu s-a constatat existența altei pagube, de orice natură, Curtea a apreciat că

despăgubirile s-au făcut în mod corect.

În ceea ce privește apelul declarat

de B.A.A.R. acesta a fost respins, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

ca inadmisibil. Astfel, s-a constatat că în cadrul procesului a fost obligat în

calitate de parte responsabilă civilmente la plata despăgubirilor firma B.F.,

care nu a declarat apel în cauză, la fel nu a exercitat calea de atac a

apelului Societatea de Asigurări A.V.A., fiind de acord cu despăgubirile

acordate de instanță.

Împotriva deciziei penale nr. 554

din 22 decembrie 2000 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în dosar nr. 1959/2000

au declarat recurs partea vătămată P.A. și partea responsabilă civilmente

Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.) București.

Curtea Supremă de Justiție prin

decizia penală nr. 4331 din 12 octombrie 2001, pronunțată în dosar nr. 491/2001,

a admis recursul declarat de partea responsabilă civilmente Biroul Asigurătorilor

de Autovehicule din România (B.A.A.R) București, împotriva deciziei penale nr. 554

din 22 decembrie 2000 a Curții de Apel Timișoara.

A casat decizia penală atacată și a

trimis cauza spre rejudecarea apelului declarat de partea responsabilă

civilmente B.A.A.R. București, la Curtea de Apel Timișoara.

A respins ca nefondat recursul

declarat de partea civilă P.A., împotriva aceleiași decizii penale.

S-a stabilit suma de 300.000 lei

pentru apărător din oficiu.

A obligat partea civilă P.A. la

plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a decide astfel Curtea

Supremă de Justiție a constatat că B.A.A.R. București îndeplinește cerințele,

prevăzute de lege pentru a reprezenta firma germană de asigurări și deci de a

avea calitate de parte responsabilă civilmente.

În ce privește recursul declarat de P.V.,

s-a constatat că instanțele în mod corect au stabilit situația de fapt, iar

cuantumul despăgubirilor civile și al daunelor morale reprezintă o justă

reparație a pagubelor suferite.

Prin decizia penală nr. 230 din 30

mai 2002, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de

SC B.A.A.R. București, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția

pronunțată de prima instanță.

În motivarea soluției, instanța de

control judiciar a apreciat că asiguratorul are obligația, conform Legii nr. 136/1995,

de a plăti toate prejudiciile, atât materiale, cât și morale.

Cu privire la despăgubirile acordate

părții civile P.V., a apreciat că acestea au fost corect calculate și acordate

pe o bază legală.

Referitor la necesitatea de a fi

introdusă în proces societatea turcă B.F., a considerat că, fiind reprezentată

în baza convenției, de B.A.A.R., nu se impune acest lucru.

Față de despăgubirile acordate SN

C.F.R., instanța de apel, de asemenea, a apreciat că acestea au fost corect

calculate.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs partea responsabilă civilmente B.A.A.R., solicitând, prin motivele

scrise, admiterea recursului, casarea hotărârilor și, rejudecând, reducerea

despăgubirilor civile acordate.

A precizat că B.A.A.R. nu a

reprezentat în cauză firma turcă B.F., ci doar Societatea de Asigurări A.V.A.

din Germania.

Verificând actele dosarului cauzei,

Curtea constată că recursul este nefundat, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a stabilit corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică

corespunzătoare a faptei comisă de către acesta.

Cu privire la solicitarea părții

responsabile civilmente recurente de a se introduce în cauză direct, în

calitate de intimată parte responsabilă civilmente, societatea turcă B.F. a

fost citată, în recursul de față, în această calitate.

În ce privește critica referitoare

la calitatea procesuală a recurentei, instanța supremă reține următoarele:

Potrivit art. 57 alin. (2) din Legea

nr. 136 din 29 decembrie 1995, privind asigurările și reasigurările din

România, „drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de

autovehicule deținute de persoane asigurate în străinătate se exercită

împotriva asigurătorului, prin B.A.A.R., dacă sunt îndeplinite condițiile

referitoare la existența documentelor internaționale de asigurare valabile pe

teritoriul României și la deținerea numărului de înmatriculare, care să ateste

existența asigurării convenite între B.A.A.R. și Biroul asigurătorilor de

autovehicule din țara de origine.”

Pe de altă parte, potrivit art. 54 alin.

final din aceeași lege, în cazul stabilirii despăgubirilor prin hotărâre

judecătorească, asigurații sunt obligați să se apere în proces, iar citarea

asiguratorului este obligatorie.

Văzând și dispozițiile art. 24 alin.

(3) C. proc. pen., în raport de textele de lege susmenționate, se constată că o

societate de asigurări dobândește calitatea de parte responsabilă civilmente,

în temeiul dispozițiilor art. 44 și art. 49 din Legea nr. 136/1995.

Așa încât, în condițiile în care un

contract de asigurare este încheiat cu scopul ca societatea de asigurări să

garanteze plata despăgubirilor, aceasta din urmă dobândește calitatea de parte

responsabilă civilmente în procesul penal, situație reglementată de Legea nr. 136/1995,

care reprezintă cadrul special în materie.

În consecință, nu există nici un

dubiu cu privire la calitatea de parte responsabilă civilmente a B.A.A.R.

Referitor la critica adusă hotărârii

atacate, privind despăgubirile stabilite de instanța de apel, Curtea constată,

din examinarea actelor dosarului cauzei, că instanțele au stabilit corect

cuantumul despăgubirilor civile și al daunelor morale, reprezentând o justă

reparație a pagubelor suferite, sumele respective fiind corect calculate și

acordate pe o bază legală.

De altfel, instanța de fond a

motivat amplu temeiul în baza căruia a calculat și acordat despăgubirile, așa

încât nu mai este necesară reluarea acestui aspect.

Cu privire la cuantumul

despăgubirilor acordate SN C.F.R., se constată că acestea au fost corect

calculate, în baza probelor existente, în sensul că s-a avut în vedere valoarea

vagoanelor stabilită în patrimoniul societății maghiare de căi ferate, care

este proprietară.

În acest sens, este de observat că,

se regăsește protocolul încheiat între SN C.F.R și M.A.V., care ține seama de

prevederile Regulamentului, pentru folosirea reciprocă a vagoanelor de călători

(R.I.C.), în materie de compensare a daunelor și de calcul a valorilor de

înlocuire.

Așa încât, prejudiciul creat s-a

calculat în baza acestor probe, criticile aduse de partea responsabilă civilmente

recurentă nefiind fondate nici din acest punct de vedere.

Față de aceste considerente în baza

dispozițiilor, prevăzute de art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

urmează să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de partea responsabilă

civilmente.

Văzând și dispozițiile art. 192 C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de

partea responsabilă civilmente Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din

România, împotriva deciziei penale nr. 230 din 30 mai 2002 a Curții de Apel

Timișoara, privind pe inculpatul K.S.K. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu pentru inculpat, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18

noiembrie 2003.