ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5279/2003

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 46 din 10 februarie 2000, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 4464/1999, în baza art. 276 alin. (4), raportat la art. 276 alin. (1) și (3) și art. 277 alin. (2) C. pen., prin schimbarea calificării juridice din rechizitoriu a condamnat pe inculpatul K.S.K., la: - 12 ani închisoare, pentru distrugere și semnalizare falsă. În baza art. 178 alin. (2) C. pen., prin recalificarea faptei descrise în rechizitoriu a condamnat pe același inculpat la: - 3 ani închisoare pentru ucidere din culpă. În baza art. 184 alin. (2) și (4) C. pen., prin completarea calificării juridice din rechizitor, a condamnat pe același inculpat la două pedepse de: - 2 ani închisoare, pentru ucidere din culpă.

În baza art. 184 alin. (1) și (3) C. pen., prin completarea calificării juridice din rechizitoriu, a condamnat pe același inculpat la două pedepse de: - un an închisoare, pentru vătămare corporală din culpă. În baza art. 38 alin. (1) din Decretul 328/1966 a condamnat pe același inculpat la: - 5 ani închisoare, pentru părăsirea locului accidentului. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 3 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 15 ani închisoare. Pe durata și în condițiile art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen.

A respins cererea de înființare a sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatului, formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean Arad, și a menținut măsura ridicării sechestrului asigurator instituit la data de 7 august 1999, prin Ordonanța parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, nr. 795/P/1999. A constatat că prejudiciul cauzat părții civile Compania Națională C.F.R., Regionala Căi Ferate Timișoara, în cuantum de 847.527.573 lei, a fost reparat integral prin plată. A constatat că prejudiciul cauzat părții civile Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători, Agenția Zonală Timișoara a fost reparat parțial prin plata sumei de 6.602.417.556 lei și 400.000 dolari SUA și a obligat pe inculpat, în solidar cu partea civilă responsabilă B.F., să plătească părții civile suma de 726.867 dolari, cu titlu de despăgubiri civile.

A constatat că prejudiciul cauzat părții civile Spitalul Clinic Județean Arad a fost reparat parțial prin plata sumei de 2.763.600 lei și a obligat inculpatul în solidar cu partea civilă responsabilă B.F., să plătească părții civile suma de 110.606.287 lei, cu titlu de despăgubiri civile. S-a luat act de tranzacția încheiată între partea civilă P.T.I., și asiguratul A.V.A. din Germania. „Subsemnatul P.T.I., a declarat că: - am citit prezentul act și cunosc consecințele sale; - prin primirea sumei menționate la pct. 1 (15.000.000 lei) nu mai am nici un fel de pretenție, de orice natură, prezentă sau viitoare.

- prin semnarea prezentei tranzacții, renunț definitiv și irevocabil la orice fel de drept, prezent sau viitor, cu privire la orice fel de despăgubiri materiale, morale, sau orice fel de cheltuieli, accesorii, rezultând din accidentul de circulație din data de 6 august 1999, împotriva d - lui K.S.K., și sau a asiguratorului turc B.F., Istambul, Turcia, și sau a mandatarilor acesteia în România.” A admis în parte cererea părții civile D.A.L., și a obligat pe inculpat, în solidar cu partea civilă responsabilă B.F., să plătească părții civile suma de 253.012.545 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care 103.012.545 lei, cu titlu de daune materiale și 150.000.000 lei cu titlu de daune morale.

A obligat pe inculpat în solidar cu partea civilă responsabilă B.F., să plătească părții civile D.A.L., pe seama minorei D.F.L., suma de 488.400.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care 350.000.000 lei daune morale și 138.400.000 lei cu titlu de prestație globală, reprezentând pensie de întreținere până la împlinirea de către minoră a vârstei de 18 ani. A admis în parte acțiunea părții civile R.I. și a obligat inculpatul, în solidar cu partea civilă responsabilă B.F., să plătească părții civile suma de 408.710.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care 400.000.000 lei daune morale și 8.710.000 lei, daune materiale și a constatat că prejudiciul a fost reparat în parte pentru suma de 302.500.000 lei.

A admis în parte acțiunea părții civile P.V. exercitată în numele minorului P.A., și a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente B.F., să plătească părții civile suma de 100.000.000 lei, cu titlu de daune morale și a constatat că prejudiciul este reparat în parte pentru suma de 17.500.000 lei. A respins acțiunea părții civile P.V., exercitată în nume propriu și a constatat că prejudiciul a fost recuperat. A admis în parte acțiunea părții civile B.E., și a obligat pe inculpat, în solidar cu partea civilă responsabilă B.F., să plătească părții civile suma de 133.384.630 lei, cu titlu de despăgubiri civile, din care 100.000.000 lei, daune morale și 33.384.630 lei, daune materiale și a constatat că prejudiciul este reparat în parte pentru suma de 20.000.000 lei.

A obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente B.F., să plătească părții civile D.A.L., suma de 12.500.000 lei, iar părții civile P.V., suma de 20.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. A obligat inculpatul, să plătească statului, în solidar cu partea civilă responsabilă B.F., suma de 15.000.000 lei, cheltuieli judiciare, iar din fondurile Ministerului Justiției, a dispus virarea în contul Baroului Arad a sumei de 200.000 lei, onorar avocat din oficiu. Pentru a pronunța astfel, Tribunalul Arad a reținut că: În seara de 6 august 1999, în jurul orelor 20,00, inculpatul conducea un autoturism, înspre Arad, pe D.N.

7; datorită vitezei excesive și a neatenției, inculpatul a observat cu întârziere semaforul aflat pe culoarea roșie, la o trecere de nivel peste calea ferată, astfel că, nerespectând interdicția de a trece peste calea ferată, a pătruns în intersecție și a intrat în coliziune cu trenul rapid nr. 355 – 2, care circula pe ruta Budapesta – Cluj. În urma impactului, semiremorca autoturismului a fost ruptă în două, locomotiva și patru vagoane ale trenului au deraiat, fiind distruse aproape în totalitate, iar un autoturism Dacia 1300, proprietatea părții vătămate P.V., a fost avariat. În urma impactului dintre autotir și tren au suferit leziuni părțile vătămate P.T.I. (10 – 12 zile îngrijiri medicale), R.I.

(90 – 100 zile îngrijiri medicale), B.E. (70 – 80 de zile îngrijiri medicale), și minorul P.A., aflat în autoturismul avariat al tatălui său (25 zile îngrijiri medicale). De asemenea, după producerea catastrofei de cale ferată, victima D.G.S. a decedat, acesta fiind electrocutat la locul catastrofei, în timp ce încerca să ajute persoanele accidentate.

Din raportul medico – legal, rezultând că moartea victimei a fost violentă și că s-a datorat complicațiilor toxico – septice, consecutiv arsurilor de gradul III – IV, pe 20%, din suprafața corpului, instanța a apreciat că moartea victimei a fost cauzată de catastrofa de cale ferată, urmare impactului din tren și autotir fiind creat câmpul cauzal în care victima a fost electrocutată, intervenția acestuia pentru a ajuta fiind justificată în condițiile în care, la locul catastrofei, se aflau persoane care aveau nevoie de ajutor, astfel că vor fi înlăturate susținerile asiguratorului, potrivit cărora între moartea victimei și catastrofa de cale ferată nu există raport de cauzalitate, victima fiind electrocutată datorită neatenției proprii și nu datorită impactului dintre tren și autotir.

După producerea catastrofei, inculpatul a fugit, acesta nefiind depistat pe parcursul procesului. La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere pericolul social al faptelor, modalitatea de săvârșire, precum și consecințele acestora. În cauză, partea civilă Spitalul Clinic Județean Arad, concomitent cu constituirea de parte civilă, a solicitat instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor inculpatului, fără individualizarea bunurilor, întrucât în speță; repararea prejudiciului este garantată de către Societatea de Asigurări, instanța a respins cererea, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile art. 163 C. proc. pen. Prin încheierea de ședință din 30 septembrie 1999, a fost admisă plângerea părții civile responsabile, B.F.

și s-a dispus ridicarea sechestrului asigurator, întrucât în faza de urmărire penală, asupra semiremorcii, s-a instituit sechestrul asigurator, astfel că instanța în baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., în baza celor mai sus arătate, a menținut măsura ridicării sechestrului asigurator luată prin încheierea de ședință din 30 septembrie 1999. La soluționarea laturii civile a cauzei, instanța a reținut următoarele: Partea vătămată Compania Națională C.F.R., Regionala Căi Ferate Timișoara, s-a constituit parte civilă în cauză pentru degradările aduse căii ferate, prejudiciul fiind integral reparat, astfel că instanța în baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a constatat repararea integrală a prejudiciului în cuantum de 847.527.573 lei.

Partea vătămată Societatea Națională de Transporturi Feroviare de Călători C.F.R., Călători S.A. București, Agenția Zonală Timișoara s-a constituit parte civilă pentru prejudiciul cauzat prin avarierea locomotivei și cheltuielile adiacente generate de aceasta, în sumă de 6.602.417.556 lei, pentru această sumă prejudiciul fiind reparat; s-a constituit de asemenea parte civilă cu suma de 1.126.867 dolari SUA, suma reprezentând contravaloarea celor patru vagoane avariate, din care asiguratorul a achitat suma de 400.000 dolari SUA, acesta fiind de acord cu plata despăgubirilor, în cuantum total de 800.000 dolari, sens în care a făcut și o ofertă către partea civilă.

Din înscrisurile de la dosar, instanța a reținut că valoarea de înlocuire a celor patru vagoane, avariate de evenimentul de cale ferată este de 274.040.000 HUF, calculate în moneda statului maghiar, proprietarul vagoanelor, sumă echivalentă cu 1.126.867 dolari SUA, potrivit raporturilor de paritate HUF/ dolar. Așa fiind, instanța în baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a constatat reparat parțial prejudiciul cauzat părții civile Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători, Agenția Zonală Timișoara, pentru suma de 6.602.417.556 lei, 400.000 dolari SUA, iar în baza art. 14 alin. (3), lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 1000 alin. (3), C. civ., instanța a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C.

B.F., la plata către partea civilă a sumei de 726.857 dolari SUA, cu titlu de despăgubiri civile, suma reprezentând diferența dintre prejudiciul cauzat părții maghiare și suma achitată de asigurator (400.000 dolari). Asiguratorul a achitat părții civile Spitalul Clinic Județean Arad, suma de 2.763.600 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părților vătămate P.A., R.I., și B.E., rămânând neachitată suma de 110.606.287 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale victimei D.G.F. Apreciind, potrivit celor mai sus arătate, că electrocutarea victimei, respectiv moartea acesteia, a fost determinată de catastrofa de cale ferată produsă din culpa inculpatului, instanța, constatând repararea parțială a prejudiciului către partea civilă Spitalul Clinic Județean Arad pentru suma de 2.763.600 lei, în baza art. 14 alin. (3), lit. b) C. proc.

pen., raportat la art. 1000 alin. (3), C. civ. a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente B.F., la plata către partea civilă a sumei de 110.606.287 lei, cu titlu de despăgubiri civile. Partea vătămată P.T.I., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 15.000.000 lei suma fiind achitată integral de către asigurator, sens în care a fost încheiată tranzacția; așa fiind în baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 221 C. proc. civ., instanța a luat act de tranzacția încheiată între părți. În cauză, partea vătămată D.A.L., soția victimei D.G.F., s-a constituit parte civilă atât în nume propriu cât și în reprezentarea fiicei sale minore D.F.L., cu sumă totală de 140.000 mărci germane, respectiv contravaloarea acestei sume la data executării plății din care 102,171 mărci germane, sau contravaloarea de 1.071.545 lei, cu titlu de daune materiale, iar diferența de 37.829 mărci germane cu titlu de daune morale.

Potrivit concluziilor scrise depuse de partea vătămată, suma de 140.000 mărci germane, solicitată se compune din suma de 642.052.000 lei cu titlu de daune materiale și 558.000.000 lei cu titlu de daune morale, avându-se în vedere raportul de schimb valutar marcă – leu, respectiv suma de 8.600 lei pentru o marcă germană.

Suma de 642.052.000 lei, solicitată de partea vătămată cu titlu de despăgubiri civile materiale, potrivit susținerii părții vătămate, se compune din 13.440.000 lei, reprezentând pierderile suferite pe timp de 48 zile cât victima a fost spitalizată, avându-se în vedere că aceasta realiza un venit net lunar de 2.400.000 lei și plata unui însoțitor permanent cu 100.000 lei/ zi, suma de 90.000.000 lei, reprezentând cheltuielile cu pomenile de înmormântare, respectiv cele 9 zile, 6 săptămâni, și un an, potrivit obiceiului locului, suma de 9.212.545 lei, reprezentând cheltuieli făcute cu înmormântarea și priveghiul, suma de 228.000.000 lei, reprezentând aportul victimei în gospodărie până la pensionare; suma de 302.000.000 lei, reprezentând aportul victimei cu jumătate din salariu pentru creșterea și educarea minorei până la vârsta de 25 ani.

A arătat de asemenea că suma solicitată cu titlu de daune morale se impune a fi acordată, având în vederea pierderea de neînlocuit suferită prin decesul soțului, respectiv tatălui. În ceea ce privește cererea de despăgubiri civile formulată de D.A.L., în nume propriu, instanța a reținut că prin decesul soțului său, aceasta a suferit un prejudiciul total de 253.012.545 lei, din care 103.012.545 lei, prejudiciul material și 150.000.000 lei, prejudiciul moral.

Astfel, în ceea ce privește prejudiciul material, din declarația martorilor audiați, instanța a reținut că pe perioada de 48 de zile cât victima a fost spitalizată, respectiv de la data catastrofei (6 august 1999), până la data decesului (24 septembrie 1999), partea vătămată a plătit o femeie cu 100.000 lei/ zi, pentru treburile gospodărești, în total 4.800.000 lei; din declarațiile acelorași martori audiați, instanța a reținut că la înmormântarea victimei au participat foarte mulți oameni, la masa organizată după înmormântare rămânând circa 200 persoane, meniul pentru o persoană fiind de circa 150.000 lei, rezultând o cheltuială de 30.000.000 lei; din declarația acelorași martori, instanța a reținut că a fost organizată pomana de 9 zile de la decesul victimei, fiind în curs de organizare pomana de 6 săptămâni, de la deces și că la această pomană au participat circa 100 persoane, meniul fiind la același preț, în total 15.000.000 lei pentru această pomană cheltuielile ce urmau a fi făcute și ulterior cu pomenile de 6 luni și de un an, totalul cheltuielilor cu pomenile făcute și care urmau a fi făcute, 90.000.000 lei.

De asemenea, instanță, s-a reținut că pentru organizarea înmormântării și a priveghiului victimei, s-au făcut cheltuielile totale de 821.545 lei, această sumă alăturată sumelor mai sus arătate, conducând la o sumă totală de 103.012.545 lei, suma reprezentând cuantumul prejudiciului material cauzat părții vătămate. În ceea ce privește daunele morale solicitate instanța a apreciat că acestea sunt justificate și a stabilit cuantumul acestora la suma de 150.000.000 lei; instanța a apreciat că această sumă reprezintă o reparație morală justă pentru o femeie tânără (24 de ani), rămasă prin decesul soțului singură, cu un copil minor în întreținere. În ceea ce privește celelalte despăgubiri solicitate, respectiv aportul prin muncă a defunctului în gospodăria proprie, instanța a apreciat că cererea nu este justificată.

În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 1000 alin. (3) C. civ., instanța a admis în parte acțiunea civilă a părții civile D.A.L., și a obligat, în solidar cu partea civilmente responsabilă, să plătească părții civile suma de 253.012.545 lei, cu titlu de despăgubiri civile, din care 103.012.545 lei, cu titlu de daune materiale și 150.000 lei daune morale. În ce privește cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă D.A.L., în reprezentarea fiicei sale, minora D.F.L., instanța a apreciat că această cerere este întemeiată, dar nu în cuantumul solicitat pentru prestația globală. Astfel, instanța a reținut că victima a muncit în baza unui contract de prestări servicii, realizând un venit lunar de 2.400.000 lei; cum familia victimei se compunea din trei persoane, s-a presupus că acest venit se împărțea în mod egal pentru fiecare membru de familie, rezultând că pentru creșterea minorei se aloca lunar suma de 800.000 lei.

Cum minora este născută la 18 ianuarie, rezultă că până la împlinirea de către minoră a vârstei de 18 ani aceasta ar fi beneficiat din partea tatălui său de suma totală de 138.400.000 lei (173 luni x 800.000 lei), suma ce urma a fi acordată cu titlu de prestație globală, reprezentând pensia de întreținere pe seama minorei până la împlinirea vârstei de 18 ani și nu 25 de ani cum s-a solicitat, continuarea studiilor de către minoră până la această vârstă fiind un eveniment incert și imposibil de dovedit. În ce privește daunele morale, instanța a stabilit cuantumul acestora la suma de 350.000.000 lei, apreciind că suma acordată reprezintă o reparație justă, raportată la faptul că minora va crește fără ocrotirea și dragostea tatălui său.

Apreciind astfel, în baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 1000 alin. (3) C. civ., instanța a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumelor mai sus arătate pentru minor, până la împlinirea vârstei de 18 ani. Partea vătămată R.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 300.000.000 lei, ulterior majorându-și pretențiile la suma de 500.000.000 lei, suma pretinsă reprezentând prejudiciul moral și material. Asiguratorul a achitat părții civile, parte din suma pretinsă, respectiv suma de 302.500.000 lei, în două tranșe.

În ceea ce privește prejudiciul material, instanța a apreciat că partea vătămată a probat un prejudiciu de 8.710.000 lei, suma compunându-se din venitul nerealizat ca urmare a faptului că partea vătămată se afla în concediul medical de la data producerii accidentului, respectiv suma de 8.400.000 lei, (7 luni x 1.200.000 lei lunar) și suma de 210.000 lei plătită pentru cazarea la un hotel din Arad, partea vătămată fiind din Cluj-Napoca. În ceea ce privește daunele morale, instanța a apreciat cererea ca fiind justificată și a stabilit cuantumul acestora în sumă de 400.000.000 lei, având în vedere suferința fizică la care a fost supusă partea vătămată pe o perioadă de 90 – 100 zile necesare pentru vindecarea sa, și având în vedere că partea vătămată se află în continuarea tratamentului.

Instanța a obligat pe inculpat, în solidar cu partea civilă responsabilă, la plata sumei de 408.710.000 lei cu titlu de daune morale și materiale pentru partea vătămată R.I. Partea vătămată P.V. s-a constituit parte civilă pentru suma totală de 600.000.000 lei, atât în nume propriu, cât și în reprezentarea fiului său minor P.A. În nume propriu, partea vătămată a solicitat suma de 240.000.000 lei, compusă din prejudiciul material pentru suma de 40.000.000 lei, (30.000.000 lei, reparația autoturismului avariat și 10.000.000 lei, prejudiciul cauzat de nefolosința autoturismului) și 200.000.000 lei, daune morale; în numele minorului partea vătămată a solicitat suma de 360.000.000 lei, compusă din prejudiciu material (10.000.000 lei, medicamente, alimente și controale medicale minor, 10.000.000 lei, folos nerealizat ca urmare a degradării autoturismului) și daune morale în cuantum de 340.000.000 lei.

În ceea ce privește acțiunea părții civile P.V., exercitată în numele minorului, instanța a reținut că s-a plătit pe seama minorului suma de 17.500.000 lei, suma plătită reprezentând plata pentru medicamente și avans pentru daune morale (15.000.000 lei). Din probatoriul administrat, nu s-a constatat existența unei probe prin care partea civilă să facă dovada cumpărării de medicamente pentru minor și nici de existența vreunui prejudiciu cauzat minorului prin nefolosirea autoturismului avariat. S-a apreciat însă de către instanță că raportat la numărul de îngrijiri medicale necesar pentru vindecarea minorului (25 de zile) și la vârsta acestuia, minorul a avut de îndurat atât suferințe de ordin psihic, cât și de ordin fizic, astfel că a acordat suma de 100.000.000 lei daune morale.

În baza art. 14 alin. (3), lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 1000 alin. (3) C. civ., instanța a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata către partea civilă P.V., în numele fiului său minor P.A., a sumei de 100.000.000 lei daune morale, constatând că prejudiciul este reparat în parte, prin plata sumei de 17.500.000 lei. În ceea ce privește acțiunea exercitată în nume propriu de către partea vătămată P.V., instanța constată că asiguratorul a achitat părții civile suma de 17.500.000 lei, din care 12.500.000 lei pentru repararea autoturismului și 5.000.000 lei pentru prejudiciul nerealizat ca urmare a nefolosinței autoturismului.

Din înscrisurile de la dosar nu rezultă existența vreunui prejudiciu mai mare de 12.500.000 lei cât a plătit asiguratorul pentru repararea autoturismului avariat, instanța neluând în calcul suma de 15.000.000 lei, întrucât caroseria autoturismului nu a fost avariată în întregime și nici chitanța neputând stabili că a făcut partea civilă această plată. Instanța a apreciat că partea civilă nu a avut de suferit nici un prejudiciu moral, împrejurarea că fiul său minor a fost accidentat ca urmare a evenimentului de cale ferată, nefiind de natură a acorda părții civile daune morale în condițiile în care s-au acordat daune morale persoanei accidentate, respectiv fiului părții civile. Instanța a respins acțiunea exercitată în nume propriu de către partea civilă P.V., și a constatat ca reparat prejudiciul.

Partea vătămată B.E. s-a constituit parte civilă inițial cu suma de 50.000.000 lei, pe care a majorat-o ulterior la 135.000.000 lei, asiguratorul achitând părții civile suma de 20.000.000 lei. Instanța a obligat pe inculpat și partea civilmente responsabilă să plătească părții civile suma de 133.384.830 lei, cu titlu de despăgubiri civile, din care daune morale 33.384.650 lei, și a constatat că prejudiciul a fost reparat în parte cu suma de 20.000.000 lei. Împotriva sentinței penale nr. 46 din 10 februarie 2000, pronunțată de Tribunalul Arad, a declarat apel P.V. în nume propriu și în reprezentarea minorului P.A. și Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România. Pentru partea vătămată s-a solicitat admiterea apelului desființarea sentinței și obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 70.000 mărci germane, reprezentând daune morale și despăgubiri civile.

Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România a criticat sentința pentru greșita stabilire a cuantumului despăgubirilor civile și a daunelor morale pentru D.A, D.A.L., P.A., B.E. și Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători, Agenția Zonală Timișoara. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 554 din 22 decembrie 2000 pronunțată în dosar nr. 1959/2000, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelul declarat de P.V. în nume propriu și în reprezentarea minorului P.A., împotriva sentinței penale nr. 46 din 10 februarie 2000, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 4464/1999, ca nefondat. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 250.000 lei.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelul declarat de Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, împotriva aceleiași sentințe penale, ca inadmisibil. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurenta la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 250.000 lei. Analizând sentința apelată atât în raport cu cele solicitate de apelanți cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat că instanța a reținut o stare de fapt corespunzătoare probatoriului administrat stabilind corect cuantumul despăgubirilor civile și a daunelor morale. Astfel pentru minorul P.A., se constată că s-a plătit deja pe seama acestuia suma de 17.500.000 lei, din care 2.500.000 lei reprezintă plata medicamentelor și 15.000.000 lei avans pentru daune morale, iar prin sentință s-a stabilit suma finală de 100.000.000 lei apreciindu-se că reprezintă o justă reparație a prejudiciului moral suferit.

Deoarece din probatoriul administrat nu s-a constatat existența altei pagube, de orice natură, Curtea a apreciat că despăgubirile s-au făcut în mod corect. În ceea ce privește apelul declarat de B.A.A.R. acesta a fost respins, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca inadmisibil. Astfel, s-a constatat că în cadrul procesului a fost obligat în calitate de parte responsabilă civilmente la plata despăgubirilor firma B.F., care nu a declarat apel în cauză, la fel nu a exercitat calea de atac a apelului Societatea de Asigurări A.V.A., fiind de acord cu despăgubirile acordate de instanță. Împotriva deciziei penale nr. 554 din 22 decembrie 2000 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în dosar nr. 1959/2000 au declarat recurs partea vătămată P.A.

și partea responsabilă civilmente Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.) București. Curtea Supremă de Justiție prin decizia penală nr. 4331 din 12 octombrie 2001, pronunțată în dosar nr. 491/2001, a admis recursul declarat de partea responsabilă civilmente Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R) București, împotriva deciziei penale nr. 554 din 22 decembrie 2000 a Curții de Apel Timișoara. A casat decizia penală atacată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului declarat de partea responsabilă civilmente B.A.A.R. București, la Curtea de Apel Timișoara. A respins ca nefondat recursul declarat de partea civilă P.A., împotriva aceleiași decizii penale. S-a stabilit suma de 300.000 lei pentru apărător din oficiu.

A obligat partea civilă P.A. la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a decide astfel Curtea Supremă de Justiție a constatat că B.A.A.R. București îndeplinește cerințele, prevăzute de lege pentru a reprezenta firma germană de asigurări și deci de a avea calitate de parte responsabilă civilmente. În ce privește recursul declarat de P.V., s-a constatat că instanțele în mod corect au stabilit situația de fapt, iar cuantumul despăgubirilor civile și al daunelor morale reprezintă o justă reparație a pagubelor suferite. Prin decizia penală nr. 230 din 30 mai 2002, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de SC B.A.A.R. București, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de prima instanță.

În motivarea soluției, instanța de control judiciar a apreciat că asiguratorul are obligația, conform Legii nr. 136/1995, de a plăti toate prejudiciile, atât materiale, cât și morale. Cu privire la despăgubirile acordate părții civile P.V., a apreciat că acestea au fost corect calculate și acordate pe o bază legală. Referitor la necesitatea de a fi introdusă în proces societatea turcă B.F., a considerat că, fiind reprezentată în baza convenției, de B.A.A.R., nu se impune acest lucru. Față de despăgubirile acordate SN C.F.R., instanța de apel, de asemenea, a apreciat că acestea au fost corect calculate. Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea responsabilă civilmente B.A.A.R., solicitând, prin motivele scrise, admiterea recursului, casarea hotărârilor și, rejudecând, reducerea despăgubirilor civile acordate.

A precizat că B.A.A.R. nu a reprezentat în cauză firma turcă B.F., ci doar Societatea de Asigurări A.V.A. din Germania. Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefundat, pentru următoarele considerente: Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei comisă de către acesta. Cu privire la solicitarea părții responsabile civilmente recurente de a se introduce în cauză direct, în calitate de intimată parte responsabilă civilmente, societatea turcă B.F. a fost citată, în recursul de față, în această calitate.

În ce privește critica referitoare la calitatea procesuală a recurentei, instanța supremă reține următoarele: Potrivit art. 57 alin. (2) din Legea nr. 136 din 29 decembrie 1995, privind asigurările și reasigurările din România, „drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule deținute de persoane asigurate în străinătate se exercită împotriva asigurătorului, prin B.A.A.R., dacă sunt îndeplinite condițiile referitoare la existența documentelor internaționale de asigurare valabile pe teritoriul României și la deținerea numărului de înmatriculare, care să ateste existența asigurării convenite între B.A.A.R. și Biroul asigurătorilor de autovehicule din țara de origine.” Pe de altă parte, potrivit art. 54 alin. final din aceeași lege, în cazul stabilirii despăgubirilor prin hotărâre judecătorească, asigurații sunt obligați să se apere în proces, iar citarea asiguratorului este obligatorie.

Văzând și dispozițiile art. 24 alin. (3) C. proc. pen., în raport de textele de lege susmenționate, se constată că o societate de asigurări dobândește calitatea de parte responsabilă civilmente, în temeiul dispozițiilor art. 44 și art. 49 din Legea nr. 136/1995. Așa încât, în condițiile în care un contract de asigurare este încheiat cu scopul ca societatea de asigurări să garanteze plata despăgubirilor, aceasta din urmă dobândește calitatea de parte responsabilă civilmente în procesul penal, situație reglementată de Legea nr. 136/1995, care reprezintă cadrul special în materie. În consecință, nu există nici un dubiu cu privire la calitatea de parte responsabilă civilmente a B.A.A.R.

Referitor la critica adusă hotărârii atacate, privind despăgubirile stabilite de instanța de apel, Curtea constată, din examinarea actelor dosarului cauzei, că instanțele au stabilit corect cuantumul despăgubirilor civile și al daunelor morale, reprezentând o justă reparație a pagubelor suferite, sumele respective fiind corect calculate și acordate pe o bază legală. De altfel, instanța de fond a motivat amplu temeiul în baza căruia a calculat și acordat despăgubirile, așa încât nu mai este necesară reluarea acestui aspect. Cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate SN C.F.R., se constată că acestea au fost corect calculate, în baza probelor existente, în sensul că s-a avut în vedere valoarea vagoanelor stabilită în patrimoniul societății maghiare de căi ferate, care este proprietară.

În acest sens, este de observat că, se regăsește protocolul încheiat între SN C.F.R și M.A.V., care ține seama de prevederile Regulamentului, pentru folosirea reciprocă a vagoanelor de călători (R.I.C.), în materie de compensare a daunelor și de calcul a valorilor de înlocuire. Așa încât, prejudiciul creat s-a calculat în baza acestor probe, criticile aduse de partea responsabilă civilmente recurentă nefiind fondate nici din acest punct de vedere. Față de aceste considerente în baza dispozițiilor, prevăzute de art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de partea responsabilă civilmente. Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea responsabilă civilmente Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, împotriva deciziei penale nr. 230 din 30 mai 2002 a Curții de Apel Timișoara, privind pe inculpatul K.S.K. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 noiembrie 2003.