ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 11 aprilie 2024

Asupra cauzei de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 101 din 13 decembrie 2022, pronunțate în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Harghita, a dispus următoarele:

În baza disp. art. 67 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), i), n), o) din C. pen., i-a aplicat inculpatului pedepsele complementare constând în interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a conduce autovehicule, în sensul dat acestei noțiuni de disp. art. 6 pct. 6 din O.U.G. nr. 195/2002, republic. (orice vehicul echipat cu motor de propulsie, utilizat în mod obișnuit pentru transportul persoanelor sau mărfurilor pe drum ori pentru tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor sau mărfurilor respectiv troleibuze), dreptul de a comunica cu persoana vătămată B., respectiv de a se apropia de acesta sau de locuința acestuia, pe o perioadă de 5 (cinci) ani și, făcând aplicațiunea disp. art. 66 alin. (5) din C. pen., individualizează în concret conținutul ultimelor două pedepse complementare în sensul că interzice inculpatului A.. să comunice, prin orice mijloace (direct sau indirect prin intermediul altor persoane precum și prin telefon, SMS, fax, corespondență poștală, email sau alte mijloace de comunicare electronice, inclusiv prin rețele virtuale de socializare de tip "C.", "D.", "E.", "F.", "G." "H." sau alte asemenea) cu persoana vătămată B. respectiv să se apropie de acesta la o distanță mai mică de 5 (cinci) metrii precum și de locuința acestuia situată în mun. Odorheiu Secuiesc, (...) jud. Harghita, la o distanță mai mică de 5 (cinci) metrii.

A făcut aplicarea disp. art. 65 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), i), n), o) din C. pen., interzicând inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a conduce autovehicule, în sensul dat acestei noțiuni de disp. art. 6 pct. 6 din O.U.G. nr. 195/2002, republic. (orice vehicul echipat cu motor de propulsie, utilizat în mod obișnuit pentru transportul persoanelor sau mărfurilor pe drum ori pentru tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor sau mărfurilor respectiv troleibuze), dreptul de a comunica cu persoana vătămată B., respectiv de a se apropia de acesta sau de locuința acestuia, în modalitățile individualizate mai sus.

În baza disp. art. 67 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), i) din C. pen., i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat respectiv de a conduce autovehicule, în sensul dat acestei noțiuni de disp. art. 6 pct. 6 din O.U.G. nr. 195/2002, republic. (orice vehicul echipat cu motor de propulsie, utilizat în mod obișnuit pentru transportul persoanelor sau mărfurilor pe drum ori pentru tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor sau mărfurilor respectiv troleibuze), pe o perioadă de 5 (cinci) ani.

A făcut aplicarea disp. art. 65 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), i), din C. pen., interzicând inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat respectiv de a conduce autovehicule, în sensul dat acestei noțiuni de disp. art. 6 pct. 6 din O.U.G. nr. 195/2002, republic. (orice vehicul echipat cu motor de propulsie, utilizat în mod obișnuit pentru transportul persoanelor sau mărfurilor pe drum ori pentru tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor sau mărfurilor respectiv troleibuze).

În baza disp. art. 38 alin. (1) din C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. a contopit pedepsele de 9 ani închisoare respectiv de 4 ani închisoare, aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre, conform celor de mai sus, în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare la care a adăugat un spor de 1/3 din pedeapsa de 4 ani închisoare, și anume, 1 an și 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa rezultantă de 10 (zece) ani și 4 (patru) luni închisoare.

A făcut aplicarea disp. art. 45 alin. (1), (2), (3) lit. a) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), i), n), o) din C. pen., urmând că inculpatul A.. să execute, în final, în cond. art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a conduce autovehicule, în sensul dat acestei noțiuni de disp. art. 6 pct. 6 din O.U.G. nr. 195/2002, republic. (orice vehicul echipat cu motor de propulsie, utilizat în mod obișnuit pentru transportul persoanelor sau mărfurilor pe drum ori pentru tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor sau mărfurilor respectiv troleibuze), dreptul de a comunica cu persoana vătămată B., respectiv de a se apropia de acesta sau de locuința acestuia, pe o perioadă de 5 (cinci) ani și, făcând aplicarea disp. art. 66 alin. (5) din C. pen., a individualizat în concret conținutul ultimelor două pedepse complementare în sensul că i-a interzis inculpatului A.. să comunice, prin orice mijloace (direct sau indirect prin intermediul altor persoane precum și prin telefon, SMS, fax, corespondență poștală, email sau alte mijloace de comunicare electronice, inclusiv prin rețele virtuale de socializare de tip "C.", "D.", "E.", "F.", "G." "H." sau alte asemenea) cu persoana vătămată B. respectiv să se apropie de acesta la o distanță mai mică de 5 (cinci) metrii precum și de locuința acestuia situată în mun. Odorheiu Secuiesc, (...) jud. Harghita, la o distanță mai mică de 5 (cinci) metrii.

A făcut aplicat disp. art. 45 alin. (5) din C. pen. rap. la art. 45 alin. (1), (2), (3) lit. a) din C. pen. cu ref. la art. 65 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), i), n), o) din C. pen., interzicând inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a conduce autovehicule, în sensul dat acestei noțiuni de disp. art. 6 pct. 6 din O.U.G. nr. 195/2002, republic. (orice vehicul echipat cu motor de propulsie, utilizat în mod obișnuit pentru transportul persoanelor sau mărfurilor pe drum ori pentru tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor sau mărfurilor respectiv troleibuze), dreptul de a comunica cu persoana vătămată B., respectiv de a se apropia de acesta sau de locuința acestuia, în modalitățile individualizate mai sus, pedepse accesorii ce se execută potrivit disp. art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza disp. art. 7 alin. (1) rap. la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 a dispus obligarea inculpatului la prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În conformitate cu art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, a adus la cunoștința inculpatului faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

Prelevarea se va realiza în strictă conformitate cu dispozițiile Legii nr. 76/2008, iar probele biologice astfel recoltate și datele din Sistemului Național de Date Genetice Judiciare nu pot fi folosite în alte scopuri decât cele prevăzute de Legea nr. 76/2008.

În baza disp. art. 72 alin. (1) teza I din C. pen., cu aplic. art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre, perioada reținerii de 24 de ore, dispusă în prezenta cauză, începând cu data de 05.11.2021, orele 14:35 până la data de 06.11.2021, orele 14:35.

A luat act că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza disp. art. 398 din C. proc. pen. rap. la art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a obligat inculpatul la 400 RON cheltuieli judiciare către Stat, urmând ca onorariul interpretului de limbă maghiară să fie avansată din fondul special al Ministerului Justiției, potrivit disp. art. 275 alin. (6) din C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 661/A din data de 7 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de apelantul - inculpat A. , împotriva sentinței penale nr. 101 din 13 decembrie 2022, pronunțate de Tribunalul Harghita, în dosarul penal nr. x/2022 și în consecință:

S-a desființat parțial sentința penală atacată și rejudecând cauza în limitele de mai jos:

1) În baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. :

În temeiul art. 32 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen., la art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 43 alin. (5) din C. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, privind protecția martorilor, republicată, la pedeapsa de: - 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor, rămasă în forma tentativei.

2) În baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. :

În temeiul art. 338 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 41 alin. (1) din C. pen., art. 43 alin. (5) din C. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, privind protecția martorilor, republicată, la pedeapsa de: - 2 (doi) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de părăsirea locului accidentului.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că infracțiunile comise de inculpat sunt concurente și, în consecință, în temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a contopit pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat 8 luni închisoare, reprezentând sporul de 1/3 din cealaltă pedeapsă (2 ani: 3 = 8 luni), rezultând pedeapsa de: - 5 (cinci) ani și 2 (două) luni închisoare.

S-au menținut dispozițiile din hotărârea atacată referitoare la:

- natura și durata pedepselor complementare, precum și natura pedepselor accesorii stabilite și aplicate pentru infracțiunea de omor, rămasă în forma tentativei și părăsirea locului accidentului;

- aplicarea prevederilor art. 7 alin. (1), raportat la art. 4 alin. (1) lit. b) și art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 privind prelevarea probelor biologice de la inculpat și modalitatea de realizare;

- deducerea din durata pedepsei principale aplicate a perioadei reținerii,

- luarea act de faptul că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă,

- obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat și avansarea onorariului interpretului din fondul special al Ministerului Justiției.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în procedura soluționării prezentului apel, în sumă de 1.000 RON, rămân în sarcina statului.

Pentru a hotărî în acest sens, instanța de apel a constatat referitor la infracțiunea de tentativă de omor, că tribunalul, ale cărei considerente nu au putut să fie combătute în mod convingător, a surprins în mod corect că acuzația adusă acestui inculpat prin actul de sesizare își are suportul probator în dovezile instrumentate în cauză.

Pentru a face o asemenea apreciere, în urma reevaluării în al doilea grad a materialului dosarului de urmărire penală și a probelor administrate, s-a constatat că instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a examinat mijloacele de probă administrate, din care rezultă atât existenta faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală față de apelantul - inculpat A., cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție, în forma cerută de lege.

Așadar, în dezacord cu opinia apărării, s-a reținut că probele administrate și prezentate în mod exhaustiv și detaliat în sentința penală atacată, confirmă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că la data de 16.10.2021, în jurul orelor 20:53, pe fondul unei stări conflictuale preexistente, inculpatul A.., aflându-se la volanul autoturismului marca x cu nr. de înmatriculare x, pe str. x din mun. Odorheiu Secuiesc, în dreptul benzinăriei I., a urmărit-o și a lovit-o din plin, cu intenție, pe persoana vătămată B., luând-o pe capota autoturismului și proiectând-o la o distanță de câțiva metri pe sol.

S-a menționat că, probele care corespund acestui capăt de acuzare sunt atât testimoniale (declarațiile persoanei vătămate, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor A. sen., J., K. și L.), cât și netestimoniale (înregistrarea video a camerei de supraveghere amplasate pe imobilul în care funcționează magazinul "M.", procesul-verbal de cercetare a locului faptei din 16.10.2021 și planșă fotografică aferentă, procese-verbale de vizionare imagini video și planșe foto aferente întocmite de către organele de cercetare penală din cadrul Poliției mun. Odorheiu Secuiesc, procese-verbale de vizionare imagini video și planșe foto aferente întocmite de către organele de cercetare penală din cadrul IPJ Harghita, Serviciul de Investigații Criminale, suporturile optice conținând imaginile video cu evenimentele din data de 16.10.2021, raportul de expertiză medico-legală nr. Al -156 din 20.10.2021; procesul-verbal de transcriere a conținutului apelurilor la SNUAU 112, precum și suportul optic conținând aceste convorbiri.

Astfel, din declarația persoanei vătămate dată în fața organelor de urmărire penală, în ziua producerii evenimentului, a rezultat că între inculpat și persoana vătămată exista o situație conflictuală mai veche, generată de o pretinsă datorie pe care fratele persoanei vătămate o avea față de familia inculpatului. Această tensiune existentă între inculpat și persoana vătămată a escaladat în ziua comiterii faptei, când persoana vătămată, la rugămintea concubinei sale, martora K., l-a contactat telefonic pe martorul A. sen. legat de o pretinsă faptă de violență domestică a cărei victimă era o prietenă bună a concubinei sale, respectiv martora L.. În cadrul acestor convorbiri, l-a apostrofat pe martorul A. sen. spunând-i că are cunoștință de faptul că persoana din discuție este agresată de fiul martorului, inculpatul A.. și i-a solicitat să o lase în pace și să o lase să plece dacă ea așa își dorește. Cu această ocazie, persoana vătămată a fost amenințată, sugerându-i-se că va păți ceva rău, fiind întrebată totodată unde se află, dar nu a divulgat aceste informații, însă inculpatul cunoștea adresa sa de domiciliu.

În contextul acestor evenimente, la scurt timp după discuția telefonică purtată cu A. sen., în jurul orelor 20:42, persoana vătămată a ieșit din imobilul în care își avea domiciliul, cu intenția de a merge până la benzinăria I. de pe strada x, care se afla vis-a-vis de locuința sa. În momentul în care traversa strada x, ajungând aproximativ la jumătatea drumului (dinspre hypermarketul N. spre benzinăria I.) a observat un autoturism de culoare închisă care ieșea de la stația de carburant I. într-un loc interzis, adică prin calea de acces destinată exclusiv intrării în benzinărie și se îndrepta spre aceasta, cu intenția clară de a o călca. A încercat să se ferească din calea vehiculului, însă nu a reușit, fiind lovit din plin de acesta. În urma impactului persoana vătămată a căzut pe sol, fiind proiectată până în partea stânga a drumului iar autoturismul și-a continuat deplasarea către ieșirea din oraș, spre direcția Miercurea Ciuc.

Susținerile persoanei vătămate au fost confirmate, parțial de declarația martorei K., în partea referitoare la convorbirea telefonică purtată între persoana vătămată și A., imediat anterior comiterii faptei, obiectul acestei convorbiri telefonice și amenințările adresate persoanei vătămate.

Din înregistrările video surprinse de camerele de supraveghere aparținând magazinului "M." de pe str. x, respectiv stației de carburant I., se observă că la stația de carburant I., apare un autoturism de culoare închisă, având număr de înmatriculare x, care staționează preț de câteva secunde pe sensul de intrare în stație, zonă care are vizibilitate spre locuința persoanei vătămate. În momentul în care persoana vătămată iese din imobil și se deplasează pe trotuarul str. x cu intenția de a traversa strada spre stația de carburant, conducătorul autoturismului menționat, pornește vehiculul, părăsește zona benzinăriei, ieșind pe str. x, unde, după ce acordă prioritate unui biciclist, virează spre locul în care se află persoana vătămată, care la momentul respectiv se angajase în traversarea părții carosabile, și accelerează în direcția acesteia. Persoana vătămată în încercarea de a se feri din calea autoturismului, aleargă spre partea stângă a carosabilului, însă conducătorul autoturismului o urmărește și trecând perpendicular pe sensul opus de mers, o lovește din plin, persoana vătămată fiind proiectată la câțiva metri. După acest moment, autoturismul se oprește, iar din partea dreaptă față, coboară o persoană, timp în care persoana vătămată se ridică în picioare și aleargă pe trotuar spre locuința sa, iar persoana care a coborât din autoturism se urcă pe bancheta din față dreaptă și autoturismul demarează spre direcția mun. Miercurea Ciuc.

De asemenea, din cuprinsul procesului-verbal de redare a convorbirilor înregistrate de Serviciul Național Unic pentru Apeluri de Urgență în data de 16.10.2021, ora 20:58, rezultă că persoana vătămată a apelat serviciul de urgență de pe numărul de telefon x, ocazie cu care a semnalat faptul că este necesară prezența unui echipaj de poliție și a unei ambulanțe în fața benzinăriei I., pe str. x, întrucât a fost lovit în plin cu mașina de A. și are fața spartă, prezentând totodată dureri la membrele inferioare.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. Al-l 56 din 20.10.2021, persoana vătămată B. a suferit leziuni la nivelul regiunii faciale drepte (zonă excoriată 2,5/2cm, acoperit cu crustă brună hematică), la nivelul coapsei drepte 1/3 superioară față superioară față latero-externă (echimoză de 3/1,5 cm de culoare roșietică), la nivelul coapsei drepte 1/3 superioară față posterioară (echimoză de 2/1 cm de culoare roșietică), la nivelul gambei drepte 1/3 superioară față antero-externă (excoriație de 4/1 cm, acoperită cu crustă brună hematică) și la nivelul genunchiului stâng (hematom de 1 cm diametru, de culoare violacee), respectiv că aceste leziuni traumatice necesită pentru vindecare un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale și că s-au putut produce la data de 16.10.2021, prin lovire de suprafețe dure, posibil accident rutier, victima fiind pieton.

Încă de la debutul anchetei penale, inculpatul A., atât prin declarațiile date pe parcursul procesului penal, cât și prin apărările pe fond pe care le-a formulat, nu și-a recunoscut vinovăția, susținând că leziunile traumatice suferite de persoana vătămată sunt urmarea producerii unui accident de circulație.

În esență, poziția procesuală exprimată de către inculpat pe parcursul procesului penal, respectiv în etapa urmăririi penale și în cursul judecății în primă instanță, a fost aceea de negare a oricărei intenții de a o lovi cu autoturismul pe persoana vătămată și, implicit, de a-i suprima viața. Inculpatul a relatat în mod constant faptele prin prisma unui accident rutier, susținând că la data producerii evenimentului, vizibilitatea era redusă, întrucât era întuneric și ploua, context în care l-a observat prea târziu pe persoana vătămată, care i-a apărut brusc în față, încercând să traverseze partea carosabilă într-un loc nepermis.

Starea de fapt alternativă prezentată de inculpat nu este însă susținută de materialului probator administrat în cauză, fiind construită pe susțineri incoerente și ilogice prin raportate la celelalte mijloace de probă precum și la modalitatea de derulare a faptelor descrise.

Astfel, în declarația dată în calitate de suspect, A. inițial a susținut că persoana vătămată i-a apărut brusc în față în momentul în care efectua virajul către Miercurea Ciuc, pe care nu a observat-o din timp din cauza condițiilor meteo nefavorabile existente la momentul de referință, fiind întuneric și ploua.

Martorul A. sen., ocupantul de pe bancheta din față dreaptă a autoturismului condus de inculpat a susținut că după ce inculpatul a efectuat virajul spre dreapta, spre direcția de mers Miercurea Ciuc, fără să observe nimic, a auzit un zgomot specific unei lovituri, moment în care l-a întrebat pe inculpat ce s-a întâmplat, care i-a răspuns că el nu a observat nimic. În acel moment a coborât din autoturism și a observat o persoană de sex masculin căzută în fața vehiculului.

Celălalt ocupant al autoturismului, martora L., care se afla pe bancheta din spate, a relatat că deși nu știe ce s-a întâmplat exact, își amintește că în fața mașinii a sărit o persoană, care la un moment dat deja se afla pe sol.

Susținerile ocupanților autoturismului condus de către inculpat, de altfel contradictorii între ele, sunt contrazise de înregistrările video existente la dosar, din care rezultă fără echivoc, pe de o parte că inculpatul a observat prezența persoanei vătămate, farurile autoturismului fixând-o pe aceasta pe partea carosabilă, iar pe de altă parte, că virajul efectuat de inculpat urmărește întocmai mișcarea și traseul urmat de persoana vătămată, urmărind practic victima aflată în fugă, fapt ce conduce la pătrunderea totală a autoturismului pe sensul opus de mers, unde se afla aceasta la momentul impactului.

Susținerile inculpatului în sensul că ar fi depășit doar puțin axul drumului sunt infirmate de înregistrările video care relevă faptul că locul în care a fost lovită cu mașina persoana vătămată este aproape de trotuar, nicidecum de axul drumului.

În plus, raportat la poziția persoanei vătămate la momentul efectuării de către inculpat a virajului de ieșire din stația de carburant pe str. x, spre direcția de mers Miercurea Nirajului, nu era necesară nici o manevră de ocolire/evitare din partea inculpatului, în contextul în care persoana vătămată se afla pe sensul opus de mers, nefiind trecută de axul drumului.

Din maniera și dinamica derulării evenimentelor din seara zilei de 16.10.2021, rezultă fără echivoc că inculpatul în mod deliberat a lovit-o pe persoana vătămată cu autoturismul, fiind exclusă ipoteza avansată de acesta privind producerea unui accident rutier.

De altfel, în cursul judecății în apel, inculpatul pare să abandoneze această strategie de apărare, nemaiînțelegând să își susțină cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă de omor în infracțiunea de vătămare corporală din culpă, ci admițând existența intenției de a acroșa victima, a solicitat reținerea infracțiunii de loviri sau alte violențe, pe motiv că nu a acționat cu intenția specifică infracțiunii de omor, cea de suprimare a vieții victimei.

La termenul de judecată din data de 22 septembrie 2023, instanța de apel a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpat, reținând că raportat la starea de fapt descrisă în rechizitoriu, încadrarea corectă dată faptei este cea prezentată de către procuror, neexistând niciun element care să ateste necesitatea schimbării încadrării juridice a faptei.

În cauza dedusă judecății, în acord cu instanța de prim grad, s-a constatat că acțiunea inculpatului s-a grefat pe o atitudine psihică specifică intenției indirecte, în condițiile în care prin dirijarea autoturismului în direcția persoanei vătămate, cu intenția de a o acroșa, putea să anticipeze că intrarea autoturismul în contact fizic cu persoana vătămată ar putea conduce la suprimarea vieții acesteia, acceptând posibilitatea producerii unui atare rezultat.

Rezoluția infracțională a inculpatului, specifică tentativei de omor trebuie desprinsă din atitudinea acestuia raportat la vârsta și nivelul pregătirii sale profesionale care îi permiteau să prevadă și accepte eventuala suprimare a vieții victimei în condițiile lovirii ei cu autoturismul, chiar și cu o viteză redusă.

Totodată, în contextul împrejurărilor faptei, nu prezintă relevanță, sub aspectul încadrării juridice, faptul că din punct de vedere medico-legal, leziunile traumatice provocate victimei nu au pus în concret în primejdie viața acesteia, având în vedere că infracțiunea de tentativă la omor poate fi reținută și în ipoteza unor acțiuni agresive îndreptate către o persoană, care, dacă ar fi fost continuate sau și-ar fi produs efectul, ar fi condus la suprimarea vieții, dar și în situații în care realitatea obiectivă nu este modificată, fără a se produce vreo vătămare a integrității corporale.

Prin modul în care a acționat, rezultă că inculpatul a creat prin activitatea sa posibilitatea reală și concretă ca victima să înceteze din viață și a acceptat rezultatul faptei sale .

În acest context, s-a apreciat că, cererea inculpatului de a se dispune achitarea sa de sub acuza comiterii acestei fapte, în principal în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar în baza art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., (aceasta din urmă viabilă doar în contextul în care s-ar fi avizat favorabil cererea de schimbare a încadrării juridice) este nefondată.

În ceea ce privește infracțiunea de părăsire a locului accidentului, s-a reținut că inculpatul, fără a contesta existența faptei în materialitatea ei, aspectul pe care o supune, în principal, analizei instanței de apel este compatibilitatea acestei infracțiuni cu cea de tentativă de omor reținută în sarcina sa.

S-a apreciat că infracțiunea de părăsire a locului accidentului poate fi reținută indiferent de caracterul culpabil sau intențional al evenimentului rutier care constituie situația premisă a acestei infracțiuni.

Relevante în sensul interpretării noțiunii de accident rutier inclusiv ca eveniment intențional produs în condițiile art. 75 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, sunt și dispozițiile art. 25 din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie potrivit cărora: "Asigurătorul RCA are dreptul de a recupera sumele plătite drept despăgubire de la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, în următoarele situații: a) accidentul a fost produs cu intenție."

În consecință, a concluzionat că atât din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 338 alin. (1) din C. pen., art. 75 lit. a) - c) din O.U.G. nr. 195/2002, art. 2 și 25 din Legea nr. 132/2017, cât și din perspectiva apărării relațiilor sociale ocrotite, al scopului urmărit de legiuitor prin incriminarea faptei de părăsire a locului accidentului, nu prezintă nici o relevantă caracterul culpabil sau intențional al evenimentului rutier, dimpotrivă, relațiile sociale trebuie să fie protejate, în același mod, în ambele situații.

Apărările inculpatului, conform cărora în cauză ar fi incidentă cauza de neimputabilitate prevăzută de art. 338 alin. (3) lit. d) C. pen., în contextul în care persoana vătămată a părăsit locul faptei, iar evenimentul a fost anunțat de tatăl inculpatului imediat la poliție, sunt contrazise de relațiile comunicate de Poliția mun. Odorheiu Secuiesc respectiv de procesul-verbal de transcriere a conținutului apelurilor la SNUAU 112, precum și suportul optic conținând aceste convorbiri.

Din cuprinsul acestor mijloace de probă a rezultat că într-adevăr martorul A. sen. a apelat numărul unic de urgență 112, solicitând intervenția organelor de poliție, însă a refuzat să răspundă la întrebările operatului vizând natura urgenței, a arătat că mai bine se deplasează el la poliție, menționând evaziv că ar fi fost atacat de către un bărbat, nicidecum că ar fost vorba despre un eveniment rutier.

Oricum, pentru a fi operabil cazul special de neimputabilitate prevăzut de art. 338 alin. (3) lit. d) C. pen., este necesar că evenimentul să fie anunțat la cea mai apropiată unitate de politie de către conducătorul autoturismului, or inculpatul A., nu a făcut niciun demers în acest sens.

În justificarea omisiunii de a sesiza organele de poliție, inculpatul A. a arătat că nu avea asupra sa telefonul mobil, ori o astfel de împrejurare nu poate fi primită, având în vedere că acesta avea acces la telefonul mobil al tatălui său. De altfel, din declarația martorei L., a rezultat că după producerea evenimentelor, inculpatul și-a folosit un telefon mobil pentru a-și suna un prieten să vină după ei să îi transporte în mun. Miercurea Ciuc.

Astfel cum rezultă din procesul-verbal de transcriere a conținutului apelurilor la SNUAU 112, precum și din înregistrările conținând aceste convorbiri, incidentul nu a fost raportat organelor de poliție de către inculpatul A.. sau de către A. sen., ci de către persoana vătămată B..

Prin urmare, infracțiunea săvârșită de inculpat atrage răspunderea penală a acestuia, fiind nefondată solicitarea apărării de a se dispune o soluție de achitare de sub acuza comiterii infracțiunii de părăsire a locului accidentului, în principal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) și în) subsidiar, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

În ceea ce privește modalitatea de individualizare a răspunderii penale, respectiv durata pedepselor principale aplicate inculpatului în privința infracțiunilor pentru care a fost deferit justiției, s-a apreciat că apelul formulat în cauză este fondat prin prisma motivului de apel vizând reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă conform art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În ceea ce privește cauza specială de reducere a pedepselor decurgând din prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002, care vizează reducerea limitelor de pedeapsă la jumătate, în cazul formulării în cursul judecății a unui denunț sau a facilitării identificării și tragerii la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni grave, s-a constatat că probele existente la dosarul cauzei, respectiv adresele nr. x/27.03.2023 și nr. y/30.08.2023 emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Harghita, creează premisele eficientizării acestor dispoziții legale în favoarea inculpatului A..

În cauza dedusă judecății, din informațiile furnizate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Harghita a rezultat că în cursul lunii martie 2023, inculpatul A. a formulat trei denunțuri având ca obiect comiterea unor infracțiuni grave - trafic de droguri, facilitând totodată identificarea și prinderea unei persoane față de care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale cu privire la comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în dosarul nr. x/2022.

Prin urmare, în contextul în care din înscrisurile sus-menționate a rezultat neîndoielnic că inculpatul în timpul judecății, a formulat trei denunțuri privind activități infracționale prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000 și datorită contribuției aduse s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de o persoană, acesta beneficiază de cauza specială de reducere a pedepselor prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului de a se reține a circumstanțele atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. a) și b) din C. pen., în acord cu opinia judecătorului de la prima instanță, s-a reținut, pe de o parte că în cauză nu se poate reține vreun efort depus de inculpat pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii în condițiile în care acesta a părăsit imediat locul faptei, iar pe de altă parte, nu s-a identificat vreo împrejurare legată de faptă (și nu de persoana inculpatului) de natură să diminueze gravitatea infracțiunii sau periculozitatea inculpatului. Prin urmare, nu vom aviza favorabil această solicitare.

În aceste condiții, în al doilea grad se impune reindividualizarea tratamentului sancționator aplicat inculpatului pentru cele două infracțiuni deduse judecății, cu luarea în considerare a cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, republicată, privind protecția martorilor.

În procesul de reindividualizare s-a pornit de la stabilirea noilor limite de pedeapsă pentru fiecare infracțiune în parte reținută în sarcina inculpatului, în urma eficientizării cauzelor de reducere a limitelor de pedeapsă (forma tentată și cauza specială de reducere prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002), respectiv a cauzei de agravare a răspunderii penale, determinată de starea de recidivă post-executorie în care se află inculpatul în raport cu condamnarea suferită prin sentința penală nr. 133/2020 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc în dosarul nr. x/2019.

Astfel la determinarea limitelor de pedeapsă în acord cu dispozițiile art. 79 C. pen. s-au redus limitele speciale ale pedepsei prin aplicarea consecutivă a dispozițiilor art. 33 alin. (2) C. pen. (care determină reducerea cu 1/2 a limitelor de pedeapsă) apoi ale art. 19 din Legea nr. 682/2002 (care determină cu reducerea cu încă 1/2 a limitelor de pedeapsă), după care pedepsele rezultate au fost majorate cu 1/2 conform dispozițiilor art. 43 alin. (5) din C. pen. referitoare la starea de recidivă post-executorie.

În urma acestor operațiuni succesive, s-a menționat că, noile limite de pedeapsă în cadrul căreia s-a individualizat în concret regimul sancționator aplicabil inculpatului pentru cele două infracțiuni pentru comiterea cărora a fost deferit justiției se vor situa, după cum urmează:

- pentru infracțiunea de tentativă de omor, între 3 ani și 9 luni și 7 ani și 6 luni închisoare;

- pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului, între 1 an și 6 luni și 3 ani și 9 luni închisoare.

În alegerea cuantumului fiecărei pedepse pe care a aplicat-o inculpatului în limitele arătate mai sus, s-a pornit de la criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcție de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Raportat la aceste criterii, s-a reținut că fapta inculpatului prezintă un pericol social ridicat, având în vedere, în principal natura relațiilor sociale afectate - dreptul la viață, integritatea corporală și sănătatea persoanei vătămate, modalitatea și împrejurările concrete în care au fost comise - pe fondul unei stări conflictuale preexistente, inculpatul a dirijat autoturismul pe care o conducea spre persoana vătămată, a accelerat, urmărind-o pe aceasta și lovit-o în plin, acțiuni care au culminat cu decizia de a părăsi locul faptei; consecințele produse ori care s-ar fi putut produce, din atitudinea ulterioară a inculpatului, care după comiterea tentativei de omor nu a acordat prim ajutor victimei și nici nu a întreprins demersuri pentru a solicita prezența cadrelor medicale specializate, plecând de la fața locului.

Modalitatea concretă în care inculpatul a ales să acționeze în fața unei stări conflictuale, comportamentul său nejustificat marcat prin acte de violență, săvârșite cu intenția de a produce leziuni grave, creionează o persoană cu serioase carențe comportamentale și o rezistență scăzută la rezolvarea unor diferende, împrejurări care impun un proces atent și profund de resocializare și de reintegrare.

Nu s-a putut omite în cadrul acestei analize nici faptul că inculpatul nu se află la prima confluență cu legea penală, având o bogată antecedență infracțională, constituită preponderent din condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni violente.

Toate aceste elemente care configurează situația juridică a inculpatului, probează perseverența acestuia în încălcarea legii penale și a ordinii de drept, denotând totodată faptul că nu a înțeles nici consecințele condamnărilor anterioare, nici că trebuie să își regleze conduita în acord cu normele de conviețuire socială, alegând să comită noi infracțiuni intenționate.

Pornind de la cele expuse în cele ce preced, s-a apreciat, că, raportat la circumstanțele reale ale faptei, circumstanțele personale ale inculpatului și limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunile săvârșite, reduse astfel cum s-a arătat anterior, se impune aplicarea unor pedepse cuprinse între limita minimă și mediu, considerând că aceasta este necesară, dar și suficientă pentru a conduce la atingerea scopului pedepsei, fiind un mijloc eficient pentru prevenirea comiterii de noi infracțiuni și pentru îndreptarea comportamentului inculpatului, prin formarea unei atitudini corecte a acestuia față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Având în vedere aceste considerente, s-a procedat la reindividualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului în raport cu infracțiunile pentru comiterea cărora a fost deferit justiției și s-a aplicat acestuia pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor și 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului, apreciind că prin păstrarea unei linii mediane de aplicare a pedepselor, se asigură atingerea scopului sancțiunii penale, fiind totodată respectat și principiul proporționalității directe a sancțiunii oglindit în cuantumul pedepsei stabilite.

În vederea completării represiunii pedepsei principale, s-au menținut pedepsele complementare și accesorii aplicate de prima instanță pe lângă fiecare pedeapsă principală stabilită, atât sub aspectul duratei, cât și a conținutului acestora.

În mod evident, reindividualizarea în al doilea grad a pedepselor principale stabilite în raport cu fiecare infracțiune concurentă reținută în sarcina inculpatului va influența și durata pedepsei rezultante stabilite în prim grad, sens în care în cele ce urmează, vom face aplicarea tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, prescris de art. 39 C. pen., prin contopirea pedepselor de 4 ani și 6 luni închisoare (aplicată pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor) cu 2 ani închisoare (aplicată pentru comiterea infracțiunii de părăsirea locului accidentului).

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., vom aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea dintre cele aplicate - respectiv cea de 4 ani și 6 luni închisoare la care vom adăugă un spor de 8 luni închisoare, reprezentând sporul de o treime din durata celeilalte pedepse, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani și 2 (două) luni închisoare.

Împotriva deciziei penale nr. 661/A din 7 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, inculpatul A. a declarat recurs în casație.

Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 31.01.2024, când s-a stabilit termen la data de 29 februarie 2024, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

În motivarea cererii, inculpatul A. a invocat cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 din C. proc. pen.

În motivarea pct. 7 al art. 438 din C. proc. pen., a arătat că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunilor pentru care a fost condamnat, respectiv infracțiunile de tentativă de omor, prev. de art. 32 din C. pen. rap. la art. 188 din C. pen. și părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia prev. de art. 338 alin. (1) din C. pen., calificarea juridică corectă a faptei recunoscută așa cum a fost expusă ca stare de fapt în rechizitoriu fiind aceea de loviri sau alte violențe prev. de art. 193 din C. pen. și nu tentativă de omor.

Cu privire la infracțiunea de părăsire a locului accidentului a arătat că nu a avut intenția de ascundere în fața autorității judiciare, fiind cu autoturismul proprietate personală putea fi lesne identificat, astfel încât nu se pot reține în seama sa elementele de tipicitate ale infracțiunii prev. de art. 338 din C. pen.

În motivarea pct. 12 al art. 438 din C. proc. pen., a arătat că pedeapsa a fost stabilită în mod nelegal, aplicându-se greșit normele legale în materie, raportat la dispozițiile speciale privind aplicarea pedepsei în caz de recidivă postexecutorie, concurs de infracțiuni, reducerea pedepsei cu referire la aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Prin încheierea de ședință din data de 29 februarie 2024, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., doar în privința cazului de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., întrucât motivele invocate în susținerea cazului prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. privesc latura subiectivă, ceea ce nu poate fi analizat în recurs în casație.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită sau aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare. Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică și cu cauzele de atenuare sau agravare ale pedepsei ale căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

În susținerea pct. 12 al art. 438 din C. proc. pen., inculpatul a arătat că pedeapsa a fost stabilită în mod nelegal, aplicându-se greșit normele legale în materie, raportat la dispozițiile speciale privind aplicarea pedepsei în caz de recidivă postexecutorie, concurs de infracțiuni, reducerea pedepsei cu referire la aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În acest sens, Înalta Curte constată că, în ceea ce privește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, instanța de apel a dat eficiență cauzelor de reducere a limitelor de pedeapsă (tentativa și cauza specială de reducere prev. de art. 19 din Legea nr. 682/2002), respectiv a cauzei de agravare a răspunderii penale determinată de starea de recidivă postexecutorie.

Astfel, inculpatul A. a fost condamnat, în temeiul art. 32 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen., la art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 43 alin. (5) din C. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, privind protecția martorilor, republicată, la pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor, rămasă în forma tentativei și în temeiul art. 338 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 41 alin. (1) din C. pen., art. 43 alin. (5) din C. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, privind protecția martorilor, republicată, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de părăsirea locului accidentului, iar, în baza art. 38 alin. (1) din C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a contopit pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare, la care a adăugat 8 luni închisoare, reprezentând sporul de 1/3 din cealaltă pedeapsă (2 ani: 3 = 8 luni), rezultând pedeapsa de 5 (cinci) ani și 2 (două) luni închisoare.

Potrivit art. 79 din C. pen.:

(1) Când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente două sau mai multe dispoziții care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la tentativă, circumstanțe atenuante și cazuri speciale de reducere a pedepsei, în această ordine.

(2) Dacă sunt incidente două sau mai multe dispoziții care au ca efect agravarea răspunderii penale, pedeapsa se stabilește prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la circumstanțe agravante, infracțiune continuată, concurs sau recidivă.

(3) când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei și una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc conform alin. (1), după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează conform alin. (2).

Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prevăzută de art. 188 alin. (1) din C. pen. este închisoare de la 10 la 20 de ani, iar pedeapsa pentru tentativă la infracțiunea prev. de art. 188 alin. (1) din C. pen. este de la 5 la 10 ani.

Pentru inculpat s-au reținut ca fiind incidente și dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, astfel că limitele de mai sus se vor reduce la jumătate, respectiv vor fi cuprinse între 2ani 6 luni și 5 ani.

Apoi, majorate cu 1/2 conform dispozițiilor art. 43 alin. (5) din C. pen. referitoare la starea de recidivă post-executorie, limitele pentru tentativa la infracțiunea de omor vor fi cuprinse între 3 ani 9 luni și 7 ani 6 luni.

Astfel, rezultă că pedeapsa stabilită de instanța de apel pentru tentativa la infracțiunea de omor de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare este în limitele legale.

Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de părăsirea locului accidentului este închisoare de la 2 la 7 ani.

Acestea s-au redus la jumătate prin aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, limitele fiind cuprinse între 1 an și 3 ani 6 luni și apoi s-au majorat cu jumătate conform dispozițiilor art. 43 alin. (5) din C. pen. referitoare la starea de recidivă post-executorie, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de părăsirea locului accidentului fiind cuprinse între 1an 6 luni și 5ani 3luni.

Rezultă că pedeapsa stabilită de instanța de apel pentru infracțiunea de părăsirea locului accidentului de 2 (doi) ani închisoare este în limitele legale.

În acest context, în mod corect, instanța de apel, în baza art. 38 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a contopit pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare, la care a adăugat 8 luni închisoare, reprezentând sporul de 1/3 din cealaltă pedeapsă (2 ani: 3 = 8 luni), rezultând pedeapsa de 5 (cinci) ani și 2 (două) luni închisoare.

În raport cu cele expuse, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatului este în limitele prevăzute de lege, astfel că, va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 661/A din 7 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 661/A din 7 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către st