ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4281/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1110 din 23 august 2000 a Tribunalului Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă acțiunea reclamantei S.C. D. S.A. Calafat prin care solicitase obligarea S.C. A. S.A. Dolj-Calafat, la restituirea sumei de 12.980.200 lei, reprezentând contravaloare asigurare achitată de pârâtă pentru fostul manager al reclamantei, decedat, succesorilor acestuia. Prin aceeași sentință a fost respinsă și cererea pârâtei A. de chemare în garanție a pârâtelor V.P.E. și T.I.C., curatorul minorei V.E.I., prin care solicita, ca în cazul admiterii acțiunii principale, acestea să fie obligate la plata aceleiași sume.

Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 980 din 25 octombrie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, iar apelul pârâtei S.C. A. S.A. Dolj a fost anulat ca netimbrat, prin aceeași decizie. Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că V.N. a fost ales de AGA D. Calafat ca manager general la data de 30 septembrie 1994 pe o durată de 4 ani, cu posibilitatea prelungirii mandatului acestuia în condițiile îndeplinirii obligațiilor asumate. În temeiul acestui contract s-a încheiat și contractul de asigurare mixtă de viață (polița nr. 36566804/1994) pe o durată de 5 ani. La 3 noiembrie 1999 a survenit decesul asiguratului iar asiguratorul a achitat moștenitorilor acestuia suma asigurată, plată reținută a fi corectă de către instanța de apel, deoarece contractul de asigurare și-a produs efectele, evenimentul asigurat survenind în cursul derulării contractului de asigurare.

Cât privește contractul de management, instanța de apel a reținut că acesta, așa cum era reglementat prin Legea nr. 66/1993, modificată prin O.U.G. nr. 39/1997, avea valoarea unui contract de mandat comercial cu reprezentare, completat cu dispozițiile codului comercial și cel civil privind mandatul. În consecință, fiind un act consensual, forma scrisă nu este cerută ad validitatem ci ad probationem, așa încât lipsa formei scrise nu atrage nulitatea lui. Decesul asiguratului V.N. a survenit în timp ce mai îndeplinea încă funcția de manager, prin voința tacită a părților având loc o prelungire a contractului de management până la organizarea unui nou concurs. Întrucât plata s-a făcut de A. către chemații în garanție în perioada în care V.N.

era manager s-a apreciat că în mod corect acțiunea reclamantei a fost respinsă. Nemulțumită de această decizie reclamanta a declarat recurs solicitând casarea ei pentru netemeinicie și nelegalitate. În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta critică aprecierea contractului de management ca fiind un contract de mandat comercial, considerând apoi că el poate fi asimilat cu un contract de mandat de tip special, reglementat de art. 1535 C. civ., pentru validitatea căruia forma scrisă este cerută ad validitatem, condiție neîndeplinită în speța de față. De asemenea, greșit instanța a apreciat că acest contract ar fi fost prelungit tacit, el încetând în fapt la 16 septembrie 1999, prin mandatul nr. 3589 din 16 septembrie 1999 FPS împuternicind în AGA pe numitul L.M.

în scopul schimbării managerului, deși ulterior, FPS a susținut contrariul, respectiv prelungirea tacită a mandatului lui V.N. până la data de 29 octombrie 1999 când urma să fie organizat examenul pentru ocuparea postului. Întrucât defunctul nu mai avea calitatea de manager la data decesului, recurenta apreciază că greșit A. a făcut plata către moștenitorii acestuia și nu către ea, motiv pentru care se impunea admiterea acțiunii sale. Prin întâmpinare, chematele în garanție au solicitat respingerea recursului. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta: La data de 2 decembrie 1994 reclamanta S.C. D. S.A. Calafat, reprezentată prin V.N., manager, a încheiat cu S.C. A. S.A., sucursala Dolj Calafat, contractul de asigurare nr. 2827 pentru „asigurare mixtă de viață și suplimentare de acidente” pe o durată de 5 ani pentru V.N.

în calitate de manager. Conform celor stipulate în art. 2 lit. c) și d) din contract în caz de deces al asiguratului suma asigurată înscrisă în contract urma să se plătească beneficiarului, sau celor desemnați în polița de asigurare, poliță încheiată la 13 decembrie 1994 și în care au fost desemnați ca beneficiari ai despăgubirilor în caz de deces al lui V.N., fiica și soția acestuia, persoane cărora S.C. A. S.A. le-a și făcut plata.

Câtă vreme contractul de asigurare este valabil nefiind atacat de reclamantă, aceasta nu mai poate invoca în cauza de față că ar fi fost încheiat cu încălcarea legii întrucât nu este numai pentru accidente, el fiind opozabil părților și producându-și efectele, asiguratorul făcând plata conform celor stipulate în contract, evenimentul asigurat – decesul – survenind la 21 septembrie 1999 în timpul derulării contractului de asigurare, acest contract încetând la 2 decembrie 1999, numai după această dată reclamanta fiind îndreptățită la primirea sumei asigurate conform celor stipulate în art. 2 lit. e) și f) din contract. Nejustificat recurenta critică aprecierea și aplicarea de către instanța de apel a regulilor contractului de mandat contractului de management, câtă vreme ea însăși susține ulterior că este într-adevăr un contract de mandat, dar susține că este un mandat pentru care forma scrisă era cerută ad validitatem.

Susținerile sale sunt în contradicție cu cele învederate prin adresele FPS aflate la dosarul de apel potrivit cărora contractul de management al numitului V.N., expirat la 30 septembrie 1998, a fost prelungit tacit așa încât la data decesului el avea calitatea de manager, fapt dovedit și cu relațiile Camerei de Comerț și Industrie „Oltenia” din 1 noiembrie 1999, potrivit cărora V.N. era la data decesului managerul reclamantei. Mandatarea de către FPS a unei persoane pentru a-i reprezenta interesele în A.G.A. D. din 16 septembrie 1999, nu probează revocarea mandatului de manager a numitului V.N., cum greșit susține recurenta. În consecință, curtea apreciază că instanțele au pronunțat soluții legale și temeinice, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. D. S.A. Calafat împotriva deciziei nr. 980 din 25 octombrie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 6 noiembrie 2003.