ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4281/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1110 din 23 august 2000

a Tribunalului Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, a fost

respinsă acțiunea reclamantei S.C. D. S.A. Calafat prin care solicitase

obligarea S.C. A. S.A. Dolj-Calafat, la restituirea sumei de 12.980.200 lei,

reprezentând contravaloare asigurare achitată de pârâtă pentru fostul manager

al reclamantei, decedat, succesorilor acestuia.

Prin aceeași sentință a fost respinsă și cererea

pârâtei A. de chemare în garanție a pârâtelor V.P.E. și T.I.C., curatorul

minorei V.E.I., prin care solicita, ca în cazul admiterii acțiunii principale,

acestea să fie obligate la plata aceleiași sume.

Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei

sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 980 din 25 octombrie

2001 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, iar apelul pârâtei S.C. A.

S.A. Dolj a fost anulat ca netimbrat, prin aceeași decizie.

Pentru a hotărî astfel instanța de apel a

reținut că V.N. a fost ales de AGA D. Calafat ca manager general la data de 30

septembrie 1994 pe o durată de 4 ani, cu posibilitatea prelungirii mandatului

acestuia în condițiile îndeplinirii obligațiilor asumate.

În temeiul acestui contract s-a încheiat și

contractul de asigurare mixtă de viață (polița nr. 36566804/1994) pe o durată

de 5 ani.

La 3 noiembrie 1999 a survenit decesul

asiguratului iar asiguratorul a achitat moștenitorilor acestuia suma asigurată,

plată reținută a fi corectă de către instanța de apel, deoarece contractul de

asigurare și-a produs efectele, evenimentul asigurat survenind în cursul

derulării contractului de asigurare.

Cât privește contractul de management, instanța

de apel a reținut că acesta, așa cum era reglementat prin Legea nr. 66/1993,

modificată prin O.U.G. nr. 39/1997, avea valoarea unui contract de mandat

comercial cu reprezentare, completat cu dispozițiile codului comercial și cel

civil privind mandatul.

În consecință, fiind un act consensual, forma

scrisă nu este cerută ad validitatem ci ad probationem, așa încât lipsa formei

scrise nu atrage nulitatea lui.

Decesul asiguratului V.N. a survenit în timp ce

mai îndeplinea încă funcția de manager, prin voința tacită a părților având loc

o prelungire a contractului de management până la organizarea unui nou concurs.

Întrucât plata s-a făcut de A. către chemații în

garanție în perioada în care V.N. era manager s-a apreciat că în mod corect

acțiunea reclamantei a fost respinsă.

Nemulțumită de această decizie reclamanta a

declarat recurs solicitând casarea ei pentru netemeinicie și nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta

critică aprecierea contractului de management ca fiind un contract de mandat

comercial, considerând apoi că el poate fi asimilat cu un contract de mandat de

tip special, reglementat de art. 1535 C. civ., pentru validitatea căruia forma

scrisă este cerută ad validitatem, condiție neîndeplinită în speța de față.

De asemenea, greșit instanța a apreciat că acest

contract ar fi fost prelungit tacit, el încetând în fapt la 16 septembrie 1999,

prin mandatul nr. 3589 din 16 septembrie 1999 FPS împuternicind în AGA pe

numitul L.M. în scopul schimbării managerului, deși ulterior, FPS a susținut

contrariul, respectiv prelungirea tacită a mandatului lui V.N. până la data de

29 octombrie 1999 când urma să fie organizat examenul pentru ocuparea postului.

Întrucât defunctul nu mai avea calitatea de

manager la data decesului, recurenta apreciază că greșit A. a făcut plata către

moștenitorii acestuia și nu către ea, motiv pentru care se impunea admiterea

acțiunii sale.

Prin întâmpinare, chematele în garanție au

solicitat respingerea recursului.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce

se vor arăta:

La data de 2 decembrie 1994 reclamanta S.C. D.

S.A. Calafat, reprezentată prin V.N., manager, a încheiat cu S.C. A. S.A., sucursala

Dolj Calafat, contractul de asigurare nr. 2827 pentru „asigurare mixtă de viață

și suplimentare de acidente” pe o durată de 5 ani pentru V.N. în calitate de

manager.

Conform celor stipulate în art. 2 lit. c) și d)

din contract în caz de deces al asiguratului suma asigurată înscrisă în

contract urma să se plătească beneficiarului, sau celor desemnați în polița de

asigurare, poliță încheiată la 13 decembrie 1994 și în care au fost desemnați

ca beneficiari ai despăgubirilor în caz de deces al lui V.N., fiica și soția

acestuia, persoane cărora S.C. A. S.A. le-a și făcut plata.

Câtă vreme contractul de asigurare este valabil

nefiind atacat de reclamantă, aceasta nu mai poate invoca în cauza de față că

ar fi fost încheiat cu încălcarea legii întrucât nu este numai pentru

accidente, el fiind opozabil părților și producându-și efectele, asiguratorul

făcând plata conform celor stipulate în contract, evenimentul asigurat –

decesul – survenind la 21 septembrie 1999 în timpul derulării contractului de

asigurare, acest contract încetând la 2 decembrie 1999, numai după această dată

reclamanta fiind îndreptățită la primirea sumei asigurate conform celor

stipulate în art. 2 lit. e) și f) din contract.

Nejustificat recurenta critică aprecierea și

aplicarea de către instanța de apel a regulilor contractului de mandat

contractului de management, câtă vreme ea însăși susține ulterior că este

într-adevăr un contract de mandat, dar susține că este un mandat pentru care

forma scrisă era cerută ad validitatem.

Susținerile sale sunt în contradicție cu cele

învederate prin adresele FPS aflate la dosarul de apel potrivit cărora

contractul de management al numitului V.N., expirat la 30 septembrie 1998, a

fost prelungit tacit așa încât la data decesului el avea calitatea de manager,

fapt dovedit și cu relațiile Camerei de Comerț și Industrie „Oltenia” din 1

noiembrie 1999, potrivit cărora V.N. era la data decesului managerul

reclamantei.

Mandatarea de către FPS a unei persoane pentru

a-i reprezenta interesele în A.G.A. D. din 16 septembrie 1999, nu probează

revocarea mandatului de manager a numitului V.N., cum greșit susține recurenta.

În consecință, curtea apreciază că instanțele au

pronunțat soluții legale și temeinice, motiv pentru care va respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. D. S.A. Calafat

împotriva deciziei nr. 980 din 25 octombrie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția

comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 6

noiembrie 2003.