ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5656/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 354/PI din 14 mai 2003, Tribunalul Timiș a condamnat pe următorii inculpați: - A.C.M. și M.C. la pedepse de câte 3 ani închisoare fiecare, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) 1 lit. a), cu aplicarea art. 109 și art. 74 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (3) lit. a), cu aplicarea art. 99 C. pen. În baza art. 81 și art. 110 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate celor doi inculpați și a stabilit termen de încercare de câte 5 ani pentru fiecare inculpat. S-a atras atenția inculpaților asupra prevederilor art. 83 C. pen.

S-a dispus punerea în libertate de îndată a inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză. S-a dedus din pedeapsă durata arestării din 12 martie 2003 la zi, pentru fiecare inculpat. A obligat inculpații, în solidar și pe fiecare în solidar cu părțile responsabile civilmente la câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, fiecare. S-a reținut că, în seara zilei de 27 decembrie 2002, în jurul orelor 19 00 , inculpații minori A.C.M. și M.C., se aflau pe strada Al. Vlahuță din Sânnicolau Mare, împreună cu numiții T.C., în vârstă de 13 ani și A.B. în vârstă de 12 ani, fratele inculpatului A.C.M. La un moment dat, pe lângă cei patru a trecut partea vătămată R.I.A. care se îndrepta spre casă.

Inculpatul A.C.M. s-a apropiat de partea vătămată și a întrebat-o dacă este sub influența băuturilor alcoolice și unde locuiește. Partea vătămată i-a răspuns inculpatului că nu este băută, ci că are un miros greoi, întrucât este bolnavă și că locuiește în Cartierul Sighet. Inculpatul A.C.M. s-a îndepărtat puțin de partea vătămată, s-a alăturat grupului și l-a împins dintr-o dată pe minorul T.C. în partea vătămată, spunându-i acestuia să-i ia plasa pe care o avea în mână. Surprins și speriat, numitul T.C. nu a făcut ceea ce i se ceruse, astfel încât partea vătămată s-a îndepărtat de grupul tinerilor. Aceștia nu au pierdut-o însă din vedere și la îndemnul inculpaților A.C.M. și M.C. au hotărât să o deposedeze pe partea vătămată de plasa pe care o avea asupra sa.

Cei patru au urmărit-o pe partea vătămată până în momentul în care aceasta a intrat într-o cofetărie. Inculpații s-au îndepărtat puțin, spunându-le numiților T.C. și A.C.M. să meargă și să vadă dacă partea vătămată are bani asupra sa. După scurt timp, cei doi s-au întors la locul unde se aflau inculpații și le-au spus că partea vătămată consumase un suc. După ce partea vătămată a ieșit din cofetărie, cei patru au continuat să o urmărească, până când aceasta a ajuns pe o alee întunecoasă și necirculată. În acel loc, inculpatul A.C.M. s-a apropiat de partea vătămată, a prins-o de gât și a trântit-o la pământ. I s-a alăturat imediat și numitul T.C., care a început să o lovească cu picioarele pe partea vătămată, la întâmplare.

În acest timp, inculpatul A.C.M. o ținea pe partea vătămată cu mâna la gură pentru ca aceasta să nu strige și să alerteze eventualii trecători. La un moment dat, celor doi li s-a alăturat inculpatul M.C., pentru a o imobiliza mai eficient pe partea vătămată, i-a pus un picior pe abdomen și i-a smuls plasa pe care aceasta o ținea în mână, predând-o numitului A.B.M. Acesta din urmă, a fugit cu plasa, fiind urmat îndeaproape de inculpatul M.C. Inculpatul A.C.M. și numitul T.C. au continuat să o lovească pe partea vătămată, după care au renunțat, plecând în direcția în care o luaseră primii doi și lăsând-o întinsă la pământ. Cei patru, după aproximativ 20 minute, s-au întâlnit lângă un pod, pe malul râului Aranca, unde au verificat conținutul plasei părții vătămate.

În plasă se aflau învelite într-o bucată de hârtie, câteva prăjituri, precum și un calendar pe anul 2003, inscripționat în limba maghiară. Prăjiturile au fost împărțite și consumate între cei patru, iar calendarul a fost luat acasă de inculpatul M.C., plasa fiind aruncată în apa râului. Pe data de 28 decembrie 2002, cei patru au fost identificați de organele de poliție, la domiciliul inculpatului Moroșan Constantin fiind găsit pe un perete, calendarul ce aparținea părții vătămate. Atât inculpații A.C.M., M.C., cât și făptuitorii T.C. și A.B.M. au recunoscut fapta comisă. Calendarul a fost predat pe bază de dovadă părții vătămate. Potrivit raportului medico-legal nr. 66 din 14 ianuarie 2003, partea vătămată a suferit, cu ocazia incidentului, leziuni ce au necesitat un număr de 8 zile îngrijiri medicale, pentru vindecare.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 100.000.000 lei. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș care a criticat-o, întrucât instanța nu a respectat dispozițiile art. 334 C. proc. pen., a reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 75 lit. c) C. pen. și sub aspectul modalității de executare a pedepsei. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 343/A din 22 septembrie 2003, a respins apelul parchetului ca nefondat, a dispus plata sumei de 800.000 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș, reprezentând onorariul pentru avocatul din oficiu, iar plata despăgubirilor judiciare rămânând în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara care a solicitat înlăturarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) și dispozițiile art. 81 și art. 110 C. pen., față de cei doi inculpați, iar în subsidiar, aplicarea față de inculpații minori a dispozițiilor art. 110 1 C. pen., prin încredințarea sub supraveghere a acestora într-o instituție abilitată, în acest sens. Recursul este fondat în parte, pentru următoarele considerente: Cu privire la pedepsele explicate inculpaților A.C.M. și M.C., prin reținerea de circumstanțe atenuante se constată că, au fost bine individualizate. Reținerea unor astfel de circumstanțe este justificată, dacă se are în vedere faptul că aceștia erau minori la data săvârșirii faptelor, nu au antecedente penale și au recunoscut și regretat în mod sincer faptele.

În schimb este întemeiată cea de-a doua critică și anume greșita suspendare condiționată a executării pedepselor. Chiar dacă în favoarea inculpaților s-a reținut existența de circumstanțe atenuante în consecința recucerii pedepselor aplicate, la modalitatea de executare a acestora nu se poate neglija totuși, pericolul social al faptelor, rezultat din modul în care au fost comise, pe baza unei înțelegeri prealabile și nu în ultimul rând, prin exercitarea asupra victimei de acte de violență prin care i-au cauzat leziuni ce au necesitat un număr de 8 zile de îngrijiri medicale, pentru vindecare. Dacă ar fi avut în vedere aceste împrejurări, instanțele ar fi ajuns la concluzia că, în cauză nu se impune aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

și că, pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., era necesar ca inculpații să execute pedepsele prin privare de libertate. În consecință, pentru considerentele arătate și cum, verificând hotărârile atacate în condițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența unor alte motive care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este întemeiat și a fi admis în limitele arătate. Se va stabili ca inculpații să execute pedepsele de câte 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Onorariile pentru apărarea din oficiu a inculpaților, în sumă de câte 400.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei penale nr. 343/A din 22 septembrie 2003 a Curții de apel Timișoara, privind pe inculpații A.C.M. și M.C. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 354 din 14 mai 2003 a Tribunalului Timiș, numai cu privire la aplicarea art. 81 și art. 110 din Codul penal, dispoziții pe care le înlătură. Stabilește ca inculpații A.C.M. și M.C. să execute pedepsele de câte 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Onorariile pentru apărarea din oficiu a inculpaților, în sumă de câte 400.000 lei se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 3 decembrie 2003.