ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2871/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 206 din 18

octombrie 2002, Tribunalul Buzău a condamnat pe inculpatul A.C. la 9 ani

închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la

infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art.

174 și art. 75 lit. i) din același cod.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

Pe latură civilă,

inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 2.502.804 lei despăgubiri civile

reprezentând cheltuieli de spitalizare, pentru partea civilă Spitalul municipal

Râmnicu Sărat, 8.000.000 lei cu titlu de daune morale și 1.500.000 lei cu titlu

de despăgubiri civile, pentru partea civilă J.I.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul și J.I., cunoștințe vechi

și vecini în satul Oreavu din județul Buzău, în seara zilei de 1 mai 2002, în

jurul orelor 21,00, la invitația celui dintâi, au convenit să consume împreună

vin, sens în care J.I. a rămas în uliță, lângă un nuc, aici ei tăifăsuind până

în preajma orelor 23,00. La un moment dat, cei doi s-au luat la ceartă pe motiv

că J.I. le-a interzis consătenilor lor să-și depoziteze gunoaiele pe un teren

situat în apropierea locuinței lui, administrat însă de consiliul local.

În continuare, în timp ce inculpatul

a intrat în locuință pentru a-și aduce țigări, J.I. a rămas să-l aștepte în

uliță. Revenind înarmat cu un cuțit luat din bucătăria sa, inculpatul și-a

lovit prietenul în zona superioară stângă a toracelui.

Intempestiv, J.I. s-a ridicat de la

sol, l-a prins pe inculpat de mâna în care ținea cuțitul și, la rândul lui, cu

mâna dreaptă, i-a apucat mandibula, gest care i-a atras mușcarea unui deget.

Instantaneu, cei doi s-au îmbrâncit, încercarea victimei de a lua cuțitul ținut

de inculpat soldându-se cu înțeparea coapsei piciorului drept. În cursul luptei

dintre ei, victima a lovit cu capul de câteva ori, fața inculpatului și,

într-un final, a reușit să-i ia cuțitul.

În drumul spre locuința sa, J.I. a

rugat-o pe A.F. să telefoneze la poliție și la serviciul de ambulanță, dar

aceasta a refuzat, pe motivul că este rudă și vecină cu inculpatul.

Ajuns acasă, J.I. a lăsat cuțitul și

i-a cerut fiului lui, J.P. să-l însoțească la poliție și la spital.

Raportul de expertiză medico-legală

a înscris că victima a prezentat o plagă înjunghiată spațiul IV intercostal

stâng, cu secțiune fascia pectorală mușchi pectoral mare și mic, mușchi

intercostal pleură parietală, emfizem subcutanat toracic stâng, plagă

înjunghiată coapsă dreaptă și hematom 1/3 medie coapsă dreaptă, plagă mușcată

auricular drept. S-a mai reținut că plaga din spațiul IV intercostal a avut

lungime de circa 6,5 cm, cu un traiect oblic în jos și în afară, spre regiunea

axilară și toracică laterală. De asemenea, s-a concluzionat că plaga toracică a

fost penetrantă, leziunile suferite nu au pus în primejdie viața părții

vătămate, iar pentru vindecarea lor au fost necesare 8-9 zile de îngrijiri

medicale.

Împotriva sentinței, inculpatul a

declarat apel, motivele invocate fiind greșita stabilire a situației de fapt

și, implicit a vinovăției sale, în cauză impunându-se schimbarea încadrării

juridice a faptei în infracțiunea de loviri sau alte violențe, prevăzute de

art. 180 alin. (2) C. pen. și netemeinicia pedepsei aplicată.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia penală nr. 597 din 16 decembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

în termen legal, inculpatul a declarat recurs, cale de atac motivată pe greșita

încadrare juridică a faptei, în cauză fiind întrunite elementele constitutive

ale infracțiunii, prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., și, în subsidiar, pe

considerentul că cercetarea judecătorească nu este completă, sens în care

probatoriul se impune a fi reapreciat, prin coroborare cu noi elemente de fapt

care converg spre înlăturarea agravantei, prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen.

Recursul declarat de inculpat este

fondat pentru următoarele considerente:

Pentru caracterizarea unei

activități infracționale, care, în cauză, s-a materializat prin aplicarea unei

lovituri de cuțit care a fost îndreptată în spațiul IV intercostal stâng, cu

secționarea fasciei pectorale, a mușchiului pectoral mare și mic, a mușchiului

intercostal pleură parietală, emfizem subcutanat toracic stâng, ca tentativă de

omor această activitate trebuie examinată în ansamblul ei, atât din punctul de

vedere al intenției făptuitorului, cât și din cel al consecințelor suportate de

victimă, în urma tuturor leziunilor ce i s-au cauzat. Împrejurarea că, pentru

vindecare, victimei i-au fost necesare 8-9 zile de îngrijiri medicale, nu este

semnificativă, odată ce lama cuțitului a penetrat toracele prin spațiul

intercostal și a lezat pleura, lovitura trebuie considerată, datorită

intensității sale, regiunii vitale în care a fost aplicată și instrumentului

folosit de inculpat, ca fiind săvârșită cu intenția de a ucide. Numai o

împrejurare independentă de voința inculpatului, și anume faptul că victima s-a

apărat, astfel atenuând, într-o măsură, forța loviturii, a făcut ca lama

cuțitului să nu atingă mai grav plămânul, și ca rezultatul mai grav, moartea să

nu se producă.

Ca atare, fapta săvârșită de

inculpat este tentativă la infracțiunea de omor, și nu lovire sau alte

violențe.

Dar, recursul declarat de inculpat

este fondat în ce privește încadrarea juridică a faptei, corespunzător

următoarelor:

Potrivit art. 152 lit. a) C. pen.,

fapta se consideră săvârșită „în public” atunci când a fost comisă „într-un loc

care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului, chiar

dacă nu este prezentă nici o persoană”.

Din verificarea lucrărilor cauzei,

privită prin prisma prevederilor de mai sus, se rețin următoarele: constant,

inculpatul a susținut că lovirea, cu cuțitul, a victimei J.I., a avut loc în

curtea sa, ulterior, în lupta desfășurată între ei, corpurile lor ajungând în

uliță.

În sprijinul acesteia, sunt

procesul-verbal de confruntare între inculpat și partea vătămată, declarațiile

martorei A.F. și, de asemenea, procesul-verbal de reconstituite.

În contradicție cu declarațiile

părții vătămate, care a indicat ca loc al agresării sale, porțiunea de teren de

lângă nucul din fața porții curții inculpatului, J.I. susținând constant că, în

așteptarea inculpatului, el a rămas, șezând numai lângă nuc, sunt și constatările

menționate în procesul verbal de cercetare la fața locului. Acest mijloc de

probă a înscris că pete de sânge s-au relevat „vis-a-vis de locul unde au fost

descoperite ambalajele pachetelor de țigări, la o distanță de 4,30 m pe sol,

iarbă și pietre..”, iar „..în apropierea porții spre exterior, cât și pe o rază

de 6 m pe uliță.. suprafață pe care nu au fost descoperite urme de culoare

brun-roșcată sau alte categorii de urme”, ceea ce concordă cu împrejurarea că

inculpatul și victima, după lovirea cu cuțitul a acesteia, în curtea imobilului

celui dintâi, s-au rostogolit în exteriorul acesteia, pe uliță.

Ca atare, se reține că fapta

inculpatului constituie tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20

C. pen., raportat la art. 174 din același cod, sens în care se va proceda la

schimbarea încadrării juridice.

În ce privește pedeapsa, în acord cu

prevederile art. 72 C. pen., text de lege care stabilește criteriile generale

de individualizare, se reține că 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., este corespunzătoare pericolului social al faptei săvârșite,

aceasta lezând integritatea vieții persoanei vătămate, împrejurărilor în care

ea s-a comis, respectiv pe fondul stării de ebrietate a inculpatului și

victimei, dar și persoanei făptuitorului, fără antecedente penale.

Executarea pedepsei în regim de

privare de libertate, va răspunde și scopului ei, așa cum prevede art. 52 C.

pen.

Pentru considerentele expuse, recursul

declarat de inculpat fiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va fi admis și se va proceda corespunzător

dispozitivului prezentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul

A.C. împotriva deciziei penale nr. 597 din 16 decembrie 2002 a Curții de Apel

Ploiești.

Casează decizia atacată, precum și

sentința penală nr. 206 din 18 octombrie 2002 a Tribunalului Buzău, numai cu

privire la încadrarea juridică dată faptei.

În baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică a faptei, din tentativă la infracțiunea de omor

calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 alin. (1)

lit. i) C. pen., în aceea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen.,

texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpatul A.C. la 6 ani închisoare și

3 ani interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 2 mai 2002, la 17 iunie 2003.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 iunie 2003.