ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2077/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 5 noiembrie 2001 reclamantul

B.C.E.M. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul București, prin Primarul

General, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat să-i lase în

deplină proprietate și posesie imobilul situat în București.

La 4 martie 2002 reclamantul și-a

completat acțiunea, sens în care a chemat în judecată în calitate de pârâți și

pe numiții P.Ș., P.E., D.G., M.V. și M.M. pentru ca prin hotărârea ce se va

pronunța să fie obligați, împreună cu pârâtul Municipiul București, să-i lase

în deplină proprietate și posesie spațiile de locuit pe care le ocupă în baza

unor contracte de vânzare-cumpărare în imobilul din București.

Tribunalul București, secția a III-a

civilă, prin sentința nr. 861 din 10 iunie 2002, a anulat ca netimbrată

acțiunea formulată de reclamantul B.C.E.M.

Apelul declarat împotriva acestei

sentințe de reclamantul B.C.E.M. a fost admis de Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă, care, prin decizia nr. 469/A din 20 noiembrie 2002, a

anulat hotărârea apelată și în temeiul art. 297 alin. (1) C. proc. civ., a

reținut cauza pentru soluționarea fondului.

Împotriva deciziei dată în apel au

declarat recurs motivat pârâții P.Ș. și P.E.

Recursul este inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art.

297 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr.

138/2000, în cazul în care prima instanță a respins sau anulat cererea de

chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului și, instanța de apel,

găsind apelul întemeiat a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul și va judeca

procesul, pronunțând o hotărâre definitivă.

În redactarea acestui text de lege,

anterioară modificării lui prin O.U.G. nr. 138/2000, în situația în care prima

instanță nu intra în cercetarea fondului, instanța de apel desființa hotărârea

atacată și dispunea trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de fond.

Rațiunea modificării prevederilor

art. 297 alin. (1) C. proc. civ. a fost aceea de a evita trimiterea cauzei spre

rejudecare la instanța de fond, pentru a putea fi asigurată judecarea cauzelor

cu celeritate, posibilă, fără a fi private părțile de un grad de jurisdicție,

datorită caracterului devolutiv al căii de atac a apelului.

Evocarea fondului și judecarea

procesului se realizează în înțelesul devolutiv, specific căii ordinare de atac

a apelului și atât timp cât judecata nu a fost finalizată, prin hotărâre

definitivă, astfel cum prevede art. 297 alin. (1) C. proc. civ., modificat prin

O.U.G. nr. 138/2000, nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.

În atare situație, decizia prin care

a fost anulată hotărârea apelată și a fost reținută cauza de către instanța de

apel pentru judecarea în fond a cauzei, are caracterul unei hotărâri parțiale

și nu este deci susceptibilă de a fi atacată cu recurs, ci doar odată cu

hotărârea prin care se finalizează judecata în apel, numai această ultimă

hotărâre având caracter definitiv.

Cum, în speță, recursul declarat de

pârâți are ca obiect o hotărâre parțială, el se privește ca inadmisibil și va

fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca

inadmisibil recursul declarat de pârâții P.Ș. și P.E. împotriva deciziei nr.

469 A din 20 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2004.