ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.10.2004

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7677/2004

HOTĂRÂRE
19.10.2004
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7677/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 15 octombrie 2002, SC

C.I. SA a formulat contestație la Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi,

solicitând anularea procesului-verbal de constatare a contravenției nr. 14414/AI

din 24 septembrie 2002 al Curții de Conturi - Divizia controlului general de

execuție a bugetelor de stat, datoriei publice, creanțelor statului și

activității bancare.

În motivarea contestației,

societatea controlată a arătat că fiind o persoană juridică cu capital integral

privat, nu putea fi supusă controlului organelor Curții de Conturi, în drept

întemeindu-și contestația pe dispozițiile art. 31 din Legea nr. 32/1968.

Curtea de Conturi – Colegiul

jurisdicțional, prin sentința nr. 1 din 22 ianuarie 2003, a respins ca

inadmisibilă, contestația reclamantei.

În motivarea acestei soluții,

Colegiul jurisdicțional a reținut faptul că prin procesul-verbal contestat, nu

s-a aplicat o sancțiune contravențională, cum eronat a susținut petenta, ci în

baza unei legi speciale, respectiv art. 127 și 128 din Legea nr. 94/1992,

republicată, s-a propus aplicarea unei amenzi civile, pentru refuzul societății

de a depune documentele solicitate de organul de control, în perioada supusă

controlului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs jurisdicțional, SC C.I. SA București, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În esență, recurenta a susținut că

fiind o societate cu capital integral privat, nu putea fi supusă controlului

Curții de Conturi.

De asemenea, recurenta a mai

susținut că amenda civilă este nelegal aplicată, pentru că documentația

solicitată a fost înaintată Curții de Conturi, la data de 16 octombrie 2002.

Prin decizia nr. 376 din 4 iunie

2003, Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, a respins recursul

jurisdicțional, apreciind că instanța de fond în mod corect a respins

contestația, ca inadmisibilă, pentru că nu există o prevedere legală cu privire

la contestarea proceselor-verbale de propunere a sancțiunii civile, aceasta

fiind aplicată de instanțele Curții de Conturi, petentul-recurent având deschisă

calea recursului, prin care putea să obțină anularea sancțiunii, în cazul în

care aceasta era nelegală.

Și această decizie a fost recurată

de SC C.I. SA București, reiterând aceleași motive de recurs formulate în

recursul jurisdicțional.

Recursul urmează a fi respins,

pentru considerentele ce se vor arăta.

Din actele și lucrările dosarului

rezultă că SC C.I. SA București a formulat contestație, întemeiată pe

dispozițiile art. 31 din Legea nr. 32/1968, prin care a solicitat anularea

procesului-verbal încheiat de controlorii financiari ai Curții de Conturi,

împreună cu inspectorii financiari ai Ministerului Finanțelor Publice, pe motiv

că acest act trebuia încheiat, numai de organele Ministerului Finanțelor

Publice, societatea fiind integral cu capital privat, nefiind supusă

controlului organelor Curții de Conturi.

Instanța de fond a constatat că

contestația este inadmisibilă, întrucât a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31

din Legea nr. 32/1968, act normativ abrogat prin O.G. nr. 2/2001, privind

regimul juridic al contravențiilor.

Contestația a fost respinsă și pe

fond, întrucât prin aceasta s-a solicitat anularea procesului-verbal prin care

s-a propus aplicarea unei sancțiuni contravenționale pe baza unei legi

speciale.

Legea nr. 94/1992, modificată și

republicată prin Legea nr. 77/2002, nu prevede o procedură de contestare a

procesului-verbal încheiat de organele de control ale Curții de Conturi, în

condițiile art. 127 lit. a), conform căreia constituie abatere și se

sancționează nerespectarea obligației de a prezenta Curții de Conturi, în

termenele stabilite, documentele ce urmează a fi verificate.

Art. 129 din Legea Curții de Conturi

nr. 94/1992, prevede că abaterile prevăzute la art. 127 și 128 se constată de

către controlorii Curții de Conturi, iar amenda se stabilește de Colegiul

jurisdicțional, potrivit art. 40.

În conformitate cu art. 19 lit. c)

din Legea nr. 94/1992, Curtea de Conturi poate hotărî efectuarea de controale,

și la alte persoane juridice, decât cele menționate la art. 18, care nu își

îndeplinesc obligațiile financiare către stat, verificările efectuându-se

împreună cu reprezentanții instituțiilor competente, în domeniul supus

controlului.

Procesul-verbal de constatare a

neprezentării actelor financiare încheiat la recurenta SC C.I. SA București, a

fost întocmit conform acestor prevederi legale, fapta constatată constituind

contravenție conform art. 127 din Legea nr. 94/1992, pentru care s-a aplicat

amenda civilă.

Instanța în mod corect a respins

contestația, ca inadmisibilă, sancțiunea civilă aplicându-se de instanțele

Curții de Conturi, iar împotriva hotărârii pronunțate, recurenta a ales o

procedură de contestare neprevăzută de lege.

În raport cu cele ce preced,

recursul urmează a fi respins ca nefondat, soluția pronunțată de secția

jurisdicțională a Curții de Conturi fiind legală și temeinică.

Respinge recursul declarat de SC

C.I. SA București împotriva deciziei nr. 376 din 4 iunie 2003 a Curții de

Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 octombrie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-04-12
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2475/2005
și lege, deoarece nu face parte din categoria persoanelor juridice supuse controlului Curții de Conturi sau jurisdicției acesteia. A mai susținut că prevederile art. 18 și 19 din Legea nr. 94/1992 arată în mod limitat subiecții supuși contr
ÎCCJ 2005-03-25
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1979/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 357 din 29 mai 2003, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins recursul jurisdicțional formulat de M.I., împotriva sentinței n
ÎCCJ 2005-02-09
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 748/2005
14284/2002, s-a făcut în exercitarea funcției pe care o are Curtea de Conturi, în baza art. 16 din lege, de a controla modul de formare, de administrare și întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum
ÎCCJ 2004-02-11
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 576/2004
-a reținut competența de soluționare în favoarea Colegiului jurisdicțional și legalitatea controlului. Cât privește excepția nelegalității sesizării direct prin proces verbal de constatare a abaterii ea nu a putut fi primită întrucât art. 1
ÎCCJ 2006-01-17
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 128/2006
a Curții Constituționale, Curtea de Conturi nu mai putea efectua controlul asupra acestei societăți comerciale și, pe cale de consecință, nu mai curg nici penalități. Revizuienta a mai susținut că admiterea excepției de neconstituționalitat
Sursă