ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3172/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 27 din 3 februarie 2003 a Tribunalului Arad a fost condamnat inculpatul B.A. la pedepsele de 10 ani închisoare, în baza art. 20, raportat la art. 175 lit. a), e) și i) C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani, de 11 ani închisoare, în baza art. 20, raportat la art. 176 lit. c) C. pen. și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei și de câte un an închisoare, în baza art. 217 alin. (1) C. pen. (2 fapte) stabilindu-se, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea sporită cu un an, în total 12 ani închisoare și pedeapsa complementară de 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 1 iunie 2002, la zi. Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea corpurilor delicte, un cuțit și o piatră, folosite la săvârșirea faptelor. S-a luat act că parte vătămată L.L. nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar potrivit art. 998 C. civ., art. 14 și art. 346 C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumelor 5.000.000 lei despăgubiri civile și 100.000.000 lei daune morale către partea civilă M.F. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în fapt că, în ziua de 31 mai 2002, inculpatul s-a deplasat la locuința părții vătămate M.F.

pentru a cumpăra vin, loc în care l-a găsit și pe martorul F.N. Inculpatul a fost servit cu vinul solicitat într-un recipient din plastic, consumând jumătate din cantitatea de băutură. După plecarea martorului gazda a cerut inculpatului să o împrumute cu o stropitoare pentru a-și uda florile. Acceptând, inculpatul a adus de acasă stropitoarea, dar și un cuțit. Partea vătămată a umplut recipientul cu vin și i-a cerut inculpatului ca în schimbul vinului să îi dea stropitoarea. Inculpatul a continuat să consume din vin, după care pe un ton amenințător i-a reproșat părții vătămate că l-a înșelat apoi cu cuțitul luat de acasă i-a aplicat femeii un număr de 6 lovituri în zona abdomenului și toracelui.

Partea vătămată a reușit să se ascundă într-o cameră, apoi, după plecarea inculpatului, i-a cerut ajutorul martorului F.N. În timp ce partea vătămată și martorul se aflau în stradă inculpatul a revenit de la locuința sa fiind înarmat cu o furcă metalică, amenințând-o pe partea vătămată cu moartea. Când a ajuns în apropierea părții vătămate inculpatul i-a mai aplicat acesteia încă 3 lovituri cu cuțitul în aceeași zonă, după care a încercat să o lovească cu furca, fiind oprit de martor. După aceasta, inculpatul, cu furca a spart geamurile de la casa părții vătămate. Ca urmare a loviturilor aplicate, conform raportului medico-legal întocmit, părții vătămate i-au fost produse leziuni pentru care s-au stabilit ca necesare un număr de 14-15 zile îngrijiri medicale.

Același raport a concluzionat că viața victimei nu a fost pusă în primejdie. De asemenea, instanța a mai reținut că inculpatul a urmat un tratament stomatologic la Cabinetul din Comuna Secusigiu, județul Arad și pentru că lucrarea dentară la maxilarul superior s-a desprins, s-a prezentat la medicul L.L. pentru fixarea acelei lucrări, prilej cu care i s-a recomandat să i se facă o lucrare dentară și pe maxilarul inferior, lucru pe care pacientul nu l-a acceptat. La data de 19 aprilie 2002, inculpatul a revenit la medicul stomatolog pentru fixarea aceleiași lucrări, prilej cu care i-a fost făcută aceeași recomandare, ceea ce l-a nemulțumit pe făptuitor. Inculpatul a părăsit cabinetul medical într-o stare de surescitare nervoasă, s-a deplasat spre ieșirea din comună, a adunat mai multe pietre pe care le-a pus pe o masă din grădina de vară aflată în zonă și a așteptat-o pe medicul stomatolog pentru a o lovi în timp ce va trece cu autoturismul.

În jurul orelor 14, partea vătămată L.L. a plecat de la cabinetul medical împreună cu asistenta medicală S.M., cu autoturismul arătat, iar în dreptul grădinii inculpatul a aruncat cu o piatră în geamul ușii din stânga pe care l-a spart, piatra lovind-o pe partea vătămată, căreia i-au fost produse leziuni prin tăiere de cioburile de sticlă, ce au necesitat, conform actului medico-legal din dosar, 10-12 zile îngrijiri medicale. Piatra folosită avea circa 600 grame și s-a apreciat că ea putea produce moartea victimei în raport de distanța, greutatea și intensitatea cu care a fost aruncată. S-a considerat de către instanță că inculpatul a acționat cu intenția de a suprima viața medicului L.L.

și că această faptă întrunește elementele tentativei la infracțiunea de omor săvârșită cu premeditare prin mijloace ce pun în pericol viața mai multor persoane și în loc public, prevăzută de art. 20, raportat la art. 175 lit. a), e) și i) C. pen., în concurs cu cea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. Referitor la agresiunea din 31 mai 2002, săvârșită asupra părții vătămate M.F., s-a apreciat că fapta întrunește elementele tentativei la infracțiunea de omor săvârșită de o persoană care a comis anterior o infracțiune similară, fiind prevăzută de art. 20, raportat la art. 176 lit. c) C. pen. Situația de fapt și vinovăția au fost stabilite în baza proceselor verbale de constatare a infracțiunilor întocmite de organele de urmărire penală, a declarațiilor persoanelor vătămate, a actelor medico-legale aflate în dosar, a declarațiilor martorilor F.N., A.T., S.M., I.D.

și L.A.Șt., probe coroborate cu recunoașterile inculpatului. Instanța a mai reținut, în baza expertizei medico-legale psihiatrice efectuate, că inculpatul a acționat cu discernământ integru. Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin decizia nr. 143 din 9 aprilie 2003, a respins apelul declarat de inculpatul B.A. împotriva hotărârii primei instanțe, considerând nefondate criticile formulate, în sensul greșitei individualizări a pedepselor considerate prea severe. Astfel s-a considerat că pedepsele aplicate sunt conforme cu pericolul social al faptelor și că nu există motive de reducere a acestora. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpatul.

Recursul parchetului a fost retras la termenul de astăzi, iar în recursul său inculpatul a susținut că este bolnav psihic, că nu a intenționat să le ucidă pe cele două victime și că pedepsele aplicate sunt prea severe. Recursul declarat de inculpat este întemeiat așa cum se va arăta în continuare. Regula de bază statornicită prin art. 3 C. proc. pen., este aceea că în desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la împrejurările cauzei și la persoana infractorului. În conformitate cu dispozițiile art. 117 C. proc.

pen., efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice este obligatorie în cazul infracțiunii de omor deosebit de grav, precum și atunci când organul de urmărire penală sau instanța de judecată are îndoială asupra stării psihice a inculpatului, iar potrivit alin. (2) al aceluiași text, expertiza se efectuează în instituții sanitare de specialitate, iar în vederea efectuării expertizei organul de urmărire penală sau instanța de judecată dispune internarea inculpatului pe timpul necesar. Prin art. 385 9 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., s-a stabilit că hotărârile sunt supuse casării când nu a fost efectuată expertiza psihiatrică a inculpatului în cazurile și condițiile prevăzute de art. 117 alin. (1) și (2) din același cod.

În sfârșit potrivit art. 197 alin. (4) C. proc. pen., instanța ia în considerare din oficiu și alte încălcări ale dispozițiilor legale care nu sunt prevăzute sub sancțiunea nulității în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că în cursul urmăririi penale s-au depus de către inculpat acte medicale care atestă că acesta prezintă retard mintal ușor/ mediu cu tulburări de comportament și în raport de faptele săvârșite (tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav), existând îndoială cu privire la starea psihică a inculpatului s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice care a concluzionat, în sensul că sus-numitul a comis faptele cu discernământ integru.

Ulterior în cadrul cercetării judecătorești s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză medico-legală care a stabilit că inculpatul a avut păstrat discernământul în momentul săvârșirii faptei. Expertiza de la urmărirea penală a fost efectuată cu internarea inculpatului pe o durată foarte scurtă (10-12 iulie 2002) la Spitalul de Psihiatrie Arad, iar a doua expertiză s-a făcut fără internare, ceea ce constituie o încălcare a dispozițiilor art. 117 C. proc. pen. Concluziile acestor expertize au fost contestate de inculpat prin apărătorul său care a formulat obiecțiuni ample și chiar a solicitat o nouă expertiză, cerere respinsă de tribunal. Întrucât nu au fost respectate cerințele legale evocate în legătură cu modul de efectuare a expertizei medico-legale psihiatrice, iar îndoila cu privire la starea psihică a inculpatului persistă, nu se pot trage concluzii certe în legătură cu vinovăția făptuitorului și cu angajarea răspunderii juridice penale.

Față de această situație instanțele având în vedere probe științifice efectuate cu neobservarea dispozițiilor de procedură evocate, puteau, pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, să dispună efctuarea unei noi expertize, lucru pe care nu l-a făcut, pronunțând hotărâri cu încălcarea legii. În consecință, Curtea constatând incidența cazului de casare arătat luat în examinare conform art. 197 alin. (4) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de inculpat, a casa decizia atacată și a trimite cauza spre rejudecare la prima instanță în vederea efectuării unei expertize medico-legale psihiatrice în condiții de internare pe durata necesară. Cu prilejul rejudecării cauzei, tribunalul mai urmează a examina dacă, fapta săvârșită împotriva părții vătămate L.L.

întrunește toate elementele caracteristice ale tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav ori dacă prin modul de săvârșire, aruncarea unei pietre spre geamurile mașinii și reacția de ostilitate față de soluția medicală propusă de doctorul stomatolog, inculpatul pe plan subiectiv și cu discernănântul ce se va stabili prin expertiză a urmărit producerea unei pagube în patrimoniul părții vătămate și a acceptat producerea unei vătămări ori suferințe fizice. Se va lua act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 143/ A din 9 aprilie 2003 a Curții de Apel Timișoara. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 27 din 3 februarie 2003 a Tribunalului Arad și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad. Dispune prelungirea arestării preventive a inculpatului pe o durată de 30 de zile, de la 2 iulie 2003, la 31 iulie 2003. Ia act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva aceleiași decizii. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 2 iulie 2003.