ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3172/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 27 din 3

februarie 2003 a Tribunalului Arad a fost condamnat inculpatul B.A. la

pedepsele de 10 ani închisoare, în baza art. 20, raportat la art. 175 lit. a),

e) și i) C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b),

d) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani, de 11 ani închisoare, în baza art. 20,

raportat la art. 176 lit. c) C. pen. și interzicerea drepturilor, prevăzute de

art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea

pedepsei și de câte un an închisoare, în baza art. 217 alin. (1) C. pen. (2

fapte) stabilindu-se, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C.

pen., ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea sporită cu un

an, în total 12 ani închisoare și pedeapsa complementară de 5 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din

pedeapsă durata arestării preventive de la 1 iunie 2002, la zi.

Conform art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea corpurilor delicte, un cuțit și o piatră, folosite la

săvârșirea faptelor.

S-a luat act că parte vătămată L.L.

nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar potrivit art. 998 C. civ., art. 14

și art. 346 C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumelor

5.000.000 lei despăgubiri civile și 100.000.000 lei daune morale către partea

civilă M.F.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut în fapt că, în ziua de 31 mai 2002, inculpatul s-a deplasat

la locuința părții vătămate M.F. pentru a cumpăra vin, loc în care l-a găsit și

pe martorul F.N. Inculpatul a fost servit cu vinul solicitat într-un recipient

din plastic, consumând jumătate din cantitatea de băutură. După plecarea

martorului gazda a cerut inculpatului să o împrumute cu o stropitoare pentru

a-și uda florile.

Acceptând, inculpatul a adus de

acasă stropitoarea, dar și un cuțit.

Partea vătămată a umplut recipientul

cu vin și i-a cerut inculpatului ca în schimbul vinului să îi dea stropitoarea.

Inculpatul a continuat să consume

din vin, după care pe un ton amenințător i-a reproșat părții vătămate că l-a

înșelat apoi cu cuțitul luat de acasă i-a aplicat femeii un număr de 6 lovituri

în zona abdomenului și toracelui.

Partea vătămată a reușit să se

ascundă într-o cameră, apoi, după plecarea inculpatului, i-a cerut ajutorul

martorului F.N. În timp ce partea vătămată și martorul se aflau în stradă

inculpatul a revenit de la locuința sa fiind înarmat cu o furcă metalică,

amenințând-o pe partea vătămată cu moartea.

Când a ajuns în apropierea părții

vătămate inculpatul i-a mai aplicat acesteia încă 3 lovituri cu cuțitul în

aceeași zonă, după care a încercat să o lovească cu furca, fiind oprit de

martor.

După aceasta, inculpatul, cu furca a

spart geamurile de la casa părții vătămate.

Ca urmare a loviturilor aplicate,

conform raportului medico-legal întocmit, părții vătămate i-au fost produse

leziuni pentru care s-au stabilit ca necesare un număr de 14-15 zile îngrijiri

medicale. Același raport a concluzionat că viața victimei nu a fost pusă în

primejdie.

De asemenea, instanța a mai reținut

că inculpatul a urmat un tratament stomatologic la Cabinetul din Comuna

Secusigiu, județul Arad și pentru că lucrarea dentară la maxilarul superior s-a

desprins, s-a prezentat la medicul L.L. pentru fixarea acelei lucrări, prilej

cu care i s-a recomandat să i se facă o lucrare dentară și pe maxilarul

inferior, lucru pe care pacientul nu l-a acceptat.

La data de 19 aprilie 2002,

inculpatul a revenit la medicul stomatolog pentru fixarea aceleiași lucrări,

prilej cu care i-a fost făcută aceeași recomandare, ceea ce l-a nemulțumit pe

făptuitor.

Inculpatul a părăsit cabinetul

medical într-o stare de surescitare nervoasă, s-a deplasat spre ieșirea din

comună, a adunat mai multe pietre pe care le-a pus pe o masă din grădina de

vară aflată în zonă și a așteptat-o pe medicul stomatolog pentru a o lovi în

timp ce va trece cu autoturismul.

În jurul orelor 14, partea vătămată

L.L. a plecat de la cabinetul medical împreună cu asistenta medicală S.M., cu

autoturismul arătat, iar în dreptul grădinii inculpatul a aruncat cu o piatră

în geamul ușii din stânga pe care l-a spart, piatra lovind-o pe partea

vătămată, căreia i-au fost produse leziuni prin tăiere de cioburile de sticlă,

ce au necesitat, conform actului medico-legal din dosar, 10-12 zile îngrijiri

medicale.

Piatra folosită avea circa 600 grame

și s-a apreciat că ea putea produce moartea victimei în raport de distanța,

greutatea și intensitatea cu care a fost aruncată.

S-a considerat de către instanță că

inculpatul a acționat cu intenția de a suprima viața medicului L.L. și că

această faptă întrunește elementele tentativei la infracțiunea de omor

săvârșită cu premeditare prin mijloace ce pun în pericol viața mai multor

persoane și în loc public, prevăzută de art. 20, raportat la art. 175 lit. a),

e) și i) C. pen., în concurs cu cea de distrugere prevăzută de art. 217 alin.

(1) C. pen.

Referitor la agresiunea din 31 mai

2002, săvârșită asupra părții vătămate M.F., s-a apreciat că fapta întrunește

elementele tentativei la infracțiunea de omor săvârșită de o persoană care a

comis anterior o infracțiune similară, fiind prevăzută de art. 20, raportat la

art. 176 lit. c) C. pen.

Situația de fapt și vinovăția au

fost stabilite în baza proceselor verbale de constatare a infracțiunilor

întocmite de organele de urmărire penală, a declarațiilor persoanelor vătămate,

a actelor medico-legale aflate în dosar, a declarațiilor martorilor F.N., A.T.,

S.M., I.D. și L.A.Șt., probe coroborate cu recunoașterile inculpatului.

Instanța a mai reținut, în baza

expertizei medico-legale psihiatrice efectuate, că inculpatul a acționat cu

discernământ integru.

Curtea de Apel Timișoara, secția

penală, prin decizia nr. 143 din 9 aprilie 2003, a respins apelul declarat de

inculpatul B.A. împotriva hotărârii primei instanțe, considerând nefondate

criticile formulate, în sensul greșitei individualizări a pedepselor

considerate prea severe.

Astfel s-a considerat că pedepsele

aplicate sunt conforme cu pericolul social al faptelor și că nu există motive

de reducere a acestora.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpatul.

Recursul parchetului a fost retras

la termenul de astăzi, iar în recursul său inculpatul a susținut că este bolnav

psihic, că nu a intenționat să le ucidă pe cele două victime și că pedepsele

aplicate sunt prea severe.

Recursul declarat de inculpat este

întemeiat așa cum se va arăta în continuare.

Regula de bază statornicită prin

art. 3 C. proc. pen., este aceea că în desfășurarea procesului penal trebuie să

se asigure aflarea adevărului cu privire la împrejurările cauzei și la persoana

infractorului.

În conformitate cu dispozițiile art.

117 C. proc. pen., efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice este

obligatorie în cazul infracțiunii de omor deosebit de grav, precum și atunci

când organul de urmărire penală sau instanța de judecată are îndoială asupra

stării psihice a inculpatului, iar potrivit alin. (2) al aceluiași text,

expertiza se efectuează în instituții sanitare de specialitate, iar în vederea

efectuării expertizei organul de urmărire penală sau instanța de judecată

dispune internarea inculpatului pe timpul necesar.

Prin art. 385

9

alin. (1)

pct. 8 C. proc. pen., s-a stabilit că hotărârile sunt supuse casării când nu a

fost efectuată expertiza psihiatrică a inculpatului în cazurile și condițiile

prevăzute de art. 117 alin. (1) și (2) din același cod.

În sfârșit potrivit art. 197 alin.

(4) C. proc. pen., instanța ia în considerare din oficiu și alte încălcări ale

dispozițiilor legale care nu sunt prevăzute sub sancțiunea nulității în orice

stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea

adevărului și justa soluționare a cauzei.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că în cursul urmăririi penale s-au depus de către

inculpat acte medicale care atestă că acesta prezintă retard mintal ușor/ mediu

cu tulburări de comportament și în raport de faptele săvârșite (tentativă la

infracțiunea de omor deosebit de grav), existând îndoială cu privire la starea

psihică a inculpatului s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale

psihiatrice care a concluzionat, în sensul că sus-numitul a comis faptele cu

discernământ integru.

Ulterior în cadrul cercetării judecătorești

s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză medico-legală care a stabilit că

inculpatul a avut păstrat discernământul în momentul săvârșirii faptei.

Expertiza de la urmărirea penală a

fost efectuată cu internarea inculpatului pe o durată foarte scurtă (10-12

iulie 2002) la Spitalul de Psihiatrie Arad, iar a doua expertiză s-a făcut fără

internare, ceea ce constituie o încălcare a dispozițiilor art. 117 C. proc.

pen.

Concluziile acestor expertize au

fost contestate de inculpat prin apărătorul său care a formulat obiecțiuni

ample și chiar a solicitat o nouă expertiză, cerere respinsă de tribunal.

Întrucât nu au fost respectate

cerințele legale evocate în legătură cu modul de efectuare a expertizei

medico-legale psihiatrice, iar îndoila cu privire la starea psihică a

inculpatului persistă, nu se pot trage concluzii certe în legătură cu vinovăția

făptuitorului și cu angajarea răspunderii juridice penale.

Față de această situație instanțele

având în vedere probe științifice efectuate cu neobservarea dispozițiilor de

procedură evocate, puteau, pentru aflarea adevărului și justa soluționare a

cauzei, să dispună efctuarea unei noi expertize, lucru pe care nu l-a făcut,

pronunțând hotărâri cu încălcarea legii.

În consecință, Curtea constatând

incidența cazului de casare arătat luat în examinare conform art. 197 alin. (4)

C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de inculpat, a casa decizia

atacată și a trimite cauza spre rejudecare la prima instanță în vederea

efectuării unei expertize medico-legale psihiatrice în condiții de internare pe

durata necesară.

Cu prilejul rejudecării cauzei,

tribunalul mai urmează a examina dacă, fapta săvârșită împotriva părții

vătămate L.L. întrunește toate elementele caracteristice ale tentativei la

infracțiunea de omor deosebit de grav ori dacă prin modul de săvârșire,

aruncarea unei pietre spre geamurile mașinii și reacția de ostilitate față de

soluția medicală propusă de doctorul stomatolog, inculpatul pe plan subiectiv

și cu discernănântul ce se va stabili prin expertiză a urmărit producerea unei

pagube în patrimoniul părții vătămate și a acceptat producerea unei vătămări

ori suferințe fizice.

Se va lua act de retragerea

recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și se va

stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie plătit din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 143/ A din 9 aprilie 2003 a

Curții de Apel Timișoara.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 27 din 3 februarie 2003 a Tribunalului Arad și trimite cauza spre

rejudecare la Tribunalul Arad.

Dispune prelungirea arestării

preventive a inculpatului pe o durată de 30 de zile, de la 2 iulie 2003, la 31

iulie 2003.

Ia act de retragerea recursului

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva aceleiași

decizii.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

iulie 2003.