ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4211/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 102

din 24 martie 2005, Tribunalul Arad a condamnatul pe inculpatul B.A., la:

- 10 ani închisoare, pentru

tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 175

lit. a), e) și i) C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a), b) și e) C. pen. (parte vătămată L.L.);

- 11 ani închisoare, pentru

tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art.

176 lit. c) C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a), b) și e) C. pen. (parte vătămată M.F.);

- un an închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. (parte vătămată L.L.);

- un an închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. (parte vătămată M.F.).

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002 a constatat grațiate pedepsele de un an închisoare aplicate pentru

infracțiunile prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) – art.

34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 10 ani și 11 ani închisoare în

pedeapsa cea mai grea pe care a sporit-o cu un an, urmând ca în final

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest

și s-a computat din pedeapsă arestul preventiv de la 01 iunie 2002 la zi.

Conform art. 113 alin. (3) C.

pen., inculpatul a fost obligat la tratament medical.

Instanța l-a obligat pe

inculpat la 105.000.000 lei despăgubiri civile către partea vătămată M.F.

S-a menținut măsura

sechestrului asigurator asupra imobilului proprietatea inculpatului.

Conform art. 118 lit. b) C.

pen., s-a confiscat de la inculpat cuțitul corp delict.

Inculpatul a fost obligat la

15.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut, că la 19 aprilie 2002, inculpatul s-a prezentat la

cabinetul stomatologic din comuna Secusigiu pentru remedierea unei lucrări

dentare ocazie cu care a avut discuții contradictorii cu soțul medicului

stomatolog L.L.

S-a îndreptat apoi spre

centrul comunei unde a adunat o grămadă de pietre pe care a așezat-o pe o masă

din grădina unui bufet unde a rămas în așteptare până în momentul în care

medicul stomatolog urma să treacă pe șosea cu mașina.

În jurul orei 14,00, partea

vătămată L.L. a plecat de la cabinet cu autoturismul său însoțită de asistenta medicală

S.M. Când autoturismul condus de partea vătămată a ajuns în dreptul

inculpatului, acesta a început să arunce cu pietre în autoturism izbind geamul

lateral stânga față care s-a spart iar piatra a pătruns în interior.

S-a reținut că potrivit

actului medico-legal nr. 318/ A din 22 aprilie 2002 al S.J.M.L. Arad, partea

vătămată L.L. a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un

număr de 10-12 zile îngrijiri medicale produse prin tăiere cu cioburi produse

din impactul asupra geamului.

S-a stabilit că piatra

aruncată de inculpat a pătruns prin geam trecând pe la ceafa părții vătămate,

după care a lovit-o pe martora S.M. în umăr de unde a ricoșat pe bancheta din

spate.

Autoturismul circula pe

șosea cu 50-60 km/oră în momentul impactului, iar șoseaua este mărginită de

șanțuri adânci de 1,5 m.

Instanța de fond a reținut

starea de fapt mai sus arătată în baza declarațiilor părții vătămate L.L., a

martorilor S.M., L.A., I.D. și a raportului medico-legal întocmit în cauză.

Ulterior, la 31 mai 2002,

inculpatul B.A. s-a deplasat la locuința părții vătămate M.F. în comuna Secusigin

pentru a cumpăra vin. Partea vătămată l-a servit cu vin, cafea și mâncare.

La un moment dat, după o

banală controversă inculpatul a aplicat părții vătămate mai multe lovituri de

cuțit în abdomen și torace. Partea vătămată s-a refugiat în locuința martorului

F.N., timp în care inculpatul a revenit înarmat cu o furcă metalică, a

continuat s-o lovească pe partea vătămată atât cu furca cât și cu cuțitul. La

intervenția martorului, inculpatul a întrerupt agresiunea asupra părții

vătămate dar i-a spart geamurile casei cu furca.

Ulterior, partea vătămată a

fost transportată la Spitalul Județean Arad unde a primit îngrijiri medicale.

Din raportul medico-legală nr.

339 din 3 iunie 2002 al S.J.M.L. Arad, rezultă că partea vătămată M.F. a

suferit vătămări produse prin agresiunea inculpatului, care au necesitat 14-15

zile îngrijiri medicale.

Starea de fapt a fost

reținută din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile părții

vătămate coroborate cu declarațiile inculpatului și ale martorilor F.N., F.S.,

A.T., raportul medico-legal și planșele cu fotografii judiciare operative.

Instanța de fond a reținut

că faptele astfel cum au fost descrise întrunesc elementele a două infracțiuni

de tentativă la omor, una în formă calificată, cealaltă în formă deosebit de

gravă și două infracțiuni de distrugere.

S-a motivat că în ambele

situații inculpatul a acționat cu intenția de a ucide. În prima situație

această intenție rezultă din împrejurarea că inculpatul s-a pregătit îndelung

să agreseze partea vătămată pe care a așteptat-o să apară în raza lui de

acțiune, a lovit cu putere în parbrizul autoturismului cu un obiect contondent,

deci în măsură să omoare persoana asupra căreia era aruncat. Faptul că partea

vătămată circula cu autoturismul în zona locului faptei unde de o parte și de

alta a șoselei erau șanțuri adânci, motivează instanța, sunt de natură să

întărească convingerea că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide.

Cât privește a doua

tentativă de omor săvârșită de inculpat asupra părții vătămate M.F. instanța de

fond reține că multitudinea loviturilor aplicate acesteia, instrumentul

folosit, cuțitul, demonstrează că acesta a acționat cu intenția de a ucide,

fiind întrerupt de intervenția martorului F.N.

Prin decizia penală nr. 169/

A din 9 mai 2005, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul inculpatului ca

nefondat.

Împotriva deciziei a

declarat recurs inculpatul care critică hotărârile pronunțate pentru modul de

individualizare a pedepsei pe care o consideră prea severă, caz de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În cauză inculpatul a comis

două tentative de omor pedepsibile, între care aceea referitoare la omorul

deosebit de grav se pedepsește conform art. 21 alin. (3) cu închisoare de la 10

la 25 ani.

Or, pedeapsa rezultantă este

situată aproape de limita minimă prevăzută de lege pentru această infracțiune.

În condițiile în care

inculpatul a comis două infracțiuni contra vieții, iar în cauză nu există

împrejurări de natură să atenueze răspunderea lui penală, pedeapsa rezultantă

este just individualizată.

Examinând cauza și potrivit art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că nu sunt nici alte

motive de casare care ar putea influența favorabil situația inculpatului.

Așa fiind, Curtea, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge

recursul, ca nefondat, va computa prevenția și-l va obliga pe recurent la

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 169/ A din 9

mai 2005 a Curții de Apel Timișoara.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata arestării preventive de la 1 iunie 2002 la 8 iulie 2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 iulie 2005.