ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4211/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 102 din 24 martie 2005, Tribunalul Arad a condamnatul pe inculpatul B.A., la: - 10 ani închisoare, pentru tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 175 lit. a), e) și i) C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. (parte vătămată L.L.); - 11 ani închisoare, pentru tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 176 lit. c) C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. (parte vătămată M.F.); - un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.

(parte vătămată L.L.); - un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. (parte vătămată M.F.). În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat grațiate pedepsele de un an închisoare aplicate pentru infracțiunile prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen. Conform art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 10 ani și 11 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea pe care a sporit-o cu un an, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a menținut starea de arest și s-a computat din pedeapsă arestul preventiv de la 01 iunie 2002 la zi.

Conform art. 113 alin. (3) C. pen., inculpatul a fost obligat la tratament medical. Instanța l-a obligat pe inculpat la 105.000.000 lei despăgubiri civile către partea vătămată M.F. S-a menținut măsura sechestrului asigurator asupra imobilului proprietatea inculpatului. Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat cuțitul corp delict. Inculpatul a fost obligat la 15.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, că la 19 aprilie 2002, inculpatul s-a prezentat la cabinetul stomatologic din comuna Secusigiu pentru remedierea unei lucrări dentare ocazie cu care a avut discuții contradictorii cu soțul medicului stomatolog L.L. S-a îndreptat apoi spre centrul comunei unde a adunat o grămadă de pietre pe care a așezat-o pe o masă din grădina unui bufet unde a rămas în așteptare până în momentul în care medicul stomatolog urma să treacă pe șosea cu mașina.

În jurul orei 14,00, partea vătămată L.L. a plecat de la cabinet cu autoturismul său însoțită de asistenta medicală S.M. Când autoturismul condus de partea vătămată a ajuns în dreptul inculpatului, acesta a început să arunce cu pietre în autoturism izbind geamul lateral stânga față care s-a spart iar piatra a pătruns în interior. S-a reținut că potrivit actului medico-legal nr. 318/ A din 22 aprilie 2002 al S.J.M.L. Arad, partea vătămată L.L. a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 10-12 zile îngrijiri medicale produse prin tăiere cu cioburi produse din impactul asupra geamului. S-a stabilit că piatra aruncată de inculpat a pătruns prin geam trecând pe la ceafa părții vătămate, după care a lovit-o pe martora S.M.

în umăr de unde a ricoșat pe bancheta din spate. Autoturismul circula pe șosea cu 50-60 km/oră în momentul impactului, iar șoseaua este mărginită de șanțuri adânci de 1,5 m. Instanța de fond a reținut starea de fapt mai sus arătată în baza declarațiilor părții vătămate L.L., a martorilor S.M., L.A., I.D. și a raportului medico-legal întocmit în cauză. Ulterior, la 31 mai 2002, inculpatul B.A. s-a deplasat la locuința părții vătămate M.F. în comuna Secusigin pentru a cumpăra vin. Partea vătămată l-a servit cu vin, cafea și mâncare. La un moment dat, după o banală controversă inculpatul a aplicat părții vătămate mai multe lovituri de cuțit în abdomen și torace. Partea vătămată s-a refugiat în locuința martorului F.N., timp în care inculpatul a revenit înarmat cu o furcă metalică, a continuat s-o lovească pe partea vătămată atât cu furca cât și cu cuțitul.

La intervenția martorului, inculpatul a întrerupt agresiunea asupra părții vătămate dar i-a spart geamurile casei cu furca. Ulterior, partea vătămată a fost transportată la Spitalul Județean Arad unde a primit îngrijiri medicale. Din raportul medico-legală nr. 339 din 3 iunie 2002 al S.J.M.L. Arad, rezultă că partea vătămată M.F. a suferit vătămări produse prin agresiunea inculpatului, care au necesitat 14-15 zile îngrijiri medicale. Starea de fapt a fost reținută din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate coroborate cu declarațiile inculpatului și ale martorilor F.N., F.S., A.T., raportul medico-legal și planșele cu fotografii judiciare operative. Instanța de fond a reținut că faptele astfel cum au fost descrise întrunesc elementele a două infracțiuni de tentativă la omor, una în formă calificată, cealaltă în formă deosebit de gravă și două infracțiuni de distrugere.

S-a motivat că în ambele situații inculpatul a acționat cu intenția de a ucide. În prima situație această intenție rezultă din împrejurarea că inculpatul s-a pregătit îndelung să agreseze partea vătămată pe care a așteptat-o să apară în raza lui de acțiune, a lovit cu putere în parbrizul autoturismului cu un obiect contondent, deci în măsură să omoare persoana asupra căreia era aruncat. Faptul că partea vătămată circula cu autoturismul în zona locului faptei unde de o parte și de alta a șoselei erau șanțuri adânci, motivează instanța, sunt de natură să întărească convingerea că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide. Cât privește a doua tentativă de omor săvârșită de inculpat asupra părții vătămate M.F.

instanța de fond reține că multitudinea loviturilor aplicate acesteia, instrumentul folosit, cuțitul, demonstrează că acesta a acționat cu intenția de a ucide, fiind întrerupt de intervenția martorului F.N. Prin decizia penală nr. 169/ A din 9 mai 2005, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul inculpatului ca nefondat. Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care critică hotărârile pronunțate pentru modul de individualizare a pedepsei pe care o consideră prea severă, caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În cauză inculpatul a comis două tentative de omor pedepsibile, între care aceea referitoare la omorul deosebit de grav se pedepsește conform art. 21 alin. (3) cu închisoare de la 10 la 25 ani. Or, pedeapsa rezultantă este situată aproape de limita minimă prevăzută de lege pentru această infracțiune. În condițiile în care inculpatul a comis două infracțiuni contra vieții, iar în cauză nu există împrejurări de natură să atenueze răspunderea lui penală, pedeapsa rezultantă este just individualizată. Examinând cauza și potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că nu sunt nici alte motive de casare care ar putea influența favorabil situația inculpatului. Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge recursul, ca nefondat, va computa prevenția și-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 169/ A din 9 mai 2005 a Curții de Apel Timișoara. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 1 iunie 2002 la 8 iulie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 iulie 2005.