ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 729/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 729/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului de față;

În baza actelor

si lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 368 din

18 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 3428/108/2012,

în baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării

juridice dată faptei, din tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art.

20, raportat la art. 174, 176 lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în

vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., sau

tentativă la omor prevăzut de art. 20 raportat la art, 174 C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art.

20, raportat la art. 174, 176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., a fost condamnat inculpatul L.C., la:

- 12 (doisprezece)

ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru tentativă la omor deosebit de grav.

În baza art.

176 alin. (1) teza finală, raportat la art. 65 C. pen., s-a interzis

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe

o durată de 10 ani, după executarea pedepsei închisorii.

Pe durata și în

condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului

de a alege.

În baza art. 88

C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării

preventive, începând cu 30 martie 2012 - la zi.

În baza art.

350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive dispusă

față de inculpat.

S-a constatat

că persoana vătămată R.A. nu a participat în procesul penal în calitate de

parte vătămată/parte civilă.

În baza art.

191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat a

sumei de 810 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a

pronunța această sentință, prima instanță a constatat următoarele:

Prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad a fost trimis în judecată

inculpatul L.C., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat

la art. 174 și art. 176 lit. c) C. pen.

Acțiunea penală

a fost pusă în mișcare împotriva inculpatului, în cursul urmăririi penale, prin

ordonanța procurorului emisă la data de 31 martie 2012, pentru săvârșirea

infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută și pedepsită de art. 182

alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Ulterior Parchetul de pe

lângă Judecătoria Arad, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, sub aspectul săvârșiri ide

către inculpat a infracțiunii de tentativă la omor prev. și ped. de art. 20 C.

pen. raportat la art. 174, C. pen.

Prin ordonanța

din 09 aprilie 2012 dată în Dosarul nr. 162/P/2012 al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Arad a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei comisă de

inculpatul L.C. din infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art.

182 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav

prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 și la art. 176 lit. c) C.

pen.

Prin

rechizitoriu s-a reținut în fapt că în seara zilei de 24 martie 2012, în jurul

orei 22:00 inculpatul a mers la locuința vecinului său, martorul M.C., situată

în apropiere de a sa pe strada Mărului din Arad, pentru a consuma băuturi

alcoolice, acolo i-a mai găsit pe socrul și cumnatul martorului, astfel că toți

patru au consumat mai multe flacoane de 2 litri cu bere. La locuința martorului

a mai venit și partea vătămată, concubina inculpatului - R.A. care se afla în

stare de ebrietate. M.R.,socrul martorului M.C., a început să danseze cu partea

vătămată și să o tragă de fustă, timp în care ceilalți stăteau și priveau. La

locuința martorului, inculpatul nu i-a adus nici un reproș concubinei pentru

comportament, continuând șă se distreze împreună. în jurul orei 23:00 înainte

de miezul nopții, au plecat de la locuința martorului M.C., cu un taximetru,

socrul și cumnatul său. După aproximativ o jumătate de oră de la plecarea celor

doi, inculpatul și concubina sa R.A. au mers spre casă. Când au ajuns la

locuință inculpatul a început să devină gelos și să-i reproșeze concubinei sale

atitudinea anterioară că trăiește cu vecinul său". Cearta dintre cei doi a

fost auzită de fiul lor, martorul minor R.D. care dormea în aceiași cameră

împreună cu ceilalți frați și a fost tras de picior de către mama sa R.A.

pentru a încerca să-l trezească. Acesta nu a dat importanță gestului și a

continuat să doarmă, întrucât nu era prima dată când mama sa cu concubinul ei

se certau.

Inculpatul a

început să o lovească pe concubina sa cu pumnii în zona feței după care a ieșit

afară de unde a luat o bâtă din lemn, probabil o coadă de hârleț, după care s-a

întors în cameră și a lovit-o cu aceasta pe parte vătămată, în mod repetat și

cu intensitate, peste cap și diferite zone ale corpului. în urma loviturilor

aplicate părții vătămate a început să-i curgă sânge din cap dar a reușit să

iasă afară din casă și să se ascundă într-o colibă de lângă aceasta unde a

rămas până dimineața în timp ce inculpatul a dormit în casă. în dimineața zilei

următoare, data de 25 martie 2012, în jurul orei 08:00, inculpatul s-a trezit

și a plecat cu căruța să adune fier vechi astfel că partea vătămată a putut să

revină în casă. L-a trezit pe fiul său R.D. căruia i-a relatat că a fost bătută

de concubin și i-a cerut să formeze de pe telefonul mobil numărul de urgență

112 pentru a chema salvarea. Cu certitudine însă nu minorul R.D. a sunat la

numărul de urgență 112 pentru și a chemat salvarea întrucât vocea care a

discutat cu dispecerul a fost a unui bărbat matur, care însă a refuzat să-și

de-a numele, spunând doar că se numește ,,F."(fila 97). Oricum, încă din

acel moment s-a încercat ascunderea implicării inculpatului în agresarea

concubinei sale, persoana respectivă afirmând la telefon că partea vătămată a

fost lovită de cal (fila 97); La locuința părții vătămate de pe strada M. a

ajuns un echipaj al S.A.J. Arad, pe care era de serviciu ca asistentă medicală martora

B.L.C. Aceasta a găsit-o pe R.A. cu „ două plăgi" la nivelul scalpului și

multiple echimoze la nivelul membrelor și toracelor (fila 71). în timpul

transportului spre spital, partea vătămată i-a spus martorei că „ a fost

agresată în seara precedentă, de către concubinul său, fiind lovită în cap cu

un hârfef. De asemenea, i-a mai spus asistentei medicale de pe salvare că"

la început când s-a adresat serviciului de urgență a afirmat că a căzut din

căruță de frica concubinului său"(fila 71).

La S.C.J. Arad,

partea vătămată a fost internată de urgență cu diagnosticul traumatism prin

agresiune cu traumatism cranio-cerebral acut închis cu plăgi contuze frontale

și parietale bilaterale, suspiciune fractură parietală dreapta, fractură

deschisă tip I în 1/3 distală humerus stâng, contuzie cu plagă superficială cot

drept (filele 43-45). A rămas internată până la data de 30 martie 2012, când a

refuzat intervenția neurochirurgicală și ortopedică, și a solicitat externarea

contrar avizului medical. în aceiași zi a fost examinată de medicul specialist

legist care, prin Raportul de constatare medico-legală cu examinarea persoanei

din 03 aprilie 2012, (filele 43-45), și inițial prin constatările preliminare

din 30 martie 2012 (fila 7), a concluzionat că R.A., urmare a traumatismului

suferit, a prezentat diagnosticul: „fractură deschisă tip I 1/3 distală humerus

stâng. Traumatism cranio-cerebral acut închis. Plăgi contuze frontale și

parietale bilateral. Contuzie cu echimoze întinsă coapsa dreaptă, contuzie cu

plagă superficială cot drept. Pneumnocenfal bilateral. Fractură parietală

dreaptă cu fragmente osoase migrate intracerebal". Potrivit actelor

medico-legale, arătate, leziunile traumatice descrise și constatate s-au putut

produce prin loviri directe, repetate, cu corpuri dure, pot data din data de

24/25 martie 2012, și ar fi necesitat pentru vindecare 80-90 zile de îngrijiri

medicale, dacă nu survin complicații. S-a mai concluzionat că potrivit

criteriologiei medico-legale, urmare a leziunilor traumatice suferite, viața

victimei a fost pusă în pericol.

Audiat fiind în

fața instanței inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei.

Analizând și

coroborând declarația inculpatului cu probele administrate în cursul urmăririi

penale și a cercetării judecătorești : proces verbal de consemnare a plângerii

(fila 4); constatări preliminare din 30 martie 2012 (fila 7); procese verbale

(filele 8-9, 79-80, 96-97; declarații parte vătămată (filele 14-15; 53-54);

declarații martori (filele 26-27; 71, 92-95); cazier judiciar (filele 16-18);

raport de constatare medico-legală cu examinarea persoanei din 30 aprilie 2012,(

filele 43-45); planșe foto (filele 61-64); raport de expertiză psihiatrică din

02 mai 2012,(filele 89-90); declarație inculpat (fila 31 ; declarații martori

(filele 32, 33, 34-43, 44, 70); instanța a reținut următoarele:

În fapt:

În data de 24

martie 2012, în jurul orelor 0:00, între inculpatul L.C. și concubina sa,

persoana vătămată R.A., s-a iscat o alterație pe fondul consumului de către cei

doi a mai multor cantități de alcool și al geloziei manifestate de către

inculpat, la domiciliul comun al celor doi situat în Arad, în cursul acestei

altercații, inițial inculpatul a început să o lovească pe concubina sa cu

pumnii în zona feței, după care a ieșit afară din casă de unde a luat o bucată

de lemn, (coadă de hârleț), și întorcându-se în cameră a lovit-o cu aceasta pe

persoana vătămată în mod repetat și cu intensitate peste cap și diferite zone

ale corpului până când. aceasta a început să sângereze. Ulterior persoana vătămată

a reușit să iasă afară din casă și să se ascundă într-o colibă de lângă

aceasta, inculpatul rămânând în casă unde a și adormit. La această altercație

au asistat și copii minori ai celor doi, care dormeau în aceiași încăpere care

însă nu au dat importanță scandalului și nu au intervenit, fiind obișnuiți cu

acest gen de manifestări a inculpatului la adresa concubinei sale.

În urma

loviturilor aplicate persoanei vătămate i-au fost cauzate mai multe leziuni

descrise în certificatul medico-legal, și care necesită spre vindecare 80-90

zile îngrijiri medicale, dacă nu survin alte complicații. De asemenea s-a mai

concluzionat că potrivit criteriologiei medico-legale, urmare a leziunilor

traumatice suferite, viața victimei a fost pusă în primejdie.

Din raportul de

constatare medico-legală din 03 aprilie 2012, a reieșit victima R.A. urmare a

traumatismului suferit a prezentat diagnosticul: fractură deschisă tip I 1/3

distală humerus stîng. Traumatism cranio cerebral acut închis. Plăgi confuze

frontale și parietale bilateral. Contuzie cu echimoze întinse coapsă dreaptă,

contuzie cu plagă superficială cot drept. Pneumoencefal bilateral. Fractură

parietală dreaptă cu fragmente osoase migrate intracerebral.

Persoana

vătămată a fost internată de urgență la Spitalul Clinic Județean Arad, până în

data de 30 martie 2012, când a refuzat intervenția neurochirurgicală și

ortopedică, solicitând externarea contrar avizului medical. în cauză partea

vătămată R.A. nu s-a constituit parte civilă și nu a dorit să participe în

procesul penal în calitate de parte vătămată, fiind audiată în faza cercetării

judecătorești în calitate de martor, negând orice implicare a inculpatului în

agresarea sa și dând mai multe explicații contradictorii cu privire la

desfășurarea faptelor.

În drept:

Întrucât

inculpatul a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă de 8 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prin sentința penală nr. 17

din 17 iunie 1992, în Dosarul nr. 134/1992,a Tribunalului Sălaj, faptele

acestuia, așa cum au fost reținute mai sus în sarcina sa, întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută

și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. și la art. 176

lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În prezenta

cauză la reținerea stării de fapt în baza căreia s-a stabilit încadrarea

juridică a faptelor săvârșite de inculpat s-au avut în vedere declarațiile date

de inculpat, persoană vătămată și martori în ordinea lor cronologică, întrucât

aceștia cu excepția martorilor B.L.C. și M.C. și-au schimbat de mai multe ori

declarațiile pe parcursul urmării penale și a cercetării judecătorești, dând

explicații contradictorii și fără justificarea schimbării acestora cu scopul

clar de a determina organele de urmărire penală sau instanța de judecată să

pronunțe o soluție care să ducă la punerea în libertate a inculpatului. Astfel,

inițial inculpatul a recunoscut în declarațiile date în fața organelor de

urmărire penală, în data de 30 martie 2012, că a avut o alterație cu concubina

sa în urma căreia a bătu-o pe aceasta „ lovind-o cu o bucată din lemn în cap și

la nivelul toracelui și a mâinilor", iar în aceiași zi în prezența

apărătorului desemnat din oficiu, a declarat că s-a cercetat cu concubina sa,

lovind-o pe acesta de aproximativ două-trei ori, de data aceasta însă doar cu

un băț de lemn și fără să își mai aducă aminte în ce părți ale corpului.

Ulterior în fața procurorului în data de 31 martie 2012, a declarat din nou că

s-a certat cu concubina sa și a lovit-o cu o creangă pe brațe și picioare fără

să o lovească în cap. De asemenea audiat în fața procurorului din cadrul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, în prezența apărătorului ales,

inculpatul a început să nege total în agresiunea asupra concubinei și în

scandalul care s-a iscat între cei doi, aceiași atitudine având-o și în faza

cercetării judecătorești când a fost audiat și a indicat o altă persoană

participantă la petrecere că ar fi agresat-o pe concubina sa.

Aceiași

atitudine oscilantă a avut-o și persoana vătămată audiată în calitate de martor

și copii minori ai celor doi, R.D. și L.D.. Persoana vătămată R.A. a declarat

inițial în fața organelor de urmărire penală, în data de 30 martie 2012, că în

urma altercației iscate pe fondul consumului de alcool și al geloziei a fost

lovită inițial cu pumnii de către inculpat și ulterior cu un hârleț în zona

capului, aspecte pe care Ie-a relatat și martorei B.L.C., asistentă medicală pe

ambulanța care a venit să o transporte de urgență la Spitalul Județean, pentru

a reveni ulterior asupra acestor declarații, fără vreun motiv plauzibil,

solicitând în permanență punerea în libertate a concubinului său. Declarațiile

copiilor minori au fost înlăturate în totalitate de către instanță ca fiind ne

conforme cu adevărul și date evident în conformitate cu conduita adoptată de

mama lor, persoana vătămată R.A., pe parcursul derulării urmăririi penale și a

procesului penal. De asemenea instanța a înlăturat de la reținerea stării de

fapt și celelalte declarații date de inculpat și persoana vătămată, cu excepția

celor date în faza urmării penale inițiale, în data de 30 martie 2012, întrucât

nu se coroborează nici între ele și nici cu ansamblul probator administrat în

cauză prin audierea martorilor B.L.C. și M.C.

Astfel, martorul

M.C., la domiciliul căruia inculpatul și concubina sa participaseră la o

petrecere înainte de declanșarea conflictului, arată că cei doi au plecat spre

casa lor împreună în jurul orei 0:00,după ce au consumat mai multe cantități de

alcool și concubina inculpatului a dansat cu numitul M.R., socrul martorului.

Deasemenea martorul arată că socrul său a plecat de la petrecere cu numitul „B.",

cumnat al martorului, și persoană pe care partea vătămată a indicat-o într-o

declarație că ar fi persoana care de fapt ar fi agresat-o în noaptea

respectivă, cu mult înainte ca inculpatul și concubina sa să părăsească

petrecerea. Aceste declarații sunt veridice întrucât se coroborează cu

declarațiile inițiale, din data de 30 martie 2012, ale persoanei vătămate și a

inculpatului.

În ceea ce

privește cererea formulată de inculpat prin apărător, de schimbare a încadrării

juridice dată infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul,

analizând contextul probațiunii administrate în cauză, instanța a constatat că

aceasta nu este fondată. Astfel, sub aspectul laturii subiective, inculpatul a

acționat cu intenție indirectă la săvârșirea faptei, lovind victima cu un băț

din lemn apt de a ucide, într-o regiune vitală a corpului și cu intensitate

mare, cauzându-i acesteia o fractură de craniu și chiar dacă s-ar fi presupus

că nu a urmărit decesul victimei, s-a impus concluzia că inculpat a prevăzut

posibilitatea morții acesteia, acceptând acest rezultat. Mai mult decât atât,

agresiunea a încetat doar în momentul în care persoana vătămată a reușit să

fugă, inculpatul nemaiputând-o urmări din cauza stării avansate de ebrietate a

acestuia. De asemenea, în practica judiciară s-a reținut că lovirea victimei cu

un par în cap, având ca urmare fractură de boltă și de bază a craniului,

constituie tentativa la infracțiunea de omor, neputându-se reține infracțiunea

de vătămare corporafă gravă prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. (2) C.

pen. în ceea ce privește persoana inculpatului și antecedența sa penală, în mod

legal și temeinic s-a reținut la încadrarea juridică dată faptei de către

procuror, agravanta prevăzută de art. 176 lit. c) din C. pen. Astfel,

inculpatul a fost condamnat anterior pentru săvârșirea unei infracțiuni de

tentativă la omor fiind condamnat prin sentința penală nr. 17/1992, a

Tribunalului Sălaj la o pedeapsă 8 ani închisoare, pedeapsă ulterior contopită

în Dosarul nr. 3264/1998, a Tribunalului Alba rezultând o pedeapsă de 9 ani

închisoare, arestat la data de 02 aprilie 1993 și eliberat la data de 10 februarie

1999, pedeapsă față de care condamnatul nu este reabilitat, suferind noi

condamnări în intervalul prevăzut de art. 135 lit. b) C. pen. Chiar dacă în

literatura de specialitate se reține că în situațiile prevăzute de art. 38 C.

pen., omorul săvârșit anterior nu constituie element circumstanțial al

infracțiunii de omor deosebit de grav, în speță nu ne aflăm în fața acestei

situații, practica judiciară fiind în favoarea reținerii ca element

circumstanțial al infracțiunii prev. și ped. de art. 176 lit. c) C. pen., a

acestei infracțiuni comisă anterior.

Reținând

vinovăția inculpatului, în forma intenției indirecte, la săvârșirea

infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută și pedepsită de

art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 176 lit. c)C. pen., instanța a

dispus condamnarea acestuia.

La

individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului pentru infracțiunea

săvârșită, instanța a avut în vedere prevederile art. 72 C. pen., respectiv a

ținut seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de

pedeapsă fixate de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 176 lit. c) C.

pen., închisoare de la 15 ani la 25 ani sau detențiune pe viață, și

interzicerea unor drepturi, limitele duse la jumătate în conformitate cu pedepsirea

tentativei, de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei

săvârșite, de persoana infractorului care se află în stare de recidivă mare

postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., față de pedeapsa de 1

an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1134 din 15 mai 2007,

a Judecătoriei Arad, liberat condiționat la data de 04 iulie 2008, cu un rest

neexecutat de 194 de zile închisoare.

Împotriva

acestei sentințe penale a declarat apel, în termenul legal, inculpatul L.C.. în

motivele scrise de apel (fila 6) inculpatul critică încadrarea juridică,

susținând că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

loviri sau alte violențe (art. 180 alin. (2) C. pen.) și nu de omor. Cu ocazia

dezbaterilor a solicitat reducerea pedepsei.

Prin Decizia

penală nr. 212/A din 5 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara,

Secția penală, s-au decis următoarele:

În baza art.

379 pct. 2 lit. a) Cpp a fost admis apelul declarat de inculpatul L.C.

împotriva sentinței penale nr. 368 din 18 septembrie 2012 pronunțată de

Tribunalul Arad, secția penală, în Dosarul nr. 3428/108/2012.

A fost

desființată sentința apelată numai sub aspectul conținutului pedepsei

complementare aplicată inculpatului.

Rejudecând, în

baza at.176 alin. (1) C. pen. raportat la art. 65 alin. (2) și (3) C. pen. au

fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și de a ocupa o

funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o durată de 10 ani, după

executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale a închisorii. A

fost menținută în rest sentința atacată.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că inculpatul este acuzat că în noaptea de

24 martie 2012, în jurul orei 23.00, pe fondul consumului de alcool și al

sentimentului de gelozie, în timp ce se afla în locuința comună (situată în

municipiul Arad, județul Arad), i-a aplicat concubinei sale R.A., cu

intensitate, multiple lovituri peste față, cap și în alte zone ale corpului, cu

pumnii, apoi cu un băț (o coadă de hârleț), provocându-i victimei leziuni care

i-au pus viața în primejdie și care au necesitat pentru vindecare 80-90 zile de

îngrijiri medicale.

Mijloacele de

probă administrate în cursul procesului penal confirmă situația de fapt

menționată anterior.

Astfel, în

denunțul oral (fila 4 u.p.) și în declarațiile date în data de 30 martie 2012

(filele 14, 15) victima (audiată în calitate de martor întrucât nu a dorit să

se constituie parte vătămată sau civilă) relatează modalitatea în care a fost

agresată și îl indică fără rezerve pe inculpat ca fiind autorul agresiunii.

Martorul R.D.

(fiul victimei) declară în data de 30 martie 2012 (filele 26, 27 u.p.) că în

seara zilei de 24 martie 2012 se afla acasă și i-a auzit pe inculpat și mama sa

că se certau, însă nu s-a sculat din pat să vadă ce se întâmplă deoarece nu era

prima dată când aceștia se certau. În dimineața zilei de 25 martie 2012 a fost

trezit de mama sa, care era plină de sânge, și care i-a cerut să formeze

numărul de telefon de la salvare întrucât a fost bătută de concubinul ei.

În data de 18

aprilie 2012 (fila 71 up) a fost audiată în calitate de martor numita B.L.C.

(asistentă medicală în cadrul Serviciului de Ambulanță Județean Arad) care a

făcut parte din echipajul de pe ambulanța sosită la fața locului în urma

apelului telefonic la nr. de urgență 112. Martora relatează că în data de 25

martie 2012, în jurul orei 09.03, serviciul de ambulanță a primit o solicitare

să se deplaseze în municipiul Arad, deoarece acolo se află o persoană de sex

feminin care are multiple traumatisme. Ajunsă la fața locului martora declară

că a întâlnit o pacientă în vârstă de 41 de ani, R.A., care prezenta două plăgi

la nivelul scalpului și multiple echimoze la nivelul membrelor și trunchiului.

în timpul transportului spre spital pacienta a afirmat că a fost agresată în

seara precedentă de către concubinul său, fiind lovită în cap cu un hârleț.

Pacienta a spus totodată că, inițial, când s-a adresat serviciului de urgență,

a afirmat că a căzut din căruță, de frica concubinului său.

Martora B.L.C.

a fost audiată și în faza de judecată (fila 70 dosarul Tribunalului Arad),

ocazie cu care și-a menținut în totalitate afirmațiile din declarația dată în

faza de urmărire penală, relatând în plus faptul că plaga de la capul victimei

era cu sânge închegat, neputându-se produce decât de scurt timp.

Declarațiile

menționate în paragrafele anterioare se coroborează cu aspectele consemnate în

fișa din 25 martie 2012 întocmită de unitatea de primiri urgențe din cadrul

Spitalului Clinic Județean Arad (filele 67-68 dosar u.p.), unde sunt menționate

constatările făcute la primirea în această unitate: pacientă agresată în urmă

cu 12 ore (pacienta fiind preluată în data de 25 martie 2012 ora 09.40),

echimoze la nivelul brațelor, plăgi contuze la nivelul capului (parietal

drept), durere braț stâng și la degetul II mâna dreaptă, echimoză la nivelul

genunchiului drept; afirmativ cu pierdere de conștientă.

Natura

leziunilor, localizarea acestora, mecanismul producerii, data producerii,

intensitatea actelor de agresiune, sunt redate explicit și detaliat în raportul

de constatare medico-legală din 03 aprilie 2012 întocmit de S.J.M.L. Arad (filele

43-45 dosar u.p.), aceste date coroborându-se cu cele rezultate din analiza

probelor menționate anterior.

Din raportul de

expertiză medico-legală psihiatrică din 02 mai 2012 întocmit de S.J.M.L. Arad

(filele 89-90 dosar u.p.) rezultă că inculpatul a avut discernământul păstrat

în raport de fapta pentru care a fost inculpat.

Referitor la

apărările formulate de inculpat în cursul urmăririi penale și în fața primei

instanțe, instanța de apel a constatat că inculpatul a avut o atitudine

oscilantă.

Astfel, la data

de 26 martie 2012 (fila 19 u.p.) inculpatul susține că nu a bătut-o pe

concubina sa și că a fost informat de fiica sa D., în data de 26 martie 2012,

că R.A. a fost bătută și dusă la spital.

În data de 30

martie 2012 (fila 20 up) inculpatul recunoaște că în data de 24 martie 2012 a

lovit-o pe concubina sa cu o bucată de lemn, în cap și la nivelul toracelui și

al mâinilor.

În data de 30

martie 2012, fiind audiat în calitate de învinuit în prezența avocatului

desemnat din oficiu (fila 23 verso dosar u.p.), L.C. declară că în data de 24

martie 2012, în jurul orelor 2200, a lovit-o pe concubina sa cu un băț din

lemn, aplicându-i două sau trei lovituri, fără să-și amintească în ce zonă a

corpului.

În data de 31

martie 2012, fiind audiat în calitate de inculpat în prezența avocatului

desemnat din oficiu (fila 31 verso dosar u.p.), L.C. declară că a lovit-o pe

concubina sa doar peste brațe și picioare, folosind în acest scop un băț

subțire din lemn (o creangă pentru foc).

În data de 11

aprilie 2012, fiind audiat în calitate de inculpat în prezența avocatului ales (filele

50-51 dosar u.p.), L.C. susține că el nu a agresat-o pe concubina sa în seara

de 24 martie 2012. Menționează că nu cunoaște agresorul întrucât concubina sa

nu a vrut să-i spună numele acestuia. Precizează că nu menține declarațiile

anterioare și afirmă că a fost bătut de polițiști ca să recunoască că a lovit-o

pe concubina sa.

În fața primei

instanțe (fila 31 dosarul Tribunalului Arad) inculpatul a susținut că el nu a

agresat-o pe concubina sa în seara de 24 martie 2012 și că a auzit de la un

frate de-al său că victima i-ar fi spus acestuia că a căzut din căruță.

Analizând

aceste declarații se constată că inculpatul a prezentat mai multe ipoteze, de

natură fie să-l disculpe (agresiunea se datorează unui autor necunoscut sau

unei căderi accidentale din căruță), fie să atenueze răspunderea sa (i-a

aplicat concubinei două-trei lovituri cu o creangă), însă, pe de o parte,

aceste susțineri nu sunt verosimile, iar pe de altă parte nu sunt susținute de

materialul probator.

Este adevărat

că membrii familiei inculpatului, în speță victima R.A. și minorul R.D., și-au

schimbat declarațiile date în faza actelor premergătoare și în faza de urmărire

penală, însă această modificare a mărturiilor inițiale, fie nu a fost

justificată decât pe dorința ca inculpatul să revină acasă (a se vedea în acest

sens declarația victimei dată în fața primei instanțe - fila 33), fie nu a fost

justificată (cazul minorului - fila 43).

În acest

context, apărările invocate de inculpat au fost înlăturate, iar situația de

fapt în raport de care se va stabili și încadrarea juridică a fost cea reținută

în actul de trimitere în judecată.

În opinia

instanței de apel, lovirea repetată, cu intensitate, peste față, cap și alte

zone ale corpului, cu pumnii, apoi cu un băț (o coadă de hârleț), având drept

urmare punerea în primejdie a vieții victimei, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de omor sub forma tentativei. în acest sens au

fost avute în vedere, în principal: intensitatea deosebită a loviturilor (care

au provocat fracturi ale oaselor craniului), zonele vizate (față, craniu),

obiectul folosit (băț de lemn, cel mai probabil o coadă de hârleț), urmarea

produsă (punerea în primejdie a vieții și numărul de zile de îngrijiri

medicale). Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție

indirectă (nu a urmărit suprimarea vieții victimei, însă a acceptat

posibilitatea producerii acestei urmări).

Prin urmare,

critica inculpatului referitoare la încadrarea juridică a faptei a fost

apreciată ca nefondată.

Din analiza

fișei de cazier judiciar (fila 18 u.p.) rezultă că inculpatul a fost anterior

condamnat pentru tentativă de omor, prin sentința penală nr. 17 din 17 iunie

1992 pronunțată de Tribunalul Sălaj, situație în care încadrarea juridică este

cea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 176 alin. (1) lit. c)

(omorul săvârșit de o persoană care a mai săvârșit un omor).

În raport de

condamnarea de un an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.

1134/2007 a Judecătoriei Arad, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat,

inculpatul are statutul de recidivist (recidivă postexecutorie).

În ce privește

individualizarea pedepsei principale, instanța de apel a constatat că prima

instanță a ales dintre pedepsele alternative prevăzute de lege, pedeapsa închisorii,

stabilind o pedeapsă la nivelul maximului special (determinat prin aplicarea

prevederilor art. 21 alin. (2) C. pen.), justificat în raport de natura

infracțiunii comise (infracțiune contra vieții), de modalitatea de comitere, de

calitatea subiectului pasiv (concubina inculpatului) și de datele ce

caracterizează persoana inculpatului (condamnat anterior pentru tentativă de

omor, recidivist, atitudine nesinceră în cursul procesului penal).

În ce privește

conținutul pedepsei complementare, se constată că prima instanță a interzis

inculpatului (fără să motiveze în vreun fel această dispoziție) exercițiul

drepturilor părintești, precum și al dreptului de a fi tutore sau curator. în

contextul în care fapta comisă de inculpat (agresarea concubinei sale) nu are

legătură cu drepturile sau interesele minorilor, nu se justifică interzicerea

acestor drepturi, motiv pentru care apelul inculpatului va fi admis sub acest

aspect.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul L.C., solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei atacate și reducerea pedepsei aplicate,

dându-se o mai mare eficientă circumstanțelor atenuante.

Analizând

actele si lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de

inculpat este nefondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte

apreciază că aceste pedeapsa stabilită de instanța de apel este adecvată,

corespunzând funcțiilor de constrângere și reeducare precum și scopului

preventiv.

Potrivit art.

72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile

părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea

specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana

infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Chiar dacă

individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al

judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră

el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material

probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în

lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea

explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea

acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca

să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării

scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii

(privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și

potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana

infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența

pedepsei.

Funcțiile de

constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi

realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama

de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în

sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea

pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la

reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care

este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor

comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Sub aspectul

individualizării pedepsei aplicat inculpatului în speță de față, Înalta Curte

constată că s-a făcut o justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de

art. 72 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social concret ridicat al

faptelor comise în raport cu circumstanțele reale de săvârșire ale acesteia.

Înalta Curte

apreciază că în cauză au fost respectate dispozițiile legale mai sus arătate,

iar instanța de apel a aplicat o pedepsă just și corect individualizată,

raportat la pericolul social extrem de ridicat al faptei săvârșită de inculpat,

față de valoarea socială ocrotită de lege prin incriminarea unei astfe! de

infracțiuni și anume viața, integritatea corporală și sănătatea persoanei,

atribute esențiale ale ființei umane.

Înalta Curte

apreciază că inculpatul a manifestat o vădită lipsă de respect față de valori

sociale fundamentale protejate de legea penală - dreptul la viața, integritatea

corporală și sănătatea persoanei motiv pentru care aplicarea unei pedepse mai

blânde, nu se justifică.

De asemenea,

Înalta Curte constată că în cauză nu se impune reținerea de circumstanțe

atenuante, nefiind conturate premisele în acest sens, în raport de natura

infracțiunii comise (infracțiune contra vieții), de modalitatea de comitere, de

calitatea subiectului pasiv (concubina inculpatului) și de datele ce

caracterizează persoana inculpatului (condamnat anterior pentru tentativă de

omor, recidivist, atitudine nesinceră în cursul procesului penal).

Aplicarea unei

pedepse privative de libertate, într-un cuantum de 12 ani și 6 luni, este aptă

să ducă la îndeplinirea scopului reglementat prin art. 52 C. pen., sancțiunea,

astfel stabilită de instanța de apel, având caracterul atât al unei măsuri de

constrângere, cât și al unui mijloc de reeducare a inculpatului.

Înalta Curte

apreciază că au fost respectate dispozițiile legale mai sus arătate, iar

instanțele au aplicat cumulat criteriile de individualizare și au acordat

semnificația cuvenită acestora.

În cauză,

pedepsa a fost just individualizată și nu se constată existența unor motive

care să justifice reindividualizarea, în sensul reducerii cuantumului acesteia.

Ca atare,

hotărârile pronunțate în cauză nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Față de

considerentele arătate mai sus, constatând nefondate motivele de recurs

invocate și nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod

urmează a respinge ca nefondat recursul inculpatului L.C..

Totodată, în

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la

plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul L.C. împotriva Deciziei penale nr.

212/A din 5 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

penală.

Deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la

30 martie 2012 la 28 februarie 2013.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 28 februarie 2013.