ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 898/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 538 din 5 iunie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în fond după casare, a fost condamnat inculpatul M.D. la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 74 – art. 76 și art. 99 C. pen. În baza art. 110 C. pen., cu referire la art. 81 din același cod, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. Conform art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 21 iunie 2002, la 8 octombrie 2002. Totodată, s-a constatat că partea vătămată R.D.

nu s-a constituit parte civilă. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: La data de 21 iunie 2002, inculpatul s-a deplasat împreună cu martorul M.A.V. pe str. Occidentului și a intrat în barul M.F. Inculpatul a observat la o masă pe elevii R.D.G. și S.V. care consumau băuturi răcoritoare, s-a apropiat de ei și le-a cerut o țigare. Întrucât i s-a răspuns că nu au țigări, inculpatul a devenit nervos, l-a amenințat pe R.D., că dacă nu-i oferă țigări îl va bate. În continuare, inculpatul s-a apropiat de minori, i-a pus mâna în gât și i-a smuls lănțișorul de aur cu medalion. Lănțișorul s-a rupt de la închizătoare și a rămas în mâna inculpatului, care a încercat să plece.

Partea vătămată s-a ridicat de la masă, l-a prins pe inculpat și ajutat de colegul său, S.V. și alte persoane din local, care s-au alertat, l-a reținut și l-a predat organelor de poliție. Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza plângerii și declarațiilor părții vătămate, procesului verbal de cercetare la locul faptei, fotografiilor judiciare, procesului verbal de depistare, depozițiilor martorilor S.V. și M.A., probe coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 474 din 28 august 2003, a respins apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Împotriva acestei decizii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a declarat recurs în temeiul art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., învederând că pedeapsa aplicată este netemeinică, impunându-se majorarea pedepsei și luarea unei măsuri de supraveghere. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile penale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În speță, aceste criterii de individualizare au fost imputate de instanța de fond și verificate de instanța de apel care, justificat a respins apelul formulat de parchet.

Astfel, la dozarea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul sancțiunii și a modalității stabilite pentru executarea acesteia, s-a ținut seama de pericolul social concret al faptei comise, precum și de persoana făptuitorului. Este adevărat că infracțiunea de tâlhărie, prezintă un pericol social generic ridicat, însă pentru o justă individualizare a pedepsei, trebuie să se aibă în vedere toate elementele de circumstanțiere și nu numai unele dinte acestea. În mod concret, fapta comisă întrunește elementele constituitive ale infracțiunii, dar raportat la împrejurările în care a fost survenită și la vârsta făptuitorului, sunt la limita acesteia, în condițiile în care gestul său teribilist s-a transformat în faptă penală.

Pe de altă parte nu trebuie omise datele ce caracterizează persoana făptuitorului care nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta comisă și provine dintr-o familie cu probleme sociale (mama fără ocupație, tatăl decedat, mai are încă trei frați). În raport de considerentele expuse, pedeapsa aplicată în cuantumul stabilit și în modalitatea aleasă, este bine proporționalizată, motiv pentru care recursul declarat va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (3) din același cod, onorariul apărătorului din oficiu, va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 474 din 28 august 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul M.D. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 februarie 2004.