ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 898/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 538 din 5

iunie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în fond după

casare, a fost condamnat inculpatul M.D. la pedeapsa de un an și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 74 – art. 76 și art. 99 C. pen.

În baza art. 110 C. pen., cu

referire la art. 81 din același cod, s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei, pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni și s-a atras

atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus

perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 21 iunie 2002,

la 8 octombrie 2002.

Totodată, s-a constatat că partea

vătămată R.D. nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

La data de 21 iunie 2002, inculpatul

s-a deplasat împreună cu martorul M.A.V. pe str. Occidentului și a intrat în

barul M.F.

Inculpatul a observat la o masă pe elevii

R.D.G. și S.V. care consumau băuturi răcoritoare, s-a apropiat de ei și le-a

cerut o țigare. Întrucât i s-a răspuns că nu au țigări, inculpatul a devenit

nervos, l-a amenințat pe R.D., că dacă nu-i oferă țigări îl va bate. În

continuare, inculpatul s-a apropiat de minori, i-a pus mâna în gât și i-a smuls

lănțișorul de aur cu medalion.

Lănțișorul s-a rupt de la

închizătoare și a rămas în mâna inculpatului, care a încercat să plece.

Partea vătămată s-a ridicat de la

masă, l-a prins pe inculpat și ajutat de colegul său, S.V. și alte persoane din

local, care s-au alertat, l-a reținut și l-a predat organelor de poliție.

Situația de fapt expusă a fost

stabilită pe baza plângerii și declarațiilor părții vătămate, procesului verbal

de cercetare la locul faptei, fotografiilor judiciare, procesului verbal de

depistare, depozițiilor martorilor S.V. și M.A., probe coroborate cu

declarațiile inculpatului care a recunoscut infracțiunea pentru care a fost

trimis în judecată.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 474 din 28 august 2003, a respins apelul

formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Împotriva acestei decizii Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel București, a declarat recurs în temeiul art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., învederând că pedeapsa aplicată este netemeinică,

impunându-se majorarea pedepsei și luarea unei măsuri de supraveghere.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile penale ale Codului

penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol

social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

În speță, aceste criterii de

individualizare au fost imputate de instanța de fond și verificate de instanța

de apel care, justificat a respins apelul formulat de parchet.

Astfel, la dozarea pedepsei, atât în

ceea ce privește cuantumul sancțiunii și a modalității stabilite pentru

executarea acesteia, s-a ținut seama de pericolul social concret al faptei

comise, precum și de persoana făptuitorului.

Este adevărat că infracțiunea de

tâlhărie, prezintă un pericol social generic ridicat, însă pentru o justă

individualizare a pedepsei, trebuie să se aibă în vedere toate elementele de

circumstanțiere și nu numai unele dinte acestea.

În mod concret, fapta comisă întrunește elementele

constituitive ale infracțiunii, dar raportat la împrejurările în care a fost

survenită și la vârsta făptuitorului, sunt la limita acesteia, în condițiile în

care gestul său teribilist s-a transformat în faptă penală.

Pe de altă parte nu trebuie omise

datele ce caracterizează persoana făptuitorului care nu are antecedente penale,

a recunoscut și regretat fapta comisă și provine dintr-o familie cu probleme

sociale (mama fără ocupație, tatăl decedat, mai are încă trei frați).

În raport de considerentele expuse,

pedeapsa aplicată în cuantumul stabilit și în modalitatea aleasă, este bine

proporționalizată, motiv pentru care recursul declarat va fi respins, ca

nefondat, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (3) din

același cod, onorariul apărătorului din oficiu, va fi plătit din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei

penale nr. 474 din 28 august 2003 a Curții de Apel București, secția I penală,

privind pe inculpatul M.D.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat în sumă de 400.000 lei, se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 februarie 2004.