ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4776/2003

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 58 din 10

februarie 2003 a Tribunalului Dolj a fost condamnat inculpatul N.L. la pedeapsa

de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 și art. 76 din același cod.

În baza art. 61 C. pen. și art. 39

alin. (2) C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul

de 373 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1782/2001 a Judecătoriei

Craiova, rest contopit în pedeapsa de 4 ani închisoare.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a dedus arestul preventiv cu începere de la 28 septembrie

2002 la zi.

Prin aceeași hotărâre a fost condamnat

și inculpatul G.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare, în temeiul art. 211 alin.

(2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. b) și

art. 74 – art. 76 C. pen.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

La data de 27 septembrie 2002,

partea vătămată M.V.B., elev în clasa X–a la Liceul Energetic din Craiova, în

timp ce se deplasa de la școală spre locuință, la intersecția străzii Brazda

lui Novac cu B-dul Dacia a fost acostat de cei doi inculpați, care i-au cerut

țigări și fiind refuzați i-au solicitat să le predea ceasul de la mână.

Întrucât partea vătămată s-a opus,

inculpatul G.M. i-a aplicat o lovitură cu pumnul în față, determinând-o să-i

predea ceasul coinculpatului N.L., apoi i-au smuls de la gât și un lănțișor din

argint.

Urmare a loviturii primite, partea

vătămată a suferit leziuni care au necesitat 7 – 8 zile îngrijiri medicale,

situație confirmată de Raportul de constatare medico legală nr. 3/03/ AI din 4

octombrie 2002 emis de L.M.L. Craiova.

Situația de fapt expusă a fost

stabilită pe baza procesului verbal de cercetare la locul faptei, plângerii și

declarațiilor părții vătămate, procesului verbal de ridicare a bunurilor

sustrase (ceasul a fost găsit la percheziția efectuată la domiciliul

inculpatului Neagoe Lucian) și de restituire a acestora, raportului medico

legal, depozițiilor martorilor C.I.C., D.M.L. și T.V.O., probe coroborate cu

declarațiile inculpaților care au recunoscut infracțiunea pentru care au fost

trimiși în judecată.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 330 din 7 iulie 2003, a admis apelul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Dolj, a desființat în parte sentința apelată, a înlăturat

dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen. și a majorat pedepsele la câte 7 ani

închisoare pentru fiecare inculpat.

Totodată, apelul formulat de

inculpatul N.L. a fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul care a solicitat reducerea pedepsei aplicate și menținerea

primei hotărâri penale.

Recursul nu este fondat.

Instanța de control judiciar, pe

baza actelor din dosar, a făcut o justă aplicare a dispozițiilor art. 72 C.

pen., și în raport de criteriile menționate în textul mai sus arătat, respectiv

în raport de pericolul social concret al faptei comise și a datelor ce

caracterizează persoana făptuitorului, corect a înlăturat dispozițiile art. 74

C. pen., care reglementează circumstanțele atenuante.

Infracțiunea comisă, în condițiile

și împrejurările descrise (inculpații au acostat în plină zi și în apropierea

unei școli pe partea vătămată, elev în vârstă de numai 16 ani) și consecințele

acesteia (victima a suferit leziuni care au necesitat mai multe zile îngrijiri

medicale și a fost traumatizată psihic) nu justifică reținerea unor circumstanțe

atenuante.

Pe de altă parte, nu poate fi

ignorată nici împrejurarea că inculpatul are antecedente penale, el suferind

condamnări penale încă din perioada minoratului, inclusiv pentru o infracțiune

de același gen, iar după împlinirea vârstei de 18 ani a fost condamnat pentru

complicitate la infracțiunea de furt calificat la o pedeapsă de 3 ani

închisoare, din care a fost liberat condiționat la data de 27 august 2002. La

exact o lună de la punerea sa în libertate, și anume la 27 septembrie 2002,

inculpatul a comis o nouă infracțiune, cu un pericol social ridicat, aspect

care evidențiază că inculpatul nu a desprins concluziile care se impuneau deși

a beneficiat anterior de clemența legii penale.

În raport de aceste elemente de

circumstanțiere ale faptei și făptuitorului pedeapsa aplicată de 7 ani

închisoare, orientată spre limita inferioară a textului sancționator este bine

dozată, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va computa perioada

arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul

va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul N.L. împotriva deciziei penale nr.

330 din 7 iulie 2003 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 septembrie 2002, la 24

octombrie 2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 octombrie 2003.