ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4776/2003

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 58 din 10 februarie 2003 a Tribunalului Dolj a fost condamnat inculpatul N.L. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 și art. 76 din același cod. În baza art. 61 C. pen. și art. 39 alin. (2) C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 373 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1782/2001 a Judecătoriei Craiova, rest contopit în pedeapsa de 4 ani închisoare.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestul preventiv cu începere de la 28 septembrie 2002 la zi. Prin aceeași hotărâre a fost condamnat și inculpatul G.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare, în temeiul art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 74 – art. 76 C. pen. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: La data de 27 septembrie 2002, partea vătămată M.V.B., elev în clasa X–a la Liceul Energetic din Craiova, în timp ce se deplasa de la școală spre locuință, la intersecția străzii Brazda lui Novac cu B-dul Dacia a fost acostat de cei doi inculpați, care i-au cerut țigări și fiind refuzați i-au solicitat să le predea ceasul de la mână.

Întrucât partea vătămată s-a opus, inculpatul G.M. i-a aplicat o lovitură cu pumnul în față, determinând-o să-i predea ceasul coinculpatului N.L., apoi i-au smuls de la gât și un lănțișor din argint. Urmare a loviturii primite, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat 7 – 8 zile îngrijiri medicale, situație confirmată de Raportul de constatare medico legală nr. 3/03/ AI din 4 octombrie 2002 emis de L.M.L. Craiova. Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza procesului verbal de cercetare la locul faptei, plângerii și declarațiilor părții vătămate, procesului verbal de ridicare a bunurilor sustrase (ceasul a fost găsit la percheziția efectuată la domiciliul inculpatului Neagoe Lucian) și de restituire a acestora, raportului medico legal, depozițiilor martorilor C.I.C., D.M.L.

și T.V.O., probe coroborate cu declarațiile inculpaților care au recunoscut infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 330 din 7 iulie 2003, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, a desființat în parte sentința apelată, a înlăturat dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen. și a majorat pedepsele la câte 7 ani închisoare pentru fiecare inculpat. Totodată, apelul formulat de inculpatul N.L. a fost respins ca nefondat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul care a solicitat reducerea pedepsei aplicate și menținerea primei hotărâri penale. Recursul nu este fondat.

Instanța de control judiciar, pe baza actelor din dosar, a făcut o justă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen., și în raport de criteriile menționate în textul mai sus arătat, respectiv în raport de pericolul social concret al faptei comise și a datelor ce caracterizează persoana făptuitorului, corect a înlăturat dispozițiile art. 74 C. pen., care reglementează circumstanțele atenuante. Infracțiunea comisă, în condițiile și împrejurările descrise (inculpații au acostat în plină zi și în apropierea unei școli pe partea vătămată, elev în vârstă de numai 16 ani) și consecințele acesteia (victima a suferit leziuni care au necesitat mai multe zile îngrijiri medicale și a fost traumatizată psihic) nu justifică reținerea unor circumstanțe atenuante.

Pe de altă parte, nu poate fi ignorată nici împrejurarea că inculpatul are antecedente penale, el suferind condamnări penale încă din perioada minoratului, inclusiv pentru o infracțiune de același gen, iar după împlinirea vârstei de 18 ani a fost condamnat pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, din care a fost liberat condiționat la data de 27 august 2002. La exact o lună de la punerea sa în libertate, și anume la 27 septembrie 2002, inculpatul a comis o nouă infracțiune, cu un pericol social ridicat, aspect care evidențiază că inculpatul nu a desprins concluziile care se impuneau deși a beneficiat anterior de clemența legii penale.

În raport de aceste elemente de circumstanțiere ale faptei și făptuitorului pedeapsa aplicată de 7 ani închisoare, orientată spre limita inferioară a textului sancționator este bine dozată, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.L. împotriva deciziei penale nr. 330 din 7 iulie 2003 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 septembrie 2002, la 24 octombrie 2003. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2003.