ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 486/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 356 din 22 aprilie 2004, Tribunalul Dolj l-a condamnat pe inculpatul D.C.C. la 8 ani închisoare pentru două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut în fapt că în noaptea de 12 spre 13 iulie 2003, sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul D.C.C. i-a acostat pe G.C. și G.M., în fața stației C.F.R. Filiași și le-a sustras, prin amenințare, celui dintâi o brățară de aur, iar celui de al doilea un ceas de mână.

Prin decizia penală nr. 385 din 6 septembrie 2004, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinței primei instanțe, a casat hotărârea atacată și, rejudecând cauza, a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise, din art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în art. 211 alin. (2) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 și art. 76 C. pen. Împotriva deciziei curții de apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul D.C.C. Prin recursul parchetului se solicită înlăturarea circumstanțelor atenuante și aplicarea unei pedepse mai aspre inculpatului, ținând seama de pericolul social ridicat al infracțiunii comise, iar prin recursul declarat de inculpat se solicită micșorarea pedepsei, ținând seama de împrejurările concrete în care s-a comis infracțiunea și de datele privind persoana făptuitorului.

Recursurile nu sunt întemeiate. În conformitate cu prevederile art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În cauză, se constată că inculpatul este infractor primar și că a comis infracțiunea în condiții în care se justifică reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea sa. Astfel, din probele administrate rezultă că inculpatul D.C.C. participase împreună cu mai mulți tineri, inclusiv G.C. și G.M., la o petrecere de discotecă, unde consumase băuturi alcoolice, iar sustragerea celor două obiecte de la părțile vătămate a comis-o ca un gest gratuit, după ce le ceruse celor doi să-i dea o țigară și aceștia îi răspunseseră că nu au.

De altfel, inculpatul a acceptat să-i restituie lui G.C. brățara imediat după ce i-a luat-o, încredințând-o, în acest scop, martorului I.I. Ținând seama de aceste împrejurări concrete în care a fost comisă fapta și luând în considerare persoana inculpatului, tânăr cu unele tulburări psihice, provenind dintr-o familie dezorganizată, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că pedeapsa aplicată a fost individualizată corect și corespunde finalității de prevenire și de reeducare prevăzută de art. 52 C. pen., nefiind cazul să fie mărită, așa cum solicită parchetul în recursul său, și având în vedere pericolul social al infracțiunii, nici micșorată, astfel cum cere inculpatul. În consecință, urmează să fie respinse ca nefondate, atât recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova cât și recursul declarat de inculpatul D.C.C., cu obligarea inculpatului recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de inculpatul D.C.C., împotriva deciziei penale nr. 385 din 6 septembrie 2004 a Curții de Apel Craiova. Obligă recurentul intimat inculpat să plătească suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2005.