ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4087/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 563 din 27 aprilie 2004, a condamnat pe inculpatul R.M.A. la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 13, art. 99, art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. d) C. pen. În baza art. 116 alin. (4) a aplicat măsura de siguranță a interzicerii de a se afla în municipiul București pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii. A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză și că prejudiciul în sumă de 550.000 lei a fost recuperat prin restituirea sumei, părții vătămate P.R.S.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că în ziua de 26 martie 2002, inculpatul însoțit de o altă persoană, a acostat-o pe partea vătămată P.R.S. căreia i-a cerut o țigară. Partea vătămată s-a oferit să le cumpere un pachet de țigări, moment în care inculpatul i-a smuls suma de 550.000 lei după care au fugit. Apelul declarat de inculpat, prin care a solicitat redozarea pedepsei, cu motivarea că infracțiunea reținută este la limita dintre infracțiunea de tâlhărie și cea de furt, iar el a avut o atitudine procesuală sinceră, recunoscând sustragerea banilor, a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 408/ A din 1 iunie 2004, pronunțată de secția I penală de la Curtea de Apel București.

Prin cererea înaintată din Penitenciarul Rahova, în termenul legal, inculpatul a recurat decizia solicitând casarea acesteia și a sentinței, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt și aplicarea unei pedepse redusă sub minimul special, motiv de recurs prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. În subsidiar a solicitat redozarea pedepsei apreciind că aceasta este prea aspră, motiv de recurs prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recursul este nefondat. Din cuprinsul actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanțele au reținut o situație de fapt corectă, iar încadrarea juridică dată faptei de sustragere a sumei de 550.000 lei, este cea legală. Fapta inculpatului de a fi smuls din mâinile părții vătămate suma de bani, și de a fi fugit cu ea, constituie infracțiunea de tâlhărie, iar nu aceea de furt; prin smulgerea obiectului material al infracțiunii, elementul „violență”, caracteristic tâlhăriei, este realizat.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, se constată că prima instanță a reținut circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și ținând seama și de limitele de pedeapsă prevăzute pentru infractorii minori, a făcut o justă individualizare a pedepsei, cu respectarea criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen., astfel că nu se impune reducerea pedepsei. Recursul urmează a fi respins în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar recurentul obligat, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.M.A. împotriva deciziei penale nr. 408 din 1 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 august 2004.