ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4087/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția a II-a

penală, prin sentința penală nr. 563 din 27 aprilie 2004, a condamnat pe

inculpatul R.M.A. la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 13, art.

99, art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. d) C. pen.

În baza art. 116 alin. (4) a aplicat

măsura de siguranță a interzicerii de a se afla în municipiul București pe o

durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

A constatat că inculpatul este

arestat în altă cauză și că prejudiciul în sumă de 550.000 lei a fost recuperat

prin restituirea sumei, părții vătămate P.R.S.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că

în ziua de 26 martie 2002, inculpatul însoțit de o altă persoană, a acostat-o

pe partea vătămată P.R.S. căreia i-a cerut o țigară. Partea vătămată s-a oferit

să le cumpere un pachet de țigări, moment în care inculpatul i-a smuls suma de

550.000 lei după care au fugit.

Apelul declarat de inculpat, prin

care a solicitat redozarea pedepsei, cu motivarea că infracțiunea reținută este

la limita dintre infracțiunea de tâlhărie și cea de furt, iar el a avut o

atitudine procesuală sinceră, recunoscând sustragerea banilor, a fost respins,

ca nefondat, prin decizia penală nr. 408/ A din 1 iunie 2004, pronunțată de

secția I penală de la Curtea de Apel București.

Prin cererea înaintată din

Penitenciarul Rahova, în termenul legal, inculpatul a recurat decizia

solicitând casarea acesteia și a sentinței, schimbarea încadrării juridice în

infracțiunea de furt și aplicarea unei pedepse redusă sub minimul special,

motiv de recurs prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.

În subsidiar a solicitat redozarea

pedepsei apreciind că aceasta este prea aspră, motiv de recurs prevăzut de art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

Din cuprinsul actelor și lucrărilor

aflate la dosarul cauzei rezultă că instanțele au reținut o situație de fapt

corectă, iar încadrarea juridică dată faptei de sustragere a sumei de 550.000

lei, este cea legală.

Fapta inculpatului de a fi smuls din

mâinile părții vătămate suma de bani, și de a fi fugit cu ea, constituie

infracțiunea de tâlhărie, iar nu aceea de furt; prin smulgerea obiectului

material al infracțiunii, elementul „violență”, caracteristic tâlhăriei, este

realizat.

În ceea ce privește pedeapsa

aplicată inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, se constată că prima

instanță a reținut circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit.

a) și c) C. pen. și ținând seama și de limitele de pedeapsă prevăzute pentru

infractorii minori, a făcut o justă individualizare a pedepsei, cu respectarea

criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen., astfel că nu se impune reducerea

pedepsei.

Recursul urmează a fi respins în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar recurentul

obligat, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor

judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D

E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul R.M.A. împotriva deciziei penale nr. 408 din 1 iunie

2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Constată că inculpatul este arestat

în altă cauză.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 august 2004.