ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4476/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 25 august 2004,

pronunțată în dosarul penal nr. 907/P/2004, Curtea de Apel Galați a menținut

starea de arest a apelanților inculpați T.M.L. deținut în Penitenciarul Spital

Poarta Albă și M.M. deținut în Penitenciarul Galați, motivând că temeiurile ce

au stat la baza luării acestei măsuri preventive nu s-au modificat,

impunându-se, în continuare, privarea lui de libertate.

În termen legal, inculpatul M.M. a

declarat recurs împotriva menționatei încheieri, solicitând punerea sa, de

îndată, în libertate, întrucât de la ultima prelungire au trecut mai mult de 30

zile, astfel încât măsura arestării preventive a încetat de drept.

Totodată, a arătat că prelungirea

arestării nu se justifică nici pentru faptul că infracțiunea pentru care a fost

trimis în judecată nu este dovedită.

Recursul inculpatului nu este

fondat.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc.

pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se

asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica

sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta măsura

arestării preventive prevăzută de lit. d) din menționatul text de lege.

În art. 148 alin. (1) C. proc. pen.,

astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, se arată că măsura

arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile cuprinse

în art. 143 din același cod și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care

legea prevede pedeapsa detenției pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii sau

pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în

libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Examinând încheierea atacată, în

raport de motivele de recurs invocate, se constată că menținerea măsurii

arestării preventive, dispusă de Curtea de Apel Galați la 25 august 2004, este

legală și temeinică, din actele dosarului rezultând că infracțiunea pentru care

inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond,

respectiv omor prevăzut de art. 174 alin. (1) C. pen., este dovedită, ducând la

concluzia că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru

ordinea publică, așa cum cer dispozițiile art. 148 alin. (1) C. proc. pen.

Susținerile inculpatului, în sensul

că în cursul procesului, prelungirea arestării preventive nu s-a făcut cu

respectarea prevederilor legale, nu se confirmă, din actele dosarului rezultând

că instanțele au respectat întocmai dispozițiile art. 160

b

C. proc.

pen., aplicabile în materie.

Pentru considerentele expuse,

recursul inculpatului M.M., nefiind fondat, în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins, ca atare, cu obligarea recurentului la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.M. împotriva încheierii de ședință din 25 august 2004

a Curții de Apel Galați, pronunțată în dosarul nr. 907/2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

septembrie 2004.