ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4476/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 25 august 2004, pronunțată în dosarul penal nr. 907/P/2004, Curtea de Apel Galați a menținut starea de arest a apelanților inculpați T.M.L. deținut în Penitenciarul Spital Poarta Albă și M.M. deținut în Penitenciarul Galați, motivând că temeiurile ce au stat la baza luării acestei măsuri preventive nu s-au modificat, impunându-se, în continuare, privarea lui de libertate. În termen legal, inculpatul M.M. a declarat recurs împotriva menționatei încheieri, solicitând punerea sa, de îndată, în libertate, întrucât de la ultima prelungire au trecut mai mult de 30 zile, astfel încât măsura arestării preventive a încetat de drept.

Totodată, a arătat că prelungirea arestării nu se justifică nici pentru faptul că infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată nu este dovedită. Recursul inculpatului nu este fondat. Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta măsura arestării preventive prevăzută de lit. d) din menționatul text de lege. În art. 148 alin. (1) C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, se arată că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile cuprinse în art. 143 din același cod și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detenției pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Examinând încheierea atacată, în raport de motivele de recurs invocate, se constată că menținerea măsurii arestării preventive, dispusă de Curtea de Apel Galați la 25 august 2004, este legală și temeinică, din actele dosarului rezultând că infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond, respectiv omor prevăzut de art. 174 alin. (1) C. pen., este dovedită, ducând la concluzia că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, așa cum cer dispozițiile art. 148 alin. (1) C. proc. pen. Susținerile inculpatului, în sensul că în cursul procesului, prelungirea arestării preventive nu s-a făcut cu respectarea prevederilor legale, nu se confirmă, din actele dosarului rezultând că instanțele au respectat întocmai dispozițiile art. 160 b C. proc.

pen., aplicabile în materie. Pentru considerentele expuse, recursul inculpatului M.M., nefiind fondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins, ca atare, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Onorariul pentru apărarea din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva încheierii de ședință din 25 august 2004 a Curții de Apel Galați, pronunțată în dosarul nr. 907/2004. Obligă pe recurent să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 septembrie 2004.