ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2072/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 17 martie 2005, pronunțată în dosarul penal nr. 1301/2005, Curtea de Apel Iași, făcând aplicarea art. 300 1 alin. (3) C. proc. pen., a dispus menținerea stării de arest a inculpatului A.V . Instanța de apel a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul respectiv nu s-au modificat și nici nu au încetat, impunându-se în continuare privarea acestuia de libertate în baza art. 160 b C. proc. pen. Împotriva acestei încheieri inculpatul A.V. a declarat recurs, pe care nu l-a motivat însă, apărătorul desemnat din oficiu, lăsând la aprecierea instanței soluționarea acestuia.

Examinând din oficiu legalitatea și temeinicia încheierii atacate, se constată că recursul declarat de inculpat nu este fondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta măsura arestării preventive. În art. 148 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, se arată că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile cuprinse în art. 143 din același cod, și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii, sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Din actele dosarului rezultă că există indicii temeinice că inculpatul A.V. împreună cu alți coinculpați au săvârșit infracțiunile de viol și tâlhărie, situație în care lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, așa cum cer dispozițiile art. 148 alin. (1) C. proc. pen. În consecință, recursul declarat de inculpatul A.V., nefiind fondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respins, ca atare, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.V. împotriva încheierii din 17 martie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală, în dosarul nr. 1301/2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 martie 2005.