ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4303/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 15 iulie 2004,

pronunțată în dosarul penal nr. 1430/P/2004, Curtea de Apel Craiova, s-a

menținut arestarea preventivă a inculpaților apelanți B.C.C. și V.M., ambii

deținuți în Penitenciarul Craiova, motivându-se că în cauză subzistă temeiurile

care au stat la baza luării acestei măsuri.

În termen legal, inculpatul B.C.C. a

declarat recurs împotriva încheierii menționate, solicitând punerea sa în

libertate, întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de lipsire de

libertate în mod ilegal și tâlhărie, prevăzute de art. 180 alin. (2) și art.

211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., pentru

care Tribunalul Olt l-a condamnat în mod nejustificat la pedeapsa rezultantă de

8 ani închisoare, în prezent cauza aflându-se în curs de judecată la instanța

de apel.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc.

pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se

asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica

sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta măsura

arestării preventive prevăzută la lit. d) din menționatul text de lege.

În art. 148 alin. (1) C. proc. pen.,

astfel cum a fost modificat prin legea nr. 281/2003, se arată că măsura

arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile cuprinse

în art. 143 din același cod și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care

legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii,

sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, și există probe certe că lăsarea sa

în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Examinând încheierea atacată, în

raport de motivele de recurs invocate, se constată că menținerea măsurii

arestării preventive, dispusă de instanța de apel la 15 iulie 2004, este legală

și temeinică, din actele dosarului rezultând că infracțiunile pentru care

inculpatul B.C.C. a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond,

respectiv lipsirea de libertate în mod ilegal și tâlhărie în formă calificată,

comise în stare de recidivă, sunt dovedite, ducând la concluzia că lăsarea

acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, așa cum

cer dispozițiile art. 148 alin. (1) C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, recursul

declarat de inculpat, nefiind fondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va fi respins, ca atare, cu obligarea recurentului la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.C.C. împotriva încheierii din 15 iulie 2004 a Curții

de Apel Craiova, pronunțată în dosar nr. 1430/P/2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 august 2004.