ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1418/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1418/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursurilor de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 402 din 14 noiembrie 2006, Tribunalul Hunedoara a condamnat pe

inculpații P.I. și C.P. la pedepse rezultante de 4 ani închisoare

și respectiv 7 ani închisoare.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara

și cei doi inculpați.

La termenul de judecată

a apelurilor respectiv 1 martie 2007, instanța de apel, prin încheiere a

constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a

inculpaților apelanți, măsură pe care a menținut-o.

În termen legal,

inculpații P.I. și C.P. au declarat recurs împotriva încheierii

menționate mai sus, solicitând revocarea măsurii arestării

preventive, în temeiul art. 139 C. proc. pen., deoarece nu mai subzistă

temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri și,

în consecință, judecarea lor în stare de libertate.

Recursurile declarate de

inculpați nu sunt fondate pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 136 alin. (1) C.

proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare,

pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a

se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua

față de acesta una din măsurile preventive, litera d a acestui

articol, prevăzând arestarea preventivă.

Art. 148 alin. (1) lit. f) C.

proc. pen., prevede că măsura arestării preventive a

inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile

prevăzute de art. 143 C. proc. pen. și inculpatul a

săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa

detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare

de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate

prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În urma examinării

lucrărilor dosarului, Curtea constată că dispozițiile

procedurale privind luarea măsurii arestării preventive a

inculpaților în cursul urmăririi penale, prelungirea acestei

măsuri în cursul judecății în fond și în apel,

derogările privind termenele, au fost respectate de instanțele

competente.

Ca atare, încheierea

instanței investită cu judecarea apelurilor declarate împotriva

sentinței primei instanțe prin care s-a constatat legalitatea

măsurii arestării preventive a inculpaților și s-a dispus menținerea

acestei măsuri, este legală.

Inculpații au

săvârșit infracțiuni pentru care legea penală prevede

pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani închisoare și există suficiente

temeiuri că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret

pentru ordinea publică.

Pentru considerentele

expuse, recursurile declarate de inculpați nefiind fondate, în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi

respinse.

În baza art. 192 C. proc.

pen., inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații P.I. și C.P. împotriva încheierii

din 1 martie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, pronunțată în

dosar nr. 15/57/2007.

Obligă recurenții

inculpați să plătească statului sumele de câte 150 lei

cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 50 lei, reprezentând onorarii

pentru apărarea din oficiu, se

vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 13 martie 2007.