ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1418/2007

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 402 din 14 noiembrie 2006, Tribunalul Hunedoara a condamnat pe inculpații P.I. și C.P. la pedepse rezultante de 4 ani închisoare și respectiv 7 ani închisoare. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și cei doi inculpați. La termenul de judecată a apelurilor respectiv 1 martie 2007, instanța de apel, prin încheiere a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților apelanți, măsură pe care a menținut-o. În termen legal, inculpații P.I. și C.P. au declarat recurs împotriva încheierii menționate mai sus, solicitând revocarea măsurii arestării preventive, în temeiul art. 139 C. proc.

pen., deoarece nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri și, în consecință, judecarea lor în stare de libertate. Recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate pentru următoarele considerente: Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din măsurile preventive, litera d a acestui articol, prevăzând arestarea preventivă. Art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 C. proc.

pen. și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În urma examinării lucrărilor dosarului, Curtea constată că dispozițiile procedurale privind luarea măsurii arestării preventive a inculpaților în cursul urmăririi penale, prelungirea acestei măsuri în cursul judecății în fond și în apel, derogările privind termenele, au fost respectate de instanțele competente. Ca atare, încheierea instanței investită cu judecarea apelurilor declarate împotriva sentinței primei instanțe prin care s-a constatat legalitatea măsurii arestării preventive a inculpaților și s-a dispus menținerea acestei măsuri, este legală.

Inculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani închisoare și există suficiente temeiuri că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de inculpați nefiind fondate, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse. În baza art. 192 C. proc. pen., inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.I. și C.P. împotriva încheierii din 1 martie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, pronunțată în dosar nr. 15/57/2007. Obligă recurenții inculpați să plătească statului sumele de câte 150 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 50 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 martie 2007.