ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2840/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 20 aprilie 2005, pronunțată în dosarul nr. 1595/P/Ap/2004, Curtea de Apel Brașov, investită cu judecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și de inculpații B.V., M.M., G.B.B. și R.D.D., a luat în discuție cererile formulate de inculpații B.V. și M.M. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Constatând că în cauză subzistă și nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, justificându-se menținerea ei, s-a respins cererea formulată de către inculpați. În termen legal, inculpații B.V. și M.M.

au declarat recurs împotriva încheierii menționate, solicitând admiterea acestora și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate. Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă. Art. 148 alin. (1) C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Totodată, potrivit art. 139 alin. (1) C. proc. pen., măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.

Se reține faptul că inculpații au fost condamnați prin sentința penală nr. 480/S/2004 a Tribunalului Brașov la câte o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) și art. 197 alin. (1) din același cod, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Cu referire la motivul de recurs invocat, se constată că în cauză temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestora, apreciindu-se că lăsarea în libertate, prin înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi localitatea, ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, respectiv tâlhărie, viol și violare de domiciliu.

Ca atare, încheierea pronunțată la 20 aprilie 2005 este legală. Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de inculpați nefiind fondate, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse. În baza art. 192 C. proc. pen., inculpații recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.V. și M.M. împotriva încheierii din 20 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. 1595/P/Ap/2004. Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 mai 2005.