ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1325/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 2 februarie

2005, pronunțată în dosarul nr. 1222/P/Ap/2004, Curtea de Apel Brașov, în

cadrul judecării apelului, a luat în discuție cererea formulată de inculpatul C.R.,

privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu

părăsi țara.

Constatând că în cauză subzistă și

nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri,

justificându-se menținerea ei, s-a respins cererea formulată de către inculpat.

În termen legal, inculpatul C.R. a

declarat recurs împotriva încheierii menționate, solicitând admiterea acestuia

și judecarea în libertate.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc.

pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se

asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica

sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din

măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.

Art. 148 alin. (1) C. proc. pen.,

astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prevede că măsura

arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute

de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede

pedeapsa detențiunii pe viață, alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa

închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate

prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Totodată, potrivit art. 139 alin.

(1) C. proc. pen., măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură

preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.

Se reține că inculpatul a fost

condamnat prin sentința penală nr. 312/2004 a Tribunalului Brașov la o pedeapsă

de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin.

(2) lit. a), raportat la art. 14 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) și art. 13 C. pen., la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) și (4), raportat la art. 14

din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. și la

o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

25, raportat la art. 289 C. pen.

De asemenea, se constată că în cauză

temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a

inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a

acestuia, apreciindu-se că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret

pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului

penal, în raport de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, respectiv

traficarea în scopul exploatării a părților vătămate prin supunere la

cerșetorie, numărul persoanelor racolate, de starea de pericol creată prin

vătămarea adusă relațiilor sociale privind viața persoanei, precum și limita de

pedeapsă prevăzută de lege.

Ca atare, încheierea pronunțată la 2

februarie 2005 este legală.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza art. 192 C. proc. pen.,

inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.R., împotriva încheierii din 2 februarie 2005 a Curții

de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. 1222/P/Ap/2004.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 februarie 2005.