ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4074/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 9 iunie 2006,

pronunțată în dosarul nr. 509/P/2006, Curtea de Apel Constanța, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus, menținerea stării de arest a

inculpatului B.V.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a reținut, în esență, că lăsarea în libertate a inculpatului

în condițiile în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă

este închisoarea de 4 ani și temeiurile avute în vedere la luarea măsurii

arestării preventive a acestuia, impun în continuare privarea de libertate, mai

ales, că în cauză s-a pronunțat o hotărâre de condamnare.

Împotriva acestei încheieri, în

termen legal, inculpatul a declarat recurs, prin care a solicitat judecarea în

stare de libertate.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc.

pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se

asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica

sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din

măsurile preventive, litera „d” a acestui articol, prevăzând arestarea

preventivă.

Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc.

pen., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prevede că măsura

arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute

de art. 143 C. proc. pen., și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care

legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii

mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă

pericol concret pentru ordinea publică.

În urma examinării lucrărilor

dosarului, Înalta Curte constată că dispozițiile procedurale privind luarea

măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale,

prelungirea acestei măsuri în cursul judecății în fond și în apel, inclusiv

derogările privind termenele, au fost respectate de instanțele competente.

Ca atare, încheierea instanței

investită cu judecarea apelului declarat împotriva sentinței primei instanțe,

prin care s-a constatat legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului

și s-a dispus menținerea acestei măsuri, este legală.

Inculpatul a săvârșit o infracțiune

pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și

există suficiente temeiuri că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret

pentru ordinea publică.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza art. 192 C. proc. pen.,

inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D EC I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.V. împotriva încheierii din 9 iunie 2006 a Curții de Apel

Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie,

pronunțată în dosar nr. 509/P/2006.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 iunie 2006.