ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3891/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 21 din 23 ianuarie 2003, Tribunalul Bacău a condamnat, printre alții, pe inculpatul P.I. la 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și la 8 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1351 din 12 aprilie 2002 a Judecătoriei Bacău, pedeapsă ce urmează să se execute alături de pedeapsa aplicată în cauză, deci în total 11 ani închisoare.

Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut că, pe baza unei înțelegeri prealabile, inculpatul împreună cu alți patru coinculpați, în dimineața zilei de 31 august 2002, în jurul orei 4,00, prin spargerea geamului de la ghișeul unității comerciale A.F. U. din Bacău, au sustras bunuri în valoare de 4.788.500 lei, iar în dimineața zilei de 31 septembrie 2002, în jurul orei 5,30, în trenul personal Bacău-Bicaz, în apropierea stației C.F.R. Buhuși, prin folosirea violențelor și amenințărilor, au sustras de la partea vătămată G.S., bunuri în valoare de 11.000.000 lei. Prin decizia penală nr. 152 din 8 aprilie 2003, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, reținând că s-a făcut o corespunzătoare individualizare a pedepsei.

Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, reiterând cererea de a i se reduce pedeapsa aplicată, în raport de circumstanțele sale personale. Recursul este nefondat. Potrivit prevederilor art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Examinând, prin prisma acestor dispoziții legale, lucrările dosarului, se reține că, în procesul individualizării pedepselor, s-a ținut seama că acestea au fost orientate către minimul special prevăzut de lege, de frecvența și gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârșite, în condițiile în care ele au avut loc, în mod organizat și cu participarea mai multor infractori, precum și de elementele care caracterizează persoana inculpatului, neîncadrat în muncă și cu antecedente penale, în perioada 1997-2002, el mai săvârșind 6 asemenea infracțiuni, manifestând persistență în activitatea infracțională. În aceste condițiile, în mod concret s-a apreciat că pedepsele aplicate sunt în măsură să atingă scopul educativ și de prevenire a altor infracțiuni, prevăzut de art. 52 C. pen.

Ca atare, recursul declarat de inculpat, nefiind fondat, va fi respins în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform dispozițiilor art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive, iar potrivit art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr. 152 din 8 aprilie 2003 a Curții de Apel Bacău. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 7 septembrie 2002 la 19 septembrie 2003. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 19 septembrie 2003.