ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3891/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 21 din 23

ianuarie 2003, Tribunalul Bacău a condamnat, printre alții, pe inculpatul P.I.

la 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.

208 – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen. și la 8 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) alin. (2

1

) lit. a), cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus

revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1351 din 12 aprilie 2002 a

Judecătoriei Bacău, pedeapsă ce urmează să se execute alături de pedeapsa

aplicată în cauză, deci în total 11 ani închisoare.

Pentru pronunțarea acestei hotărâri,

prima instanță a reținut că, pe baza unei înțelegeri prealabile, inculpatul

împreună cu alți patru coinculpați, în dimineața zilei de 31 august 2002, în

jurul orei 4,00, prin spargerea geamului de la ghișeul unității comerciale A.F.

U. din Bacău, au sustras bunuri în valoare de 4.788.500 lei, iar în dimineața

zilei de 31 septembrie 2002, în jurul orei 5,30, în trenul personal

Bacău-Bicaz, în apropierea stației C.F.R. Buhuși, prin folosirea violențelor și

amenințărilor, au sustras de la partea vătămată G.S., bunuri în valoare de

11.000.000 lei.

Prin decizia penală nr. 152 din 8

aprilie 2003, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat, reținând că s-a făcut o corespunzătoare individualizare a pedepsei.

Împotriva acestei decizii inculpatul

a declarat recurs, reiterând cererea de a i se reduce pedeapsa aplicată, în

raport de circumstanțele sale personale.

Recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor art. 72 C.

pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile

Părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea

specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana

infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

Examinând, prin prisma acestor

dispoziții legale, lucrările dosarului, se reține că, în procesul

individualizării pedepselor, s-a ținut seama că acestea au fost orientate către

minimul special prevăzut de lege, de frecvența și gradul de pericol social

ridicat al faptelor săvârșite, în condițiile în care ele au avut loc, în mod

organizat și cu participarea mai multor infractori, precum și de elementele

care caracterizează persoana inculpatului, neîncadrat în muncă și cu

antecedente penale, în perioada 1997-2002, el mai săvârșind 6 asemenea infracțiuni,

manifestând persistență în activitatea infracțională.

În aceste condițiile, în mod concret

s-a apreciat că pedepsele aplicate sunt în măsură să atingă scopul educativ și

de prevenire a altor infracțiuni, prevăzut de art. 52 C. pen.

Ca atare, recursul declarat de

inculpat, nefiind fondat, va fi respins în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.

Conform dispozițiilor art. 383 alin.

(2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul

arestării preventive, iar potrivit art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr. 152 din 8 aprilie

2003 a Curții de Apel Bacău.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 7 septembrie 2002 la 19

septembrie 2003.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 septembrie 2003.