Decizia nr. 280/2005 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 85 a Curții de Apel Brașov

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, secția civilă, sub nr. 469/F/CA/2003, reclamantul K.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, anularea hotărârii nr. 1193/2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia la emiterea unei noi hotărâri, care să constate că perioada 21 mai 1951 - 1 aprilie 1954 se încadrează în prevederile Legii nr. 309/2002. Prin sentința nr. 85/F, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul K.D., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov și în consecință, a anulat hotărârea nr. 1193/2003, emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre, prin care să constate că perioada 21 mai 1951 - 1 aprilie 1954 se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.

Recursul declarat împotriva acestei soluții, de pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 3891 din 14 noiembrie 2003. S-a dispus casarea sentinței atacate, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță, pentru suplimentarea probatoriilor cu relații de la Fondul de documentare al Direcției Generale a Serviciului Muncii, în vederea identificării apartenenței detașamentului în care reclamantul a efectuat stagiul militar. Judecând în fond după casare, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin sentința nr. 36/F din 2 martie 2004, a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul K.D., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov.

În motivarea sentinței s-a reținut, față de materialul probator administrat în cauză, că reclamantul a efectuat stagiul militar, în perioada 21 mai 1951 - 1 aprilie 1954, în detașamente ale Ministerului Forțelor Armate, iar nu în cadrul unor detașamente de muncă ale Direcției Generale a Serviciului Muncii, așa cum prevede Legea nr. 309/2002. Această hotărâre a fost atacată cu recurs de către reclamantul K.D., care susține că, a făcut dovada efectuării stagiului militar în detașament de muncă. Recursul este nefondat. Din livretul militar rezultă că reclamantul a efectuat stagiul militar, în perioada 21 mai 1951 - 1 aprilie 1954, când a fost lăsat la vatră, având funcția de furier. Potrivit adeverinței C.T.

1937/2002, emisă de U.M. 02405, reclamantul a efectuat stagiul militar în detașamente ale Ministerului Forțelor Armate; adeverința nr. 9129 din 10 februarie 2004, emisă, de asemenea, de U.M. 02405, cu referire la Fișa de evidență militară a reclamantului, precizează că, detașamentul M.F.A. Calafat, unde reclamantul a efectuat stagiul militar, cu funcția de tâmplar, nu figurează în evidența detașamentelor de muncă ce au aparținut Direcției Generale a Serviciului Muncii. Se reține că și în declarația semnată de reclamant, la 24 februarie 2004, acesta menționează că în timpul efectuării stagiului militar, a fost „magazioner la alimentație și normator”.

Potrivit prevederilor Legii nr. 309/2002, beneficiază de drepturile acordate prin această lege, numai persoanele, cetățeni români, care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961. Prin această reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite de persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fi efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de muncă, iar nu în cadrul unor unități militare, iar a doua condiție este aceea ca acele detașamente să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Or, în cauză reclamantul a efectuat stagiul militar, în perioada 21 mai 1951 - 1 aprilie 1954, la detașamentul M.F.A.

Calafat din cadrul fostului Minister al Forțelor Armate, motiv pentru care nu îndeplinește condițiile cerute de art. 1 din Legea nr. 309/2002. Așa fiind, recursul formulat de reclamant este nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de K.D., împotriva sentinței nr. 36/F din 2 martie 2004, a Curții de Apel Brașov, secția civilă, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2005.