ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 280/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, secția civilă, sub nr. 469/F/CA/2003, reclamantul K.D. a solicitat în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, anularea hotărârii nr.

1193/2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia la emiterea unei noi hotărâri,

care să constate că perioada 21 mai 1951 - 1 aprilie 1954 se încadrează în

prevederile Legii nr. 309/2002.

Prin sentința nr. 85/F, Curtea de

Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea

în contencios administrativ formulată de reclamantul K.D., în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov și în consecință, a anulat hotărârea nr.

1193/2003, emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre,

prin care să constate că perioada 21 mai 1951 - 1 aprilie 1954 se încadrează în

prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.

Recursul declarat împotriva acestei

soluții, de pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, a fost admis de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr.

3891 din 14 noiembrie 2003. S-a dispus casarea sentinței atacate, cu trimiterea

cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță, pentru suplimentarea

probatoriilor cu relații de la Fondul de documentare al Direcției Generale a

Serviciului Muncii, în vederea identificării apartenenței detașamentului în

care reclamantul a efectuat stagiul militar.

Judecând în fond după casare, Curtea

de Apel Brașov, secția civilă, prin sentința nr. 36/F din 2 martie 2004, a

respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul K.D., în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov.

În motivarea sentinței s-a reținut,

față de materialul probator administrat în cauză, că reclamantul a efectuat

stagiul militar, în perioada 21 mai 1951 - 1 aprilie 1954, în detașamente ale

Ministerului Forțelor Armate, iar nu în cadrul unor detașamente de muncă ale

Direcției Generale a Serviciului Muncii, așa cum prevede Legea nr. 309/2002.

Această hotărâre a fost atacată cu

recurs de către reclamantul K.D., care susține că, a făcut dovada efectuării

stagiului militar în detașament de muncă.

Recursul este nefondat.

Din livretul militar rezultă că

reclamantul a efectuat stagiul militar, în perioada 21 mai 1951 - 1 aprilie

1954, când a fost lăsat la vatră, având funcția de furier.

Potrivit adeverinței C.T. 1937/2002,

emisă de U.M. 02405, reclamantul a efectuat stagiul militar în detașamente ale

Ministerului Forțelor Armate; adeverința nr. 9129 din 10 februarie 2004, emisă,

de asemenea, de U.M. 02405, cu referire la Fișa de evidență militară a reclamantului, precizează că, detașamentul M.F.A. Calafat, unde reclamantul a

efectuat stagiul militar, cu funcția de tâmplar, nu figurează în evidența detașamentelor

de muncă ce au aparținut Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Se reține că și în declarația

semnată de reclamant, la 24 februarie 2004, acesta menționează că în timpul

efectuării stagiului militar, a fost „magazioner la alimentație și normator”.

Potrivit prevederilor Legii nr. 309/2002,

beneficiază de drepturile acordate prin această lege, numai persoanele,

cetățeni români, care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din

cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.

Prin această reglementare,

legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite de persoana care

pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fi efectuat stagiul

militar în cadrul unor detașamente de muncă, iar nu în cadrul unor unități

militare, iar a doua condiție este aceea ca acele detașamente să fi făcut parte

din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Or, în cauză reclamantul a efectuat

stagiul militar, în perioada 21 mai 1951 - 1 aprilie 1954, la detașamentul M.F.A.

Calafat din cadrul fostului Minister al Forțelor Armate, motiv pentru care nu

îndeplinește condițiile cerute de art. 1 din Legea nr. 309/2002.

Așa fiind, recursul formulat de

reclamant este nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de K.D.,

împotriva sentinței nr. 36/F din 2 martie 2004, a Curții de Apel Brașov, secția

civilă, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 ianuarie 2005.