ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 18/2004

S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 95/F din 13 mai 2003 a Curții de Apel Brașov – Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal au lipsit și recurenta – pârâtă Casa Județeană de Pensii Brașov și intimatul – reclamant M.V. Procedura completă. S-a referit că recurenta – pârâtă a solicitat, în scris, soluționarea cauzei în lipsa sa, conform prevederilor art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Constatând pricina în stare de judecată, Curtea a rămas în pronunțare cu privire la recursul declarat în cauză. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul M.V.

a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Brașov, solicitând anularea Hotărârii nr. 203/2002 și obligarea pârâtei la emiterea unei hotărâri care să constate că perioada 27 mai 1955 – 19 august 1957 se încadrează în prevederile Legii 309/2002. În motivarea cererii s-a arătat că deși îndeplinea toate condițiile legale, pârâta i-a refuzat recunoașterea drepturilor sale. Curtea de Apel Brașov – Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 95/F din 13 mai 2003 a admis acțiunea astfel cum a fost formulată. Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, susținând în esență că, întrucât detașamentele de muncă nu erau în subordinea M.F.A.

ci a Ministerului de Construcții, stagiul militar efectuat de reclamantul – intimat într-o unitate militară și nu în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, nu face obiectul Legii nr. 309/2002. Recursul este nefondat. Dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, prevăd că, beneficiază de prevederile acestei legi cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă, în perioada 1955 -1957. Cu copia livretului militar M.V. a dovedit că în perioada 27 mai 1955 – 19 august 1957 a efectuat stagiul militar în calitate de muncitor în diferite detașamente de muncă, până la data la care a fost trecut în rezervă. Fiind întrunite cerințele art. 1 și art. 6 ale Legii nr. 309/2002, în mod corect instanța de fond a admis acțiunea reclamantului.

Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat de pârâtă se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 95/F din 13 mai 2003 a Curții de Apel Brașov – Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2004.